1,606 matches
-
și maneliștilor să-și facă numărul. Apoi a apărut un individ cu față de cal, lanț gros de aur și mașină cu mulți cilindri germani care asculta manele la maximum și căuta gâlceavă celorlați clienți. "Rogojina", cu spiritul său de veritabilă "crâșmă de cartier" (despre care a scris tare frumos odată și Vintilă Mihăilescu), a murit. Odată cu ea a murit și ultimul martor al unui anumit fel de a fi, balcanic și bucureștean deopotrivă.) 02 iulie 2000 O voce blândă, dar foarte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
colhozurilor au coincis comunelor țărănești anterioare și pământurilor acestora. Colhozul, totuși, nu era un paravan În spatele căruia să se ascundă o comună tradițională. Se schimbase aproape tot. Fuseseră eliminate toate punctele focale ce ar fi permis o viață publică autonomă. Crâșma, târgurile și piețele rurale, biserica și moara au dispărut. În locul lor se Înălțau sediul colhozului, sala de reuniuni publice și școala. Spațiile publice nestatale au făcut loc spațiilor statale impuse de reprezentanțele guvernamentale, fie ele și locale. Concentrarea populației, gradul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
mele. M-a luat în sala de așteptare. Și m-a convins să mă reîntorc acasă. La ieșire din târg, într-o bodegă care se chema, după numele celebrei crame de la Iași, Bolta rece, dar nu era decât o biată crâșmă ordinară, de mahala bunul meu frate și inginer stagiar, Bițu, m-a servit cu o bere și doi mititei la grătar. În timp ce-mi vorbea și mă convingea că e "o mare prostie" să-mi iau "lumea-n cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ale căror danii domnești și boierești cuprindeau două treimi din suprafața Bucovinei și numeroase moșii și bunuri în restul Moldovei și Basarabiei Fondul Bisericesc cuprindea, inițial, 267 moșii, terenuri arabile, păduri, fânețe, braniști, râuri și heleșteie cu pește, vii întinse, crâșme, dughene, depozite de mărfuri. Destinația sa inițială și exclusivă, fixată prin patente imperiale, era salarizarea, întreținerea clerului ortodox și a învățământului din Bucovina. În realitate, statul austriac s-a folosit de acest uriaș "trust" al patrimoniului național al românilor bucovineni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului (o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în această lume pragmatică și cinică în care trăim), care sparge canoanele și habitudinile locului. Intelectualul nostru, în loc să meargă la crâșmă și să facă politică, în loc să înființeze un S.R.L. și să adune banii cu lopata, sau cu lingurița, după caz, frecventează bibliotecile (desuetă ocupație!), scrie cărți, conduce un cenaclu, face publicistică justițiară și onestă; în general, trăiește într-un alt orizont
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e singura care te poate scoate din impasul vieții", 623), chiar dacă trebuie privită dintr-o perspectivă probabilă. Optimismul nu l-a părăsit niciodată pe Theodor Codreanu. Dacă lumea din jurul autorului e una care se complace într-o stare de ambiguitate, crâșma jucând un rol important în viața indivizilor, autorul se retrage în sine și în lumea cărților găsește alinarea și deplina satisfacție, chiar dacă starea aceasta e un prilej de respingere din partea "proștilor deștepți, întâlniți la tot pasul", că "proști inteligenți nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ceva, trafic cu vreo chestie sau ceva de genul. Aveau în spate mafioți care le coordonau activitatea. Cînd unul atingea o anumită vîrstă sau făcea ceva ieșit din comun, era primit într-o familie mafiotă. Atunci își muta sediul în crîșma cu păcănelele. Mai era pînă să aibă propria vilă și mașină luxoasă și propria armată de oameni. Cîțiva pași pe care Radu încă nu-i dibuise. După cîte se arăta prin filme, un cap de mafie are bani la greu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe care șeful se întorcea de obicei acasă, unde să se poată ascunde într-un tufiș încărcat cu miresme ce-ți înghețau simțurile, dar potrivit scopului. Da, șeful avea și el o casă, nu dormea pe trepte sau în cine știe ce crîșmă. A fost oarecum dificil să găsească o cărămidă apropiată de dimensiunile pe care și le imaginase. Erau multe pietre mici, inutile. Pe astea le folosești doar ca să atenționezi pe cineva, să-ți indici locația în cazul în care ți s-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bani în casă, dacă alta nu po' să faci. Da' mă duc la școală. Și-nvăț, chiar dacă nu mă vezi. Sincer. Să mori tu?! a făcut bătrînul, ironic. 13 Deodată, bătrînul n-a mai băut. Nu se mai ducea prin crîșme, nici nu-și lua băutură pe-acasă. Părea mai curat și mai vesel. La început, arăta cam obosit. Nu-și mai găsea locul. Radu nu știa ce s-a întîmplat. Vine doamna mea, a anunțat bătrînul, triumfător. O numea doamna
