1,970 matches
-
ca o fetiță pregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbă iar pereților de emoție le-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloni și cu flori de mucegai s-au luat de amintiri cu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viață și au deschis ochii ce stăteau în fotoliu vedeau și toți dar absolut toți nu-și mai aminteau despre femei Citește mai mult dincolo era o masăstătea picior peste picior ca un veteran de războice
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
cârpit ochiul de șoarecși s-a așezat în poală ca o fetițăpregătindu-se să-i mângâie gloanțele din barbăiar pereților de emoțiele-au pleznit obrazul că au venit cu dunga strâmbă la pantaloniși cu flori de mucegais-au luat de amintiricu vârful ultimelor crăpături ca niște degete în viațăși au deschis ochii ce stăteau în fotoliuvedeau șitoți dar absolut toținu-și mai aminteau despre femei... Abonare la articolele scrise de vasile pin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
și Bravo, conform prescurtărilor alfabetului aviatic internațional, punctul de control Charlie e sinonim cu speranța. Nedreptatea, minciuna, cătușele, îndobitocirea, lipsa de toleranță, discriminarea, sărăcia, foamea, dedublarea, într-un cuvânt dezumanizarea proletcultistă, avea o limită aici. Locul geografic al noului început, crăpătura în Zidul Berlinului prin care se putea respira aerul curat al libertății exista cu adevărat, chiar dacă era bine păzită: Checkpoint Charlie. De ce punct de control, și nu graniță? Din simplul motiv că numai socialiștii se considerau o țară separată; Occidentul
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
de despărțire ale berzelor. Însă doar păcatele și eu - Greutate de neridicat, de neînvins, Ca un adaos suplimentar La gravitația pământului. Berzele s-au topit în depărtări. Iar casa a rămas. De la o mișcare, aparent fără sens, Dens Au apărut crăpături în perete. S-au ridicat învârtejit, împletite. Din modelul lor apăru dintr-o dată Conturul Maicii Domnului. Și-acum, în zorii zilei, Mâna mea Își ia zborul pentru o rugăciune. Dar în apropierea inimii Îngreunându-se, moare. De vreme ce icoana n-are
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Azi, duminica (3) Poveste neterminată (1) Emilian Oniciuc- 03.04.2017 Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
minunate... Minute trec pe cadranul ceasului de pe peretele bucătăriei, trei vrăbii ciocănesc în geam, cerând nerăbdătoare firmiturile de pâine cu care le- am obișnuit în fiecare dimineață, apa clocotește în ibric, iar frumoasa mea iubită își scoate capul drăgălaș prin crăpătura ușii de la dormitor, cerând pisicește un răspuns la: - Bună dimineața, darling! Doamne, uite soarele meu s- a trezit!- Mă gândesc și instantaneu durerea de cap mi- se atenuiază când îi răspund: - Bună pisicuța mea, somnoroasă! Aș fi răspuns în limba
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
pentru a aprecia asemănarea în acel moment, datorită unei veioze ce- mi arunca lumina spre ochi... Dar dacă... ( va urma...) Aici continuarea: Duminica albastră se așterne o dată cu zorii aurii ai dimineții...Deschid ochii deoarece razele zorilor îmi gâdilă pleoapele prin crăpătura neglijentă a draperiilor de la ferestre. Îi mângăi, ușor- apăsat și încerc să mă reculeg din visul avut, poate preț de câteva secunde, ce par că au durat cât o poveste neterminată... Mă întorc pe o parte și îmi privesc frumoasa
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
minunate...Minute trec pe cadranul ceasului de pe peretele bucătăriei, trei vrăbii ciocănesc în geam, cerând nerăbdătoare firmiturile de pâine cu care le- am obișnuit în fiecare dimineață, apa clocotește în ibric, iar frumoasa mea iubită își scoate capul drăgălaș prin crăpătura ușii de la dormitor, cerând pisicește un răspuns la:- Bună dimineața, darling!Doamne, uite soarele meu s- a trezit!- Mă gândesc și instantaneu durerea de cap mi- se atenuiază când îi răspund:- Bună pisicuța mea, somnoroasă!Aș fi răspuns în limba
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
