1,600 matches
-
șoseaua. Și, de tare ce le păsa de ordinul primit la plecarea În misiune, și-au făcut un culcuș În niște tufe dintr-o văiugă, au aprins câte o țigară din mahorcă și turuiau tot felul de povești, ca la crâșmă. Din câte mi-am dat seama, aveau de gând să-i tragă și un pui de somn. ― Deci, singura noutate pe care am aflat-o este că șoseaua se găsește dincolo de drumeagul din fața noastră. Cu alte cuvinte, s-o luăm
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu colectiva lor, apoi pușcăria-i pe aproape. Și pas de mai rabdă toate aiestea, fără o gură de rachiu! ― Bine, bine, frate Toadere. O gură de rachiu e una. Da’ să te apuce al doilea cântat al cocoșilor În crâșmă, e alta. Asta nu mai Înseamnă că tu bei paharul, ci paharul „te bea” pe tine. ― Ferească-te Dumnezeu să cazi În boala băuturii! De la multe te poți Întoarce singur - numai să vrei - dar de la pahar nu te poți Întoarce
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vrei - dar de la pahar nu te poți Întoarce! Asta ți-o spune Toader Toaibă, frate dragă. ― Atunci, cum de te-ai lăsat de băutură? Sau pe tine nu te ținea paharul plin, ci mai degrabă Îți plăcea mirosul de crâșmă? - l-a luat puțin la vale Petrică. ― Da’ ce voiai să zică cei din jur? „Ia te uită la aista. N-are bani nici de un țoi de rachiu. Se uită la alții ca milogu’”... Apoi fă-ne să pricepem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șanțul de la poarta ei, unde am lunecat... Era o noapte cum erau și cele din care am petrecut noi În spatele inamicului. Ploua, da’ mai mult curgea lapoviță. Și eu mă Întorceam de la Prispă crâșmarul... Aista nu te dădea afară din crâșmă oricât ar fi arătat ceasul.. Numai să nu stai cu paharu’ gol. Mă Întorceam acasă, cum spuneam, pe două cărări și acelea numai glod. Și numai ce Îmi fuge piciorul beteag și una-două mă trezesc În mocirla din șanțu’ de la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
PIM, Iași 2004; 12-Întorși din Infern, vol. I, roman, Ed. PIM, Iași 2004; 13-Punctul pe... i, proză, Ed. PIM, Iași 2005; 14-Întorși din Infern, vol. II, roman, Ed. PIM, Iași 2005; 15-Ruga de seară, proză, Ed. PIM, Iași 2005; 16-La Crâșma din drum, vol. I, roman, Ed. PIM, Iași 2006; 17-Ce nu știm despre Iași, vol. I, proză, Ed. PIM, Iași 2006; 18-Ești ieșean, vere?, proză, Ed. PIM, Iași 2007; 19-Ce nu știm despre Iași, vol. II, proză, Ed. PIM, Iași
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vol. I, roman, Ed. PIM, Iași 2006; 17-Ce nu știm despre Iași, vol. I, proză, Ed. PIM, Iași 2006; 18-Ești ieșean, vere?, proză, Ed. PIM, Iași 2007; 19-Ce nu știm despre Iași, vol. II, proză, Ed. PIM, Iași 2007; 20-La Crâșma din drum, vol. II, roman, Ed. PIM, Iași 2008; 21-Ce nu știm despre Iași, vol. III, proză, Ed. PIM, Iași 2008; 22-Cercetașul Toaibă, roman, Ed. PIM, Iași 2008; 23-Ce nu știm despre Iași, “In vino veritas”, vol. IV, Ed. PIM
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă spre dreapta și îl duse pe fratele său aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când le călcase piciorul pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o bardă plină de sânge în mână, lipit pe peretele din stânga, fără nici o noimă. Pe alt perete era încă unul, dar ceva mai mic. In timp ce terminau cu masa, pe ușa de la intrare își făcu apariția gestionarul responsabil al crâșmei de stat: un ins frezat și spilcuit, despre care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nota de plată umflată, ba și un leu pe deasupra, drept bacșiș. Ospătarul înhăță banii și îi băgă repede în buzunar fără să mulțumească, după care se grăbi să se ducă cu nota de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu halbele în tăblia mesei. Afară, pe Splai, lumea forfotea încoace și încolo sub lumina soarelui primăvăratic și cei doi frați o apucară