711 matches
-
1845, prezența unor figuri de panopticum: „De unde ies aste fesuri și giubele, aste chiulafuri și tătărci, aste fizionomii uitate sau necunoscute? - A ajuns teatrul un bal mascat? se întreabă unii pe alții; cine este aia, cine e ăla? - Ne-au cotropit mahalalele.“ (Teatru din București. 9 și 10 fevruarie. Linda di Chamounix, în Curierul românesc, 1845, nr. 13). O priveliște carnavalescă oferea, la 1848, garda civică a Bucureștilor, alcătuită din exponenți ai stratului de mijloc: „Ce vedeai în frontul acestor companii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
dintre maeștrii nuvelei românești. În afara volumelor de Novele (I-II, 1880), bibliografia scrierilor lui în proză mai cuprinde Pagini răzlețe (1901), Pacate mărturisite (1904), Spice (1909). Sunt adunate aici articole, discursuri și, bineînțeles, suveniruri. O meditație, Mângâiere (din volumul Spice), cotropită de melancolia senectuții și de presentimentul sfârșitului apropiat, respiră în cele din urmă o liniște aproape filosofică, decurgând din împăcarea cu rosturile eterne ale firii. Această seninătate, această cumpătare sunt și ale operei lui G. Unele pagini sunt de evocare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
Era un fel de sistem de alarmă din ziua de azi. Nimeni nu putea pătrunde în castel fără a fi sesizat de podeaua-privighetoare, după cum era denumită această invenție specială la vremea de atunci. La vederea „ciudatului” castel, emoțiile mi-au cotropit inima încât, minute în șir, doar am contemplat ceea ce vedeam, fără a scoate niciun cuvânt. Și, preț de câteva clipe, l-am „văzut” pe Tokugawa, a cărui personalitate am admirat-o încă de când am citit romanul Shogun al lui J.
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dar antipatică și materialistă excesiv, și de tatăl lui ca avar și egoist. Ne-am despărțit cu regret, dar în cei mai buni termeni. Vei fi zicând: dar e admirabil, trăiește, discută, râde. Nu, Monica, sunt aproape bolnavă, obsedant de cotropită de o stare fără nume, o boală ciudată, nouă: despărțirea de tine. Vineri seara, 26 sept. [1947] Două zile, trăite în așteptarea încordată a unei scrisori de la tine. Nimic. Între timp plecările se înlănțuie; au plecat Ina și Alecu joi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe atunci; mi se oprise inima de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în viitorul meu, în superioritatea mea; în privința asta, eram naivă ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai greu, cotropit de verdeață. Arbori seculari îl mărgineau; mult timp am crezut că acei copaci erau ai noștri, că fuseseră plantați acolo pentru că acela era locul nostru de plimbare preferat. La Sălcii, știi: hangiul ieșea în fața trăsurii, frânt de la mijloc în unghi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acea plecare. Îți mai amintești ocolul pe care-l făceam ca să putem ieși pe poarta cea mare? Mă opresc aici. Și astăzi? Singură în casă. Toată lumea e ple cată. Nici un zgomot. În jurul meu, doar prezența amicală a cărților. Raf turile cotropite de soarele mut; prezența lui dulce îmi creează un cadru aurit. Iar eu? Biet motan încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mână în mână, iar eu muream de poftă să-ți vorbesc. Așa că inter venția lui Mabell aproape că m-a scos din minți de ciudă. Avea un singur scop: să le poată spune în dimineața asta prietenelor ei care au cotropit laboratorul culinar: „Am vorbit cu Parisul“. Ieri au venit cele două amice ale tale să petreacă ziua ta aniversară cu mine, iar eu am fost atât de lipsită de bună-cuviință, încât nu ascultam ce spuneau, fiindcă așteptam ora 9 ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
același, totuși, iarăși, însă aș! aș merge. v). înec, înot, înainte; înnegrit, înnoptat, înnădit. înapoi, dinăuntru, înăuntru; înmulțit; înmormântat; înmărmurit. z). bătrânețe, frumusețe, însă și bătrâneță și frumuseță. acurateță, politeță, tristeță, gentileță, naturaleță, stricteță. x) cuprinde; cutropi, încunjora, măsura; și cotropi, înconjura; batjocură, batjocuri și batjocori. y) supt, dedesupt subțire. w) adaos; repaos; haos (admise) însă adaus, repaus, faur, tezaur. A) de la pe la, până la; de pe, de altfel, de altminteri. odată (odinioară), o dată (une fois), numai el nu mai pot; de geaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
