699 matches
-
și postmodernism. Inițial, el a definit o anumită mișcare de idei, născută în Franța, ca reacție la structuralismul lui von Bertalanfy, Ferdinand de Saussure, Lévy-Strauss, Parsons, Piaget ș.a. În anii ’40-’50, această abordare științifică devenise un structuralism invadator care cotropea, vertiginos, domeniile științifice umaniste (după ce se instalase, deja foarte confortabil, în științele naturii și științele vieții). Spaima că totul se va transforma în structură a generat reacțiile umaniștilor împotriva acestei agresivități epistemologice. Așa a apărut poststructuralismul inițial. Ulterior, conceptul de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tata înapoi, acasă, mi-aduc aminte că i-a spus mamei: „Nu ți-am spus eu că fierul rău nu să prăpădește...”. și am stat după vaci, de la terminarea școlii primare, aproape șase ani, până în 1916, când imperialiștii germani au cotropit satul meu natal. Atunci am lăsat mamă și tată și m-am refugiat cu armata română în Moldova. Mi-aduc aminte că, fugind, mi-a rămas o opincă în noroi și cu un picior încălțat și cu unul desculț am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Emerge acum o exasperare crescândă a preamultului luminii, care a calcinat chiar memoria: „ne-ar trebui o întunecare // o întunecare”. Și Înstrăinatul solstițiu atestă o adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul devine un „stacojiu lamento”. Ultimele volume stăruie în contratimp tot mai marcat (și discrete aluzii polemice) față de poeticile
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
prim-ministru, prezidează Conferința de Pace de la București (iulie 1913). La funcția de prim-ministru a renunțat la 31 decembrie 1913, după ce, scurt timp de la alegere, renunțase și la șefia Partidului Conservator. În timpul primului război mondial a rămas în Bucureștiul cotropit de armata germană, refuzând să ia legătura în orice fel cu ocupanții. Răpus de o boală de inimă, a fost înmormântat la cimitirul Bellu, lângă tatăl său. Impresionantă forță morală, caracter ferm, uneori rigid, inteligență profundă, posedând întinse, sistematice și
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se supune nici unei puteri, în afara celei pe care o are ea însăși. Gîfîind și fornăind ca un armăsar zălud care și-a pierdut călărețul în luptă, oceanul fără stăpîn cotropește pămîntul. Gîndiți-vă la viclenia mării, amintiți-vă cum făpturile ei cele mai temute lunecă sub apă, invizibile de cele mai multe ori și mișelește ascunse sub cele mai frumoase tonuri azurii. Gîndiți-vă de asemenea la splendoarea și frumusețea diavolească a multora dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de acest spectacol bizar. încă ceva; această specie de balene dispune de două fortărețe puternice, care vor rămîne, după toate probabilitățile, veșnic inexpugnabile. Așa cum elvețienii s-au retras în munții lor de gheață, ori de cîte ori le-au fost cotropite văile, la fel și balenele astea, alungate din savanele și poienile mărilor centrale, se pot refugia în citadelele for polare, unde, plonjînd sub barierele și zidurile de gheață, ies apoi printre sloiuri și banchize și, în acest cerc magic al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd continentele încă nu ieșiseră la suprafața apelor; ea a înotat cîndva deasupra locurilor unde se înalță astăzi Tuileriile, castelul din Windsor și Kremlinul. în timpul potopului lui Noe, ea a disprețuit Arca; iar dacă lumea va fi vreodată din nou cotropită de ape, așa cum Olanda se lasă inundată pentru a-și stîrpi șobolanii - balena cea veșnică va supraviețui și, ridicîndu-se pe coama cea mai înaltă a talazurilor ecuatoriale, își va azvîrli spre ceruri jetul sfidător și înspumat. Capitolul CV PICIORUL LUI
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Nu știu, domnule căpitan, știu doar că acolo m-am născut. Ă Pe ostrovul Man, vasăzică? Pe deoparte, e bine. Iată un om de pe ostrovul Man, un om născut pe un ostrov odinioară independent, dar acum dezumanizat, fiindcă a fost cotropit - de ce anume?... Ține sus mosorul!... Zidul orb și mort zdrobește pînă la urmă toate capetele ce-l iscodesc... Hai, sus mosorul! Așa! Și aruncă lochul. Spirele desfășurate se întinseră repede, într-o linie lungă, în urma corabiei și mosorul începu numaidecît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
