428 matches
-
nostru, căăă... ― Că nu ne-am trezit încă? Lasă că te trezește el majurul. Să vezi cum îți dă un bocanc numărul patruzeci și doi și altul numărul patruzeci și patru. Capela îți cade peste ochi, iar pantalonul are un crac mai lung și celălalt mai scurt. Atunci ai să faci ochii cât două cepe - a încercat să glumească învățătorul. ― Poate n-a fi dracul chiar așa de negru, frate - a presupus unul dintre ei, care nu a scos o vorbă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care Marea îi aducea la țărm, de obicei sparți. De data asta umblam cu o motivație mai specială, știind că undeva în dreptul corturilor o fată șic, într-un tricou pe care vântul de dimineață i-l face harcea-parcea, dezvelindu-i cracii și șezutul obraznic cu fire de nisip lipite, strângea ghioci. Pe plaja din Vamă, dacă ți-aduci aminte, „granița“ era marcată doar de niște pietroaie puse în picioare, care puteau să treacă foarte bine neobservate. Seara, devorând clătitele generoase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
orală, cum ar fi spus poetul Brumaru (pe care, într-o paranteză fie spus, l-am rugat să-mi împrumute cel mai minunat portret de femeie pe care l-am citit în anii din urmă: Blondă, înaltă, sănătoasă, cu niște craci lungi, zdraveni, c-un bazin solid, în care ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, râzând, având un fermecător accent ardelenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
duc după ea și să-i explic că nici nu-mi trebuie neapărat și faze din astea. Până la urmă, i-a vândut mamei lu’ Lili, care-i încă fetiță și e mai strâmtă pe unde trebuie. Probabil o să le taie cracii și uite-așa s-a făcut Lili cu blugi pe jalea și suferința mea... Cred că o să-mi pun rochia aia albastră pe care mi-a făcut-o tanti Geta de la II. M-am gândit că, nu știu de ce, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și cașcaval, și prăjituri de casă cu unt adevărat... Părul trăsnește a bere, dar stă fioros, punk. Ansamblul negru-roșu e tare, mai suflecăm puțin fusta din talie, părintele nostru nici n-o să observe, în schimb o să observe cine trebuie ce craci lungi și fini avem noi... Cercei metalici cât roata, douăj’ de brățări și un sărut pe oglinda aburită din baia rămasă ca după cutremur. O să strâng mâine, mama, tre’ să mă întâlnesc acum cinci minute cu Mădă și Chris la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
tip de vârsta lui. Trapa cărnoasă a himenului acoperea intrarea în vagin într-un mod cât se poate de confortabil și corect. Păi... cred că e expusă, acută și foarte sensibilă. — Cum? întrebase vinovat Margoulies. Atunci când se freacă de ea cracul de la pantaloni, doctore... Vocea lui Bull își recăpătase nuanța interogativă. Numai că Margoulies nu auzi. Era aplecat, făcându-și de lucru cu vaginul. Chiar era cea mai drăgălașă fofoloancă pe care o văzuse vreodată... Cum adică? Margoulies se admonestă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Richard Gere în American Gigolo. Era răsucit artistic într-o parte, în ipostaza Discobolului, cu spatele genunchiului împins în afară, către voyeur-ul tăcut. Noul său pubis era găzduit de un buzunar micuț, ca un fel de pantalonași cu un singur crac. De o parte și de alta se zăreau smocuri cârlionțate de păr. Alan abia putea să distingă... labiile acelea prin mătasea subțire. Tocmai ca să alunge aceste imagini din mintea sa - rod al îngrozitoarei fertilizări încrucișate între viața sa fantastică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Trecuse cu mult de ele și galopa către acest coup de foudre pe care îl reprezenta chestia lui Bull. Asta îl făcea mai puțin bărbat. Revenise la faza adolescentină a homoerotismului. Tremura pe tușă, cu coapsele prea înguste să umple cracii largi ai pantalonilor de rugby. În apropiere de linia de treizeci de iarzi, Bull își exersa loviturile. Alan își dorea enorm să fie ca Bull - inimos, popular, acceptat. Ar fi dat orice să fie ca Bull. Alan își dădu iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în fața lui, pe scara rulantă, pe cea mai bună și mai frumoasă și mai suplă și mai apetisantă blondă pe care credea că o văzuse vreodată. Tipa se pare că se prăbușise cumplit, lovindu-se la mai toate rotunjimile și cracii pe care îi avea, pentru că urla îngrozitor. Exact în clipa când întinse mâna să o ajute, însă, senzația de déjà-vu a lui Abdulah se înteți la maximum, clipă în care acesta se blocă, realizând ce greșeală imensă era să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