românesc, din punct de vedere istoric. știm că poporul român a trăit pe aceste plaiuri de sub Carpați, înainte cu 800 de ani de venirea hoardelor barbare când au descălecat și hunii și maghiarii pe pusta părăsită, pentru ca pe urmă să cotropească și să pună în sclavie poporul daco-roman. Noi, femeile și mamele române, mândre de gloria străbunilor noștri, care au adus legionarii din Roma pe pământul anticei Dacii avem datoria a protesta contra afirmațiilor d-lui Mussolini. Frați, veniți și vedeți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
și habar n-am dacă ei mai există cu adevărat. Deasupra civilizației, curioasei și modernei și rafinatei civilizații egiptene, s-au instalat lent, dar definitiv, arabii care, cu perseverență, au reușit să înghită toate urmele celor pe care i-au cotropit. De la decolteul elegant și pieptănătura tăiată drept deasupra umerilor a femeilor acelor timpuri, parcă totul s-a întors cu câteva milenii în urmă, chiar a faraonilor, și ai impresia că ceea ce vezi în muzee, temple sau morminte, ține de viitorul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fi decât aceea că la sfârșitul secolului VI a încetat ultima rezistență a statului roman (domnia lui Mauricius, 582-602) contra puhoiului slav, care la începutul secolului VII, după ce și mai dinainte se revărsase în mase mari în peninsula balcanică, a cotropit cu desăvârșire tot teritoriul romanizat, în special pe cel românesc, din peninsulă. Iar migrația românilor în direcțiile în care ea a avut loc n-a putut fi atrasă decât de un gol... Cel mai vădit gol a fost acel ocupat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în limba română urme lexicale certe. Pornind de la ideea că „n-ar fi nici o mirare dacă conviețuirea strămoșilor noștri cu popoare vechi germanice ar fi lăsat urme în limba noastră”, S. Pușcariu citează forma brutis „noră” pentru Dalmația, nasture, a cotropi și alte câteva cuvinte pentru română, fără ca vreunul din ele să poată fi confirmat ca atare. El însuși ajunge la concluzia că „privite mai de aproape, cele mai multe cuvinte considerate de origine veche germană se dovedesc a fi împrumutate din săsește
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
afară, a alunga”, rs. kidatĭ, fr. quitter. Sugeram mai sus faptul că în prepoziția către sensul etimologic „la pămînt, jos” trădează structura morfematică a cuvântului: că-tre. Prefixarea aceleiași rădăcini o întâlnim și în a așterne, atare, a atârna, cotor, a cotropi, cotruță, cutare, hotar, a intra, între, întru (prep.), natră, patru, poteră, a strivi, vatră; rădăcina fiind prezentă și în tare, tărâm, teren, a târși, târn, a toarce, trai, treabă, a trânti, troc, tură, a turti, țărm, țărână etc. Ovid Densusianu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
clacă, 131 a cleveti, 100 clop, 96 coc, 99 codru, 104 colac, 43 colibă, 52 colnic, 53 coloni, 52 contra, 46 a conține, 222 copac, 95 copoi, 95 coraslă, 134 cotlon, 109 cotlovină, 109 cotor, 195 a cotrobăi, 109 a cotropi, 195 cotruță, 195 a se covăsi, 134 crac, 104 cramă, 46 a crăpa, 56 croat, 52 a culege, 127 culme, 69 cumani, 193 a cure, 102 curat, 102 a cura, 102 a curge, 102 a curma, 46 cutare, 195 cuțovlahi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Mihai Coman, Andrei Oișteanu observă că doar vegetația inutilă din punct de vedere social sau inutilizabilă, sufocă ființele ajunse pe acest tărâm. „Somnul lui Dumnezeu are din contră, drept urmare, creșterea vegetației utile”. Dar atât mărăcinii, cât și florile care cotropesc trupul tinerei în colindele de fată mare au, ca și somnul, o trăsătură malefică și încearcă să lege „magic ființele, izolându-le de spațiul cosmizat”. Smulgerea din cadrul somnolent și oprirea creșterii agresive a vegetației apelează la resursele magice, căci tânărul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scriitori, editori, șefi de revistă, radio și televiziune, care au permis unor modești necunoscuți dotați „doar” cu talent și cu o ambiție de a se face cunoscuți nefirească să devină glorii franceze și mondiale. Iar noi, scriitorii din Estul Europei cotropit de o putere militară și ideologică stăină și brutală, nu putem să ne uimim Îndeajuns că unii „dintr-ai noștri” au „Învins” indiferența și scepticismul blazat pe care-l Întâlnește orice „călător străin” care sosește dintr-o parte a lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dezmățat, penitență, coincidențe fatale, adulter, nedreptate, mizerie de operetă și sfințenie de pension. Vrem trăiri! și nu mai putem avea trăiri, dacă nu ne dăm cu capul de pereți, dacă nu participăm spasmodic la drame de cartier, dacă nu suntem cotropiți de otrăvuri, delir neptunian și orgasm incontinent. Viața