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
instructorul, împreună cu inginerul de la C.A.P.-ul de la Ghiduleasa, însoțiți de primărița nou instalată, au dispărut în timp ce eu „inspectam” curtea primăriei. Când am revenit în birou nu mai era nimeni. Mai târziu aveam să aflu că, după astfel de evenimente, crâșma din centru devenea neîncăpătoare, iar băuturile, oricât de scumpe erau, se epuizau repede. Șefii mergeau la o familie de gospodari, la sediul C.A.P. sau la Cooperația de Consum unde serveau o masă copioasă, pregătită din dispoziția inginerului-șef sau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
permitea să fac orice activitate care ar fi putut aduna oamenii într-un cadru decent pentru petrecerea timpului liber. De la județ primeam mereu direcționări, dar aveam și puțină libertate de acțiune în activitatea culturală. În scurt timp, făceam concurență serioasă crâșmei din centrul comunei, care, până mai ieri, fusese singurul loc unde oamenii se puteau aduna. Deosebirea era că aici, la Căminul Cultural, nu se bea. Se cânta, se dansa, se glumea și se legau prietenii. Organizam baluri aproape în fiecare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
gros, era tocită, poate nici nu era de aur. Nu am verificat-o. În satul Cocârț, până la căderea zăpezii, drumul era plin cu boască de la vin și de la țuică și aerul mirosea a bodegă, deși în sat nu era nici o crâșmă. Nici nu era nevoie de un așa local până după Postul cel Mare, când sătenii terminau butoaiele cu vin și damigenele cu țuică. După terminarea rezervelor bahice, mergeau la restaurantul din centrul comunei, unde consumau vin spumos și șampanie pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
milițienii să o apere. Să o legăm și să o dăm pe mâna oamenilor sau să o omorâm! Ce facem cu ea? Cred că cele auzite la capătul firului i-au potolit brusc elanul „revoluționar”, stimulat bahic din belșug la crâșma din centrul comunei noaptea trecută, astfel încât a pus ușurel telefonul în furcă și, târâindu-și piciorul beteag, a ieșit pe ușa pe care a și închis-o ușor de tot. Odată cu el au ieșit și cei doi bețivi. Au mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tot. Odată cu el au ieșit și cei doi bețivi. Au mai stat preț de o țigară pe banca din curtea primăriei, apoi au plecat. După ei, toată mulțimea adunată în fața primăriei s-a risipit care pe la casele lor, care la crâșma din centrul comunei pentru a discuta ce anume mai aveau de făcut pentru „eliberarea comunei de dușmanii comuniști ai poporului”. Doreau tare mult să se lupte, dar nu aveau cu cine. După plecarea „revoluționarilor”, milițienii au ieșit și ei, asigurându
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
omăt căzând din vârful unui munte se face din ce în ce mai mare, rupe cu el copacii codrilor, strică ogoarele, astupă un sat. Un mic sâmbure greșit în organizația societății, în viața economică crește și îngroapă o națiune. Ne mirăm cu toții de mulțimea crâșmelor în țara noastră, de mulțimea judanilor, cauza e mulțimea rachiului, mulțimea velnițelor, dar oare această mulțime de unde vine? Sub domnia turcească au existat micul sâmbure, o dispoziție de export. Exportul grânelor era oprit. Prin urmare grânele neconsumate trebuiau prefăcute în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
export. Exportul grânelor era oprit. Prin urmare grânele neconsumate trebuiau prefăcute în obiect exportabil - în vite. S-au combinat lucrurile. Velnița consuma prisosul și da hrană vitelor. Velnița producea rachiu, rachiul trebuia consumat și era mult. S-au făcut multe crâșme. Pentru acestea trebuiau crâșmari. S-au adus mulți evrei și proprietarul impunea fiecărui din supușii săi de a lua atâta rachiu pe an. Unde plăți pentru muncă se făceau în rachiu. S-au introdus exportul într-adevar, însă velnițele au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