e să-l găsești. Vorbă americană perfect valabilă pe meleagurile dâmbovițene. * Cea mai nasoală e minciuna prin omisiune. * Boss-ul e un țăran mic și slab, cxu părul alb, bronzat, cu ceafa ridată în romburi și hexagoane, ce seamănă cu crăpăturile noroiului uscat. * Omenet whitmanian adunat: democrați și deformați, profitori și laureați, complici la și speriați de. * Nici nu știu ce e mai grav, faptul că 2011 e un an prelectoral sau că e anul dinaintea sfârșitului lumii, după mayași. * Viața noastră cotidiană
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
a închisorii a fost o capelă, iar cei care îi păzeau le-au dat veșminte preoțești, pentru a le folosi drept cârpe de șters pe jos. "Doamne, când ne-am dat seama, le-am ascuns pe unde am putut. Prin crăpăturile zidurilor, prin hainele noastre. Eu am pus mâna pe un patrafir și l-am cusut în căptușeala paltonului. La Târgu Ocna, dată fiind iminența morții, ne lăsau să ne învelim și cu hainele noastre. Ei, l-am ascuns eu și
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
acum - bătrân și bolnav) se-nhămă la sania umplută ochi, iar verișoarele sale și frățiorul mai mic împingeau din spate. Ningea bogat, cu fulgi de poveste argintată. Sania era grea. Catharina înainta anevoie la deal, printre nămeții mari. Dintr-o crăpătură de nori, soarele îi lumina obrajii îmbujorați, iar părul ei auriu avea sclipiri diamantine. Fulgii de nea erau aninați ușor alcătuind o năframă iluzorie, cu șoapte de borangic. Catharina era de o frumusețe ieșită din comun: gura mică și cărnoasă
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
Taine, va avea oare de acolo o sfințire cu nimic mai mică? Nu oricine, ci numai dacă cineva nu se poate apropia trupește, precum sufletele morților și cum sunt cei ce rătăcesc în pustii, în munți, în peșteri și în crăpăturile pământului (cf. Evr. II, 38), cărora le este cu neputință să vadă jertfelnic și preot; căci pe aceștia i-a sfințit cu sfințirea aceasta în chip nevăzut Iisus Hristos Însuși. Dacă însă cineva, deși poate, nu se apropie de Masă
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
gândește să le descurce, cine s-ar încumeta când sunt atâtea de văzut!?, o eflorescență într-o dizarmonie a culorilor și lianelor de care stă agățată tapetând pereții saloanelor de servire de sus până jos, raze de lumină țâșnind dintre crăpăturile pietrelor într-o aparentă neorânduială și care ajung la mesele consumatorilor într-un fel translucid și mângâietor, un șarpe uriaș deasupra unei mese unde sunt mai mulți copii și care varsă mâncare pe ei rămânând cu tacâmurile suspendate desupra farfuriilor
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
râde-n față” (era precis o “hâda” fără față !), mi-o imaginasem oriunde dar nu atât de aproape încât să-mi ia “piuitul” - ca pe un uriaș “val de pământ lipsa”(!) dispărut în rărunchii hăului de sub noi, un fel de “crăpătura” în măruntaiele pământului care ne suporta și (tot)ne suporta dar ne mai și “clatină” ... Aveam să aflu că falia Sân Andreas este cea mai mare structura geologică de pe glob, ea devenind cel mai înspăimântător simbol al Californiei. Este de
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi pBrigitte printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
gura exact în picioarele lui, care fuseseră și ele mutilate. M-am scuturat, cu un fior de groază, și am plecat mai departe. Am intrat într-o peșteră în care am crezut că mă rătăcesc cu desăvârșire, trecând printre nenumărate crăpături în stâncă și hăuri deschise. Într-un târziu, m-am așezat un pic să mă odihnesc, și am fost înconjurat de o mulțime de ciumați. Aveau pielea neagră, cu bube, ganglioni inflamați și sângerânzi, privirea pierdută și scoteau gemete cumplite
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
mea, căutându-mi orbitele. Am închis ochii și am spus o scurtă rugăciune. ”Mor pentru Pământ și pentru Planeta Iepurilor!”, am rostit în gând și mi-am așteptat sfârșitul. Acesta însă n-a venit. M-am trezit ieșind printr-o crăpătură laterală în afara peșterii, la lumină. Am dat nas în nas cu un robot vorbitor, cu o voce sacadată și metalică. ”Ți-au plăcut hologramele noastre? Ți-au plăcut hologramele noastre? Ți-au plăcut hologramele noastre?”, repeta acesta cu un glas