așezată, ritualul cu ștaif ne umplu de plictiseală. Vrem realul cel mai explicit cu putință, spectacolul cel mai indiscret, emotivitatea cea mai la îndemână. Cum s-a ajuns aici? Mai întâi, prin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și nu ne vor mai lăsa să ieșim pe poartă. Să fi fost buruienile un dar floral pentru morții care nu aveau pe nimeni, ori o ascunzătoare înflorită pentru asasinatele Statului? Sau amândouă deopotrivă? Sau nici una, nici alta, ci așa cotropită de spaime cum mă simțeam, numai nevoia mea prostească de a pune o ordine în lucrurile cărora nu le puteam face față? Prietenul meu și cu mine le-am povestit celorlalți din cercul nostru intim despre trandafirii de pe mormânt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dacă vorbim despre frica pe care o vâră în noi alți oameni. Ar trebui să folosim și frica la plural, vorbind despre frici. Căci frica de represiunea zilnică exercitată pefață ori într-ascuns, prin metode urzite tot mereu, din nou, cotropește orele zilelor, săptămânile lunilor și vremea din ani. Cotropește ticăitul ceasului la fel ca și zgomotele diurne și liniștea nocturnă a străzilor. Poate că ar trebui să distingem între două frici cu totul deosebite: frica scurtă, neașteptată, care se evaporă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
noi alți oameni. Ar trebui să folosim și frica la plural, vorbind despre frici. Căci frica de represiunea zilnică exercitată pefață ori într-ascuns, prin metode urzite tot mereu, din nou, cotropește orele zilelor, săptămânile lunilor și vremea din ani. Cotropește ticăitul ceasului la fel ca și zgomotele diurne și liniștea nocturnă a străzilor. Poate că ar trebui să distingem între două frici cu totul deosebite: frica scurtă, neașteptată, care se evaporă fără urmă când i-a dispărut cauza. și frica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în ea nimic exagerat, referitor la aceste fapte văzute cu ochii lui. Cele relatate mai sus sunt confirmate și de un act emis, în 10 august 1279, de către Ladislau Cumanul. După ce arată că în timpul tătarilor „marea mulțime a cumanilor a cotropit o mare întindere de pământ... între Dunăre și Tisa sau lângă râul Criș, ori între râurile Mureș și Criș sau pe amândouă părțile acelor râuri, ori între Timiș și Mureș, ori în jurul lui și nu în altă parte, pe acele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
înseamnă o trădare a celor mai intime simțiri a străbunilor care acolo odihnesc, care au stropit cu sângele și sudoarea frunții lor acest pământ sfânt, frământându-l și apărându-l. Nu degeaba se spune că pământul țării geme când e cotropit și că ecoul înnoirilor sale se aude până în depărtări, atunci când țara este în floare.“ (Contemporanul, 6 octombrie 1972) „Nu mai departe de 24 de ore înainte, am avut cinstea și plăcerea să fiu primit în audiență de președintele țării, și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din patriotism cică, să-ți lași desaga cu bani în Bucureștiul transformat în loc de desfătare. Ce zice Ileana pare o glumă bună, putem râde, dar atenție! Nu există pe lume o idee, fie oricât de trăsnită, care repetată insistent, prin mass-media, cotropindu-ți până și intimitatea, să nu prindă. Pe acest principiu funcționează propaganda, care până la urma-urmei, este o împrăștiere de știri false. Vă mai amintiți de sceneta aceea hazlie, cu care poetul care vrea cu orice preț să-și lanseze pastelul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
care a ținut țara fără subvenții. Recent am fost prin locurile natale, le-am cuprins roată și pot spune cu o umbră de regret că, dacă este lucrat pământul 10%, e mult. Am observat că tufișurile, pădurea înaintează către sat, cotropește câmpurile, altădată cultivate, își reintră în drepturi, stăpână, suverană. Acel mod de viață ancestral, regretat de unii pe la televizor, s-a dus; s-a dus și satul tradițional, iar țăranii, câți au mai rămas, sunt tot mai greu de convins
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un altul începe; la un moment dat vocea Elizei parcă sfâșie întunericul și deschide porți nebănuite spre lumi ascunse. Ascult cu respirația tăiată, spectacolul este impresionant. Văd cum mulți în jur s-au întins deja pe saltea, simt cum mă cotropește oboseala dar vreau să rămân așezată ca să nu adorm și să pierd din performanțe. Nu simt mare lucru în rest, văd câteva siluete nedeslușite apropiindu-se de masa cu șamani unii participanți merg să bea ayhuasca pentru a doua oară
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]