are nici un amestec, și că fiecare om "slobod" din Moldova este volnic să dispuie de averea sa cum îi place, fără să întrebe pe "stăpînitoriul țărei". C-un cuvânt toate întrebările scoposesc de a afla drepturi domnești asupra drumurilor, morilor, crâșmelor, podurilor, pădurilor, târgurilor și proprietăței mari și mici. E păcat că n-avem de pe aceste întrebări și răspunsuri decât o copie defectă; caracteristic este însă că în acest an al întrebărilor (1782) Dosotei, episcopul de Rădăuți, cedează guvernului administrația bunurilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din vârful unui munte se face din ce în ce mai mare, rupe cu el copacii codrilor, strică ogoarele, astupă un sat. Un mic sâmbure {EminescuOpIX 465} greșit în organizația soțietății, în viața economică crește și îngroapă o națiune. Ne mirăm cu toții de mulțimea crâșmelor în țara noastră, de mulțimea judanilor - cauza e mulțimea rachiului, mulțimea velnițelor, dar oare această mulțime de unde vine? Sub domnia turcească au existat micul sâmbure, o dispoziție de export. Exportul grânelor era oprit. Prin urmare grânele neconsumate trebuiau prefăcute în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
export. Exportul grânelor era oprit. Prin urmare grânele neconsumate trebuiau prefăcute în obiect exportabil, în vite. S-au combinat lucrurile. Velnița consuma prisosul și da hrană vitelor. Velnița producea rachiu, rachiul trebuie consumat - și era mult. S-au făcut multe crâșme. Pentru acestea trebuiau crâșmari. S-au adus mulți evrei și proprietarul impunea fiecăruia din supușii săi de a lua atâta rachiu pe an. Unele plăți pentru muncă se făceau în rachiu. S-au introdus exportul, într-adevăr, însă velnițele au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
curajul să-mi spună adevărul. Suma pe care o datora era de trei ori mai mare. I-am mărturisit. — L-am cunoscut pe domnul Uehara. E un bărbat încântător. Nu te-ar amuza să ieșim o dată toți trei, la o crâșmă? Habar n-aveam că saké-ul e atât de ieftin. Dacă te mulțumești cu saké, vă fac cinste. Să nu-ți mai faci griji din pricina farmacistului. Se va aranja într-un fel sau altul. Naoji părea încântat că l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am deloc simțul realității. Poate de-aceea trăiesc cum trăiesc. M-au trecut fiori. Mama este aproape invalidă și își petrece jumătate din timp în pat. Naoji, după cum știți, e foarte bolnav psihic. Când e aici, își petrece timpul prin crâșmă. Apoi ia toți banii procurați din vinderea lucrurilor noastre și pleacă la Tokyo. Nu asta mă supără, însă. Trăiesc de pe-o zi pe alta. Mi-e teamă că-mi irosesc viața aiurea... precum frunza de banan care putrezește fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ne va necheza un cal. Sburătorul din poveste va avea identitate, Consecvent cu mine însumi te voi implora, zburând, Timpul ne va da, iubito, gramul de eternitate Și-am să te iubesc asiduu, răsărind și înserând. Toți vecinii strânși la crâșmă ne vor admira plecarea, Cu un vin de buturugă vom semna un ultim zvon, Nimeni nu va înțelege graba noastră și chemarea, Doar un preot o să plângă, printre psalmi, într-un amvon. Cristian Lisandru Ca o femeie despletită, neliniștea... 94
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
el la autogară. Fără Honda, evident. Zău?! vrea să se antreneze în glumă Paula, pîndind momentul să-i spună că i-a interzis s-o mai sune. Cum arată fără Honda? Cum poate să arate un bărbat care stă în crîșma autogării și bea țuică fiartă? Ar putea, la naiba, să-și cumpere un palton, că nu mai ține, la ditai ingineru', cu mesadă. Gata să-i spună de telefon, Paula are o reacție de jenă, preocupîndu-se de haina lui Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
începe să strige: Dacă vrea să vină, întîi să-mi trimită un vițel și nutreț, să-l îngraș, să am ce tăia și-abia apoi să vină, dar nu înainte de a mă fi chemat într-o duminică, aici, în ușa crîșmei, de față cu lumea, să-mi sărute mîna asta bătrînă, uscată, care, atunci, a fost mai slabă ca a lui și n-a putut să-i rupă oasele înainte ca el să-mi fi dat și-al doilea pumn..." Termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și cinci; spații de joacă pentru copii chiar pe marginea șoselei de centură, sau deloc; proiecte de bănci pentru viitorul parc, niște bănci stilizate, ca în decorul de teatru, dar pe care nu cred că se poate sta la aer; crîșme peste crîșme, strada și crîșma; spațiul proiectat inițial pentru anticariat l-au făcut cafe-bar...; ăia din Direcția Comercială... Ia stai! se oprește brusc Săteanu, întinzînd degetul spre Mihai. Ce-i între tine și fata de la autoservire, șefa? Nu nega, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]