roți, urmată de încă una, și atunci s-au auzit înjurături și icnete și gâfâieli, iar de sub fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși cam șovăitor, de pe bancheta din spate pe locul din față, oprindu-mă doar să-mi desfac cracul sfâșiat al pantalonului de pe frâna de mână. Apoi mi-am condus singur Fiasco-ul purpuriu acasă - de la Pimlico la Portobello. Fiasco-ul meu e o mașină frumoasă, coupé, care e plină de forță, zgomot și furie. Fiasco-ul e bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îl întind pe pat, operație pe care am mai făcut-o de câteva ori. Pe cutele laterale care încadrează șlițul s-a lățit o pată de culoare închisă pe fondul cafeniu, pată care se termină cu dâre subțiri pe fiecare crac. Conturul de murdărie de pe material pârâie abia auzit când e atins. Ce să fie? Să fi sărit apa din robinet? Nu. E șampanie sau urină. Cred că știu care este adevărul. Amintirea e pe aici pe undeva, își are propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu țigara aprinsă între degete: „Mir cea, aș vrea să mă ajuți într-o... chestiune. Nu știu ce să fac.“ „Adică?“ Eram încă dizolvat de silă. Îmi în torceam pantalonii pe dos după ce mi-i scosesem aiurea, și-mi extrăgeam șosetele din cracii lor. „Uite, îți spun direct.“ Dar în loc să-mi spună imediat ce-avea de zis, a lăsat țigara în echilibru pe pervaz și s-a apucat să improvizeze o scrumieră de hârtie dintr-o foaie de caiet, scrisă cu creionul. Când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la volan, mi-am dat seama că-mi doream acum să petrec cât mai mult timp posibil cu el. Se așeză cu fața la mine, cu un braț întins pe spătarul scaunului în spatele capului meu, cu penisul greu îndreptat spre mine dintre cracii jeanșilor. Simțeam acum fiorii unei adevărate afecțiuni față de el, fiori de gelozie, iubire și mândrie. Voiam să-i ating corpul, să-l țin de coapsă în timp ce conduceam, așa cum o ținusem pe Catherine în ziua primei noastre întâlniri, să-mi las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
unde au trecut, și s-au tot dus, acolo unde au avut a se duce. Curiosul care pusese întrebarea observă că întrebatul o cam luase razna. Și tăcu. împreună cu alți salvatori, îl ajutară să se desprindă din capcana salvatoare a cracilor în care fusese aruncat, și îl duseră în autosanitara de alături. După care, echipa de salvare a sinistraților, de la Cocostârcul Pestriț, își continuă mai departe investigațiile, pe cursul râului, la vale. STRADA SPÂNZURAȚILOR Duru Dorin se așeză, ușurel, dar hotărât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
puțin, parcă făcându-și loc, pentru ca nimic să nu-i jeneze, cumva. Și ambii au început dansul lebedei: el, de deasupra; ea, de dedesupt. Totul a durat puțin. Pe urmă, ea încercă să-l mai rețină,în poziția aia,cu cracii, cu mâinile și cu buzele gurii, dar, el, nesimțitor, s-a retras, brutal, izbucnind în sus, și s a dus în camera cealaltă. Ea s-a uitat cu necaz, după el, apoi s-a întins, a tresărit de câteva ori
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
huiduiala civilă. Doamne, ce mi-ar mai fi plăcut, dacă în locul insipidului Boc, primea Nuțișor von Udrea & Pleșcoi onorul militar, mânca-o-ar nenea de politiciană ce este ea, de lumină călăuzitoare, de modistă irezistibilă, de dășteaptă, de frumoasă, de ce crac are, de alea alea... Păcat, mare păcat, ca nu ne-a oferit răchierul cotrocenist, plecat în Kazahstan, o asemenea ocazie unică, dar cine mai știe, după cum evoluează politica noastră și destinul și mai politic, tip rachetă, a lui Nuțișor, poate