înspre Piața Unirii. Ei, ce părere ai, nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deranja deloc prietenia cu Picior de Lemn. Omul îi părea isteț, hâtru și foarte bun de gură. O discuție cu cojocarul satului era pentru el o veritabilă delectare. De câte ori îi călca pragul casei sale cu înfățișare de han și de crâșmă, Picior de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase grotești, gesticulând ca un scamator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bugetul familiei și pentru propriul buzunar. Într-o zi, găsind puțin răgaz, o apucă spre universitate, ca să mai vadă ce și cum, dar se întâlni cu Nichi Stelescu însoțit de o gașcă întreagă de prieteni și se pomeni într-o crâșmă de mahala, zisă a lui Malastropu, plină de clienți cu figuri smolite și cu capetele înfierbântate de băutura ieftină și proastă. Aici se părea că poetul de la filologie se simțea în largul său, fiindcă se apucă imediat sa declame versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a chibzuit mazilul. Cu opt cioate ies din iarnă și încă îmi mai rămân două pentru vara următoare. Dar și douăzeci și cinci de ari de teren defrișat, atribuit prin arendare gratuită pentru două veri, este și asta o afacere bună. Și crâșma lui Mendel se află și ea pe aproape... Așa să tot muncești, 'coane Zimbru! Și încă repejor pentru a nu pierde perioada potrivită a însămânțărilor de toamnă... Chiar de mâine voi fi La Stejari ca să vorbesc cu-ai lui Opaiț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-o refuz pe dirigintă, că doar nu era Sonia, soția specialistului în zugrăveli, ci omul care mă întreba mereu de ce ai lipsit iar, nesimțitule, de la ore, că numai scripca-i de tine, c-o să ajungi să cânți prin toate crâșmele ordinare, pentru un blid de mâncare și-o poșircă. Trebuia să fiu recunoscător cumva dirigintei, pentru că-mi spusese gratis pe ce arături mi-o va lua destinul. Alții plăteau din greu ghicitoarelor de pe Lipscanii Noi ca să-și afle viitorul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
minor, m-ai făcut de căcatul orașului, ai cântat ce-ai vrut, culegând din buruienele capului tău nenorocit, ai încropit ad-hoc, pușlamao, depravatule, râde lumea de mine prin școală, prin târg, am ajuns de nu mai pot intra într-o crâșmă nenorocită, că mă întreabă lăutarii dacă nu vreau să-mi interpreteze celebra Sonata nr. 3 în re minor, futu-ți Dumnezeii mă-tii de scripcar ordinar!... Pe când domnul de muzică își pregătea repertoriul favorit pe care-l prezentase și altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-mi risc titlurile de depravat, de pușlama și multe altele, dar nu vedeam niciun colac de salvare. Apoi am mai dormit vreo două zile și nopți fără să mă mai deranjeze vreun leu... Dar am auzit mereu chemarea muzicii: "La crâșma din Ferentari / Cu un vin de zile mari / Of, of!..." Cu visul ăsta n-am mai fost la Nineta. Totul era și mai limpede decât în celălalt vis... A fost o plăcere acel concediu. Îmi aminteam mereu vorbele prietenului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
parte din declarația sa veche de dragoste: "Să te ia dracul! Ești singurul alb îndrăgostit de un bronzat". Când am plecat definitiv din Ferentari, eram alt om. Mă așteptasem să văd, la fiecare colț de stradă, scripcari cerșetori cântând "La crâșma din Ferentari", să fiu ciuca bătăilor și gazda tuturor ponoaselor. Mă lovise însă norocul. "Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în Ferentari!", îmi spunea mereu glasul Ninetei. Și, tot la vremea când troleul mă scotea din Ferentari, mi-au atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