românesc, din punct de vedere istoric. știm că poporul român a trăit pe aceste plaiuri de sub Carpați, înainte cu 800 de ani de venirea hoardelor barbare când au descălecat și hunii și maghiarii pe pusta părăsită, pentru ca pe urmă să cotropească și să pună în sclavie poporul daco-roman. Noi, femeile și mamele române, mândre de gloria străbunilor noștri, care au adus legionarii din Roma pe pământul anticei Dacii avem datoria a protesta contra afirmațiilor d-lui Mussolini. Frați, veniți și vedeți
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
spulberare spirituală pare că se naște. Vom fi noi în stare să stăpânim și astfel de alunecări? Lumea artificială, virtuală, tinde s-o oculteze pe cea reală, concretă. Reperele sunt din ce în ce mai greu de jalonat. „Lumea nouă”, a imaginarului virtual, ne cotropește. Realul este lecturat prin simple reprezentări despre felul cum acesta ar putea să arate. Să dăm atenție unui specialist al imagologiei moderne, printr-un citat mai lung, care nu mai are nevoie de nici un comentariu: Proliferarea de imagini în societatea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
în strofele publicate de „Jurnalul”, „Lupta”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul ilustrat”, „Evenimentul”, „Noutatea”, „Opinia”. Tot de simbolism ține și pasiunea lui pentru flori, în corespondențe ce-l premerg pe D. Anghel. „Grădina” lui e mai totdeauna „în amurg”, cotropită de catifelarea și parfumul liliacului. Al doilea volum, apărut după mai bine de un deceniu, este semnificativ intitulat Petale (1908). Poetul a fost un traducător pasionat, deși nu totdeauna inspirat. L-a atras îndeosebi Paul Verlaine, după care a făcut
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
cât au de spus, componente obsesive, care se găsesc și în cărțile lui B. Alegorie a căutării de sine, romanul Acteon (1934) e, cu accentele lui de negativism și teribilism, spovedania unui înfrânt. O carte când obscură și pretențioasă, când cotropită de lirismul difuz al unei meditații despre singurătatea și tristețea creatorului, prins în „cercurile concentrice ale necunoscutului”. În Satul Daba (1936), logica visului, amalgamând prevestiri, presentimente, o teamă fără nume, tinde să încropească o stare de poem. Dar încețoșarea persistentă
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
scrie acum. Mâna ei este și ea, un semn de refuz, singura cale de a se răzbuna pe soțul care Începuse să dispară din viața ei. (Milton venea acasă În fiecare seară. Nu bea și nu umbla la femei, dar, cotropit de grijile de la slujbă, Începea să lase În urmă o parte din sine, una tot mai mare cu fiecare zi ce trecea, așa că bărbatul care se Întorcea la noi părea din ce În ce mai puțin prezent, un fel de robot care tăia friptura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochii. Tânărul Nishi voia să vadă cât mai mult din lumea aceea nemărginită. Însă, pentru el, doar gândul de a pătrunde în vastitatea aceea era nespus de chinuitor. Era istovit. Deodată, dorința de a se întoarce înapoi în vale îi cotropi sufletul. Îl privi pe Nishi pizmuitor. Tanaka se arătă și el în grădina interioară. Arunca pietricele în iaz, pesemne furia încă nu i se domolise. — Și deșteptul ăla... îl sudui el pe Matsuki. Însă nici el nu părea hotărât. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
companiei, birourile și fabrica Însăși rămaseră părăsite În mijlocul a zeci de pogoane de rumeguș care acoperea câmpia mlăștinoasă de pe malul golfului. Zece ani mai târziu, nu mai rămăsese nimic din fabrică, În afară de fundația albă, arătându-se, printre mlaștinile care o cotropiseră, lui Nick și lui Marjorie, care vâsleau de-a lungul malului. Pescuiau pe marginea canalului, acolo unde albia cobora brusc și apa micuță cu fund nisipos ajungea deodată la adâncimi Întunecate de peste trei metri. Pescuiau la lingură, În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
putrezească, nici nu-i dădeau din drum. Nu-i interesa decât coaja. O duceau la tăbăcăria din Boyne City - traversau lacul Înghețat pe timp de iarnă cu ele și-n fiecare an pădurea se Împuțina, lăsând În urmă locuri virane cotropite de buruieni, uscate și lipsite de umbră. Dar pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau Înalte și crengile apăreau abia sus, și pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit de ace elastice, și acolo stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am căutat la poarta vânturilor, în briza șoptind fierbinte pe tăiș de uragan, mii de cuvinte.... Te-am căutat la poarta apelor, în brațe încleștate de spumă tulburată și alunecoasă apă, pierdută-n furtună. Te-am căutat la marginea pământului, cotropind munți si văi. Te-am găsit pe cruce iubind până la jertfă pe-ai Tăi.