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mi dă oala. Își dă jos tenișii și-și trage tricoul peste cap, zburlindu-și pletele. Își pune tricoul peste oala pe care o țin în mâini și-și ridică piciorul, ca să-și dezbrace pantalonii de trening, mai întâi un crac, apoi celălalt. Își pune pantalonii la mine-n brațe și se proțăpește cu mâinile-n șold, la pula goală. Helen își încheie haina și dă pe gât ce-a mai rămas din vin. Oala e grea și fierbinte; simt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng în pumni așternutul și scrâșnesc din dinți. Cu spatele arcuit, toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Folosind blestemul ca pe un fel de cheie a cifrului, ca pe o stelă de la Rosetta, o să reușească să le traducă pe toate. Și telefonul lui Helen sună. În oglinda retrovizoare, Mona se scobește în nas și rulează mucul pe cracul blugilor până obține o biluță tare și neagră. Își ridică privirea din poală, mișcându-și ochii încet în sus, și și-i țintuiește în ceafa lui Helen. Telefonul lui Helen sună. Și Mona azvârle biluța în părul lui Helen, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Millard, Harry Sears și Lee îi urmară. Millard clătină din cap. — Tu și Blanchard vă băgați peste tot, ca musca-n curul calului. Doctore, putem fuma și noi? Bătrânul scoase un bisturiu din buzunarul de la spate și-l șterse de cracul pantalonului. — Sigur. N-o s-o deranjeze deloc pe fată. E-n împărăția viselor pentru totdeauna. Soră Margaret, ajută-mă, te rog, să îndepărtez cearșaful. Lee se așeză pe banchetă, alături de mine. Millard și Sears își aprinseră țigările, apoi își scoaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mea! Cățea irlandeză nespălată și nefutută! Nu-i vina mea! Lee îl împunse zdravăn cu degetul în beregată. Am ieșit în stradă și l-am lăsat pe Cleo Short să urle la cei patru pereți. Lee exclamă: — Să-mi bag cracii! — Mda! am oftat eu, gândindu-mă că acum ne-am ales cu întreaga armată americană pe lista de suspecți. Mi-am scotocit buzunarele după o monedă. — Dăm cu banu’ să vedem cine scrie raportul? — Scrie-l tu, bine? mă rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un scaun de pe coridor și mi-am scos cătușele. Fritzie i-a șters obrajii fostului pușcăriaș, iar eu l-am trântit pe scaun și i-am prins mâinile de spătar. De Witt se uită la noi. Vezica îl lăsase, iar cracii pantalonilor luară o culoare întunecată. — Știai că sergentul Blanchard e aici, în Tijuana? De Witt clătină din cap, împrăștiind în stânga și-n dreapta rămășițele scufundării în closet. — Nu l-am mai văzut pe Blanchard de la căcatul ăla de proces! Fritzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tale... Bă, dacă mi-ai șifonat catifeaua, să știi că înțep la tine până începe burta a-ți emite bulion... Nu din dușmănie. Ca să aibe mă-ta să presare mirodenie peste sarmale! - ...Uite! îi arătă înfuriat deșiratul, după ce-i descolăci cracul și i-l trânti pe pojghița de pietriș. - Ce e, bă?... Unde, bă? se izmeni ălălalt - cu un braț susținându- și încă, pe capul târât prin glod, clopul - în realitate însă nezărind în nici un fel hardughia, cufundată în întregime în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bosumflat pe loc până și operația de apendicită... - A dracului de puteri ce-o fi putut revărsa spurcăciunea, nehalitule! Că eu te știam că porți în pantaloni o operație veselă și sănătoasă! cotcodăci cel în raglan, atîrnîndu-se, în sfârșit, cu cracul său de neam prost, de fâșia unde fusese, cu puțin înainte, tocăria și pervazul etajului întîi. De acolo, luîndu-și avânt, încălecă întîi el, deșiratul, pe acel brâu și inspectă, printre gene, întunericul din interior, grețos și ostil. (Noi, între timp
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]