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
interpretă le îndrăgește ca pe flori și ca pe păsări, ca pe anii și soarele vieții ce fără ele, nu viață ar avea omul, ci pedeapsa vieții. Cântecele Elenei Plătică dau la iveală ceea ce dă ponoarei iarba, când răzbește prin crăpăturile scoarței, ce dă pădurii frunza când izbucnește din mugur, ce dă mamei pruncul când iese în lumina umanității. Toate cântecele Elenei Plătică surprind în ele aceste năzuințe și izbânzi, iar Elena Plătică valorifică prin ele fiecare grăunte din filonul de
ELENA PLĂTICĂ. DĂRUIE CÂNTECULUI MULT DIN FRUMUSEŢEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350312_a_351641]
-
să ude pământulnul aprins de atâta secetă. Numai în zori, câțiva nori, rătăciți pe marea albastră a cerului, mai lăcrimau stropi de apă vie, care mai țineau pomii să fie verzi. Uscăciunea cuprinsese întreaga zonă din podișul Oltețului, de ajunseseră crăpăturile în scoarța pământului de băgai ciomagul de cinci palme, și tot ar fi mai mers în jos, dacă ar fi fost drepte. Cum se uita el în zarea largă printre frunzele rare ale prunilor, care nu se mișcau măcar câțiva
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
al respingerii multor elemente, existente în cinematografie - își amintește Koncealovski - Aveam senzația că noi știm cum se face un film adevărat. Adevărul esențial se afla în faptul că era necesar să se vadă că totul era real: piatra, nisipul, transpirația, crăpăturile din perete. Nu ar trebui să existe niciun machiaj, tencuială sau orice altceva ce ar ascunde adevăratul aspect al exteriorului. Costumele trebuie să fie necălcate, nespălate. Nu recunoșteam estetica din Hollywood, care pentru noi însemna același lucru ca și estetica
A.A. TARKOVSKI de ALIONA MUNTEANU în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349361_a_350690]
-
copacii prin natura Fredonând o partitură! Cad copacii în genunchi Și deplâng secole lungi ... Cad cu toții într-un cor Al vieții unit popor! Cad copacii și te strigă: Strigate de neuitat, Strigate de diamant, Strigate de mari călugări, Strigate din crăpături ... Însăși sufletul femeii Ce din rădăcini te are Stă și plânge de copaci ... Cad copacii și e viitura ... Tu nu știi să taci, Liniștind natură prin natura! Cad copacii de prin ceruri Cad copaci plângând în coruri Cad copacii Ceru
CAD COPACII de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349804_a_351133]
-
subînțeles. E o rochie mai veche, modificată. Dar nu vezi cum? Îmi vine să o omor! I-am spus să nu cumva să-mi vină, după modificare, cu fundul gol. Mă uit mai cu atenție. Atunci observ că are o crăpătură mai îndrăzneață, pe un picior, în față. Dar e tânără...se vede un picior sănătos, de sportivă. Da, cică, uite, nu e cu fundul gol! Are tăietura pe picior. Of, copiii ăștia! Păi i-am zis, ori rochie nouă, ori
COLECŢIA DE CEASURI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344440_a_345769]
-
ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlneau în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi palma printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit, a terminat de legat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Exista atâta sete în pământ încât nici o cantitate de apă nu era suficientă pentru a-l sătura. A fost o perioadă destul de lungă de secetă și pământul începuse să se crape de puteai să-ți strecori degetele de copil prin crăpături. Se anunța și o iarnă la fel de grea pe cât a fost vara de secetoasă. Lângă via noastră ceapeul cultivase o solă cu ovăz. Cum umblam eu după fluturi și “mestecă”, o plantă din a cărei rădăcină când se rupea la smulgere
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
șezătoare una din femei spunea: „Șezătoarea ni-i deplin/ Fete avem, fișiori ne vin./ Și-o vinit un nătărău/ Și s-o pus după fiteu (sobă)/ Și-o pupat păretili,/C-o gândit că-s fetili./ Și-o pupat o crăpătură/C-o crezut că pup-o gură.” Se așezau băieții împreună cu fetele pe scaun sau pe canapea, pat, unde apucau. Începeau lucrul. Ca pe vremea lui Nică a lui Ștefan a Petrei lucrau și femeile și bărbații. Unii depănau sculurile
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]