3,263 matches
-
corpului meu să aibă nevoie de atomii corpului său. Își strigau nevoia. Aspiram din tot sufletul să fiu numai eu cu ea, într-o insulă pierdută, departe de oameni. Invocam cu toată voința mea un cataclism care să facă să crape această canalie care respira, se agita și se bucura dincolo de pereții camerei mele. Dar, chiar așa să se fi întâmplat, oare n-ar fi preferat nu știu ce animal, un șarpe indian, un dragon? O noapte cu ea, apoi să murim amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
coincidea cu dreptul celui de pe scenă : ieșirile repetate și zgomotul ușilor batante sabotau lectura marelui artist francez. Ce era de făcut ? Nimic! Un creator autentic știe să suporte și Înfrîngerea, nu doar victoria! Oricum, românilor ar fi trebuit să le crape obrazul de rușine. Cum stăteau la coadă la lapte, acum douăzeci și ceva de ani, noaptea, În frig, cîte 5-6 ore, puteau să stea la căldură, o oră, ascultînd un celebru actor și regizor... Dar ideea a reapărut În mintea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dos, toate astea? Ha, ha! Să vezi apoi, distracție, să fiu al dracului! Ai grijă cu lecturile astea nesănătoase, tovarășe. Pe bune. Atâta îți spun: nu te juca! O făcusem de oaie. De tăceam, filozof rămâneam. Unde dai și unde crapă. Știam eu că e periculos și să te documentezi prea mult, dar e și mai periculos să povestești ceea ce ai citit. Dar tot ceea ce spuneam eu de fapt aservea cauzei neamului nostru, nu? Se făcuse tăcere. Aș fi dorit să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
presupună moș Dumitru, cu iz de zâmbet pe chip, semn că a ghicit gândurile lui Pâcu. Și zi așa. Numai nu ia foc pacostea ceea de iască. Ai? De când te știu, tot așa o faci pe nepriceputul tocmai când îi crapă omului măseaua în gură... Las-o să crape, Dumitre, că tot nu mai are ce. Da’ care-i dorul tău? Că eu n-am prea priceput. Parcă n-ai ști. Știi foarte bine, dar îți place să despici firul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
chip, semn că a ghicit gândurile lui Pâcu. Și zi așa. Numai nu ia foc pacostea ceea de iască. Ai? De când te știu, tot așa o faci pe nepriceputul tocmai când îi crapă omului măseaua în gură... Las-o să crape, Dumitre, că tot nu mai are ce. Da’ care-i dorul tău? Că eu n-am prea priceput. Parcă n-ai ști. Știi foarte bine, dar îți place să despici firul în patru. Îi puțin în patru. Trebuie s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poate!” „Ia dă să văd țâdula, Haralambie!” Goarza a scos țâdula și i-a întins-o. Toader a luat hârtia și, cu capul descoperit, cum ieșise din casă, a și pornit val-vârtej spre Costică Prispă. Afară era un ger de crăpau pietrele, dar Toader nici nu-l simțea... În capul lui se învârtea doar datoria pe care o avea către Costică. „De unde o scos el că bunicul meu o rămas dator la bunicul lui? Și dacă ar fi așa, de ce să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e vorba de luptă, nu-s buni de nimic“. Se uită Îngrijorat spre pendulă și de-abia atunci sesiză că era 8 și 23, așa că, scoțându-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
va pierde, iar pentru asta știa că va goni chiar și după ce ultimul strop de benzină se va evapora sau ultima fărâmă de cauciuc va fi așternută pe asfalt, se simțea capabil să Împingă bielele prin propria voință și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scene eroice, iar din coturile și niplurile ei Îmi făuream arc de triumf la Întoarcerea acasă. Ochiul, astru Închegat din căldura lacrimilor, Își parcurgea orbita Încet, asemenea geamănului din Înălțimi. Într-o dimineață, am văzut cum În radele de vopsea crăpată din tocul ferestrei se desfășura o activitate febrilă. Câteva furnici Încărcau pe cocoașele lor cât vârful de ac mărfuri de o neasemuită bogăție: mătase lucioasă și foșnitoare adusă din China, vanilie din America de Sud, aur și fildeș din estul Africii, piper
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul tău stă toată ziua-n casă și scrie. Singurul mod În care ar putea omorî pe cineva ar fi să scrie atât de prost, Încât vreun cititor să se enerveze cumplit și să crape. — Nu cumva și-a dat seama că-l urmărești? — Imposibil. Sunt mai discret ca un bancher elvețian. — Nu te lăsa păcălit. E-un om foarte viclean. — Rămân În continuare pe poziții? — În după-amiaza asta, nu. Acasă te așteaptă câteva mostre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aceste nerozii flaușate, urmăream efectul lor asupra câmpului de bătaie. Figura Verei s-a alungit, ochii i-au redevenit ampli, urechile i s-au deschis ca niște palme de cerșetor la trecerea unei divizii de măicuțe. Gurița i s-a crăpat și un „Ah“ firav ca o bulă de săpun i-a părăsit buzele. OK, era momentul. — Păpușă, ascultă-mă cu atenție! Știu că nu ești o clonă, pentru că o clonă nu are sentimente. Un personaj, dimpotrivă, simte, Însă cu greu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nefericit, cu mustrări de conștiință. Doctorul Thomas respira din nou liber, cu sufletul ușurat, era mai sigur de sine și simțea cum Îi revine pofta de viață. Nu le va mai da mîncare pisicilor, din partea lui n-au decît să crape de foame! Nu le va mai pune nici praful primit de la Nut și Feder. Desigur că, În acest fel, Își asuma niște riscuri, iar primul, și cel mai mic dintre ele, era să nu mai fie primit la MSAMDR. Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