deschid. Am tot luat apoi agheasmă de la nouă biserici, am pus în ea tot felul de ierburi, dar n-am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese, în seara aceea, tuturor, că avusese cea mai mare avere din lume, iarba fiarelor, pe care o dăruise celui mai drag copil din lume, care, din păcate, nu-i mai dăduse niciodată un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis.” „Fiind viața mea, totul îmi este permis”, decide și Șerban. Deci, și dobândirea fericirii cu ajutorul drogurilor. În târgul său de provincie, circula „legenda” că drogurile se găseau undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prin care numaidecât se diferenția de majoritatea celorlalte biserici și pe care doar foarte puțini oameni (adică numai cei înteresați, firește) o cunoșteau detaliat. Iat-o! Gard în gard chiar cu incinta locașului de cult, se găsea o ticăloasă de crâșmă amărâtă, sărăcăcioasă și murdară, una cu totul spurcată și abjectă privită la prima vedere, însă în subsolul căreia se zvonea că ar fi puse în vânzare, de mai multă vreme încoace, tot felul de narcotice. Iar Șerban cunoștea și el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Ț. S. Eliot, nici îndemânarea prozodica a lui A. E Housman, nici radicalismul vizionar al lui Ezra Pound), dar că și-ar putea croi, în schimb, o cale punând pe hârtie povestirile pe care nu obosea să le spună, în crâșma, prietenilor. Soldier's Pay pare, si chiar e, scris într-o suflare. Timp de câteva luni, în lungi ședințe începute dimineața devreme și continuate până după prânz, fostul poet înnegrește coală după coală. După-amiază hoinărește prin port și prin oraș
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
ora lașității..." (Nocturnă). Întinsă peste anotimpul în care fiecare își vede de treabă. În care orașul, o știm bine, dă pe dinafară de daraveri, redevine aglomerat și mizer: „și trec cotiugare/ Cu saci de făină/ și plouă mai tare/ Pe crâșme murdare/ Pe-un târg sărăcit." (Proză). Prin el, în mantale subțirele, fojgăie funcționarii. Aducînd nestatornicie, dări, complicații. De care toată lumea se ferește, și nimeni nu scapă. Toamna lui Bacovia e consemnarea acestei fatalități. Și mai e ceva. Un mecanism de
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
jilave o nutresc, starea poetică nu poate fi decît de apăsată mizantropie. De aici, depersonalizarea, epurarea de siluete omenești, substanța omenescului refugiindu-se în extreme: nebuni, Ofelii care cîntă la clavir, alcoolici, estropiați. Locurile lor sînt și ele marginale: cimitire, crîșme de duzină, parcuri cu vocație funerară. Iar locul în lumea oamenilor circulînd „cu treabă", ca și inexistent. Iată, într-un tablou cvasi-romantic, imaginea poetului secătuit și inutil, pe care obligațiile îl copleșesc, iar puterile îl lasă: „ - Poți să te culci
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
asculta cântecul acela nemișcată, cu o atenție nepotrivită vârstei sale. Și când am ieșit, asurzit, m-am uitat la clopoțelul de deasupra ușii. Care trebuia să sune, - acela era rolul său, să sune - dar care înțepenise și el o dată cu aerul crâșmei, prefăcut într-un uragan... Dar Budapesta mea este ultima văzută, în vara lui 2005. Ședeam la un hotel central împreună cu o familie de români, care vedeau prima dată orașul. "Mai lasă-mă, nene, să-l mai văd o dată" - îmi ceruse
Nu cu orice preț... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6888_a_8213]
-
al căror obiect imposibil de pus pe seama finalităților practice. Mă gândesc la bucăți ca Și tot ce-i ne-nțeles se schim-bă-n ne-nțelesuri și mai mari, Dar noi, belgienii?, Alesul cui?, Nostalgii, sper, nevinovate, 2 Mai. Necrolog, }uț, Despre crâșme și librării, Interzis săracilor sănătoși, Soarele și tenisul, Nervi de toamnă, Wanna be my Valentine?, În priză continuă, Creta și mausul. Și altele, și altele... Ar fi cinic din partea mea să nu reproduc un fragment care amintește, exact atât cât
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]