Te-am c?utat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83241_a_84566]
-
mulți decît fiii celei măritate, zice Domnul." 2. "Lărgește locul cortului tău, și întinde învelitoarele locuinței tale; nu te opri! Lungește-ți funiile, și întărește-ți țărușii! 3. Căci te vei întinde la dreapta și la stînga, sămînța ta va cotropi neamurile, și va locui cetățile pustii. 4. Nu te teme, căci nu vei rămîne de rușine; nu roși, căci nu vei fi acoperită de rușine; ci vei uita și rușinea tinereții tale, și nu-ți vei mai aduce aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ar fi știut cum să tacă în fața acestui înțelept locuind un trup devenit inutil și imobil. Împinse cu putere poarta de lemn, cu inima strânsă de frica vreunei schimbări. Dar toate păreau a fi la locul lor.. Numai poteca dispăruse, cotropită de vegetația vorace. Se lăsă înghițit de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mâinile către cei ce se apropiau, căutând, parcă, să-i facă să se oprească. — Prea târziu, strecură Odolgan printre dinți. De-acum, sunt ai noștri. 10 Trăgând adânc în piept aerul rece al dimineții, Waltan încerca să nu se lase cotropit de apăsarea pe care începutul sumbru al acelei zile căuta să le-o strecoare în suflet lui și tovarășilor săi. întunecat, cu privirea țintă înainte, Waldomar se legăna alături, pe spinarea armăsarului său alb spaniol. De când urcaseră în șa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se sprijini în mâini ca să se ridice, o arsură puternică îi săgetă brațul drept; privindu-l, îl văzu umflat și plin de beșici. Din fericire, datorită ploii, arsura fusese mai puțin intensă, însă acum, că-și recăpăta simțurile, durerea îl cotropea, insuportabilă, urcând de-a lungul brațului, până aproape de umăr. Se sprijini în celălalt braț și, gemând, se ridică din nou; sunetul geamătului îi ajunse la urechi ca învelit în vată, nenatural. Privindu-și în iarbă picioarele, zări o bucată contorsionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi trebuit să reacționeze la acea stare de tulburare - trebuia să se miște. Se hotărî să lase calul și, clătinându-se, făcu câțiva pași prin luminiș, fără o direcție anume. Arsura de la mână era acum atât de puternică, încât îi cotropea mintea cu totul. Căută instinctiv să ajungă la apă. Parcă era un torent prin apropiere... După alți câțiva pași, la fel de nesiguri, își recăpătă echilibrul; ținându-și brațul opărit, își făcu loc printre arbuști, regăsind cărarea abruptă pe care urcase până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apărau de mușcătura frânghiei, însă, în același timp îl și sufocau. Totul se învârtea în jurul său, urechile îi vâjâiau. Se izbi apoi cu capul de ceva foarte tare și coiful i se despică. Simți atunci un huruit sumbru ce îi cotropea mintea și, dintr-odată, în față nu mai era decât întuneric. 28 Kyrie eleison! Criste eleison! Kyrie eleison! Criste eleison! Sub nava centrală a micii biserici, cântecul călugărilor se ridica încet, curat și puternic. îngenuncheați înaintea abatelui, cu mâinile împreunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a o liniști, lăsându-l pe tânărul burgund în așteptare pe calul său. Odată ajuns, însă, înaintea ei, se simțise în încurcătură, incapabil să-i arate solidaritatea sa. „Domina, îi spusese pe un ton nesigur, nu lăsa durerea să te cotropească... Acum totul s-a sfârșit.“ „Da, repetase ea pe un ton amar, reținându-și un sughiț de plâns, chiar așa e, Mabertus: totul s-a sfârșit de acum; totul... pierdut!“ Deși intuia că înțelesul deplin al acelui răspuns trebuia căutat dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi știut cum să tacă în fața acestui înțelept locuind un trup devenit inutil și imobil. Împinse cu putere poarta de lemn, cu inima strânsă de frica vreunei schimbări. Dar toate păreau a fi la locul lor.. Numai poteca dispăruse, cotropită de vegetația vorace. Se lăsă înghițit de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]