căruia nu ai ce să-i oferi, Îi ceri ceva ce nu are nici el. — Nenea acesta n-a lăsat nici un pic de apă aici? Întrebă. În sfîrșit, David catadicsi să vorbească. Spuse: — Ce-ți pasă? — Mă tem că o să crăpăm de sete. Remarca lui nu avu prea mare succes, David nu o comentă În nici un fel, așa că trebui să caute repede altceva, cîtă vreme Încă mai putea conta pe impresia că ar continua o discuție deja Începută. Din păcate, mintea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dacă nu se mai Întoarce niciodată? — Are să se Întoarcă repede, fii fără grijă. — Dar dacă Între timp pățește ceva? N-o să știe nimeni unde suntem! Modul cum pui problema dovedește că ești un tip destul de inteligent. Atunci Într-adevăr o să crăpăm... Pe tine cum te-a prins? De vreme ce reușise să-i dezlege cît de cît limba, Pablo, Încercă să-i cîștige bunăvoința spunîndu-i o poveste cît mai Îndrăzneață. — Cu tipul care m-a adus aici, m-am Întîlnit absolut Întîmplător, zise
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai multe luni, nici la rapoartele cifrate trimise către superiorii săi de la CIA nu primise vreun răspuns. Uitaseră cu totul de el, Îl lăsaseră În adormire, nu le păsa nici dacă și depune sau nu demisia, nici dacă trăiește sau crapă. În aceste condiții, apariția bătrînului ciudat care-și spunea Pablo i se părea cu atît mai neverosimilă, iar mesajul lui imperativ, de-a dreptul suspect. Ceruse o șalupă, fără să spună pentru ce Îi trebuie, nici din partea cui venea. Maiorul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
conducă. Copiii vor fi Învățați de mici să mintă, să fure și să facă rău. Justiția Îi va condamna pe nevinovați și-i va achita pe criminali. Cei capabili vor fi ținuți deoparte, trimiși la munci umile sau lăsați să crape de foame. Iar oamenii cinstiți, dacă vor mai fi, vor Înnebuni de bunăvoie. Astfel Încît, În cele din urmă, România va deveni invizibilă și va dispărea de pe hartă, la fel ca insula Roland. — Mda. Asta e o parabolă, zisei. Din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Cîlțiu, simte nevoia să specifice, un disident român, critic fățiș al dictaturii Piticului care a spus (mințit) că a fost închis timp de 21 de ani înainte de a izbuti s-o șteargă în America în 1985. Cîtă neobrăzare, să-ți crape obrazul, dom’ Colonel, uite cum fac popicii noștri turnători de meserie pe nevinovații, pe oprimații, pe năpăstuiții sorții, nu e asta culmea nerușinării? După serviciul religios, vreo 40 de persoane, asta însemnînd două-trei familii prietene, s-au strîns în fața Ambasadei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se ridică de la celelalte mese. Nu vă mai gîndiți la prostiile alea, încearcă Gulie să-l potolească, de ce nu înțelegeți că nimeni n-a trădat pe nimeni, că pur și simplu așa a fost să fie? Unde dai și unde crapă, zice Roja, auzind tot mai multe voci în jurul său. O să scăpați pînă la urmă de ele, îl încurajează Gulie. Și dacă o să fie așa? îmi garantați că în ce vă privește nu v-ați gîndit să trădați nici unul dintre voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au apucat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din Arizona. Dar cine s-o crede ea de Își Închipuie că o să-i fac confidențe? Nu-ți intra În pielea de angajată la Resurse Umane Amanda. Asta-i munca adevărată de polițai. Trebuie să faci față ca să continui. Capumi crapă ca naiba de durere și dîrdîi. Muncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaiceștiitudespreastahhnnnnn — Nu fac pe angajata la resurse umane. Îmi fac griji pentru un coleg, asta-i tot. — Asta-i tot? Îi zîmbesc eu, Încercînd să-mi recapăt stăpînirea de sine. — Te rog, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mirosim a ars. Au dat foc clădirii. Ne ducem la fereastră și-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-i vedem cum ies În fugă din scară. Urlă Înspre mine o amenințare cu moartea cînd Își ginesc amicul, iar noi urlăm la rîndul nostru la ei: O să crăpați! Voi oso luați la fel ca bulangiu ăla de rahat! O SĂ CRĂPAȚI! Luăm cheia de pe polița de deasupra șemineului și deschidem ușa. Simt un val de căldură și peste tot sînt numai flăcări, rupînd În bucăți totul de la podea pînă-n tavan de-a lungul pereților tapetați și decrepiți. SÎntem prinși În capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Domnului,, și s-au Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un ultim efort Încearcă supraviețuirea cu orice chip. După ce a Încetat spălatul vaselor În chiuvetă, Îmi prepar ceaiul, Într-un fierbător roșu din plastic. Îl torn În paharul străveziu, vârând o lamă de cuțit sub fundul lui, ca să nu crape de la lichidul clocotit, și Îl beau pe jumătate. În fiecare dimineață, când ies din Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare, am senzația Îndepărtându-mă câțiva pași și privind zidurile cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că-mi dă și niște bani, ca să mă descurc un timp. Nu a trebuit mult ca să coc În căpățâna mea idioată un lucru Îngrozitor. Am intrat noaptea pe furiș În dormitorul lui care era deasupra magazinului și l-am omorât crăpându-i capul cu un pietroi pe care-l cărasem Într-o sacoșă, după care am furat toți banii din magazin. M-au prins a doua zi. Au vrut să mă condamne la moarte, dar până la urmă, fiind minor, m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]