3,019 matches
-
îmi plac nespus umorul lui blînd, ironia discretă, farmecul personajelor lui, evrei înțelepți care își păstrează o stranie candoare senina dincolo de toată amărăciunea vieții pe care o duc. Nimic, sau aproape nimic din acestea nu le-am putut regăsi în Craiul cîmpiilor. O carte sumbră, cu o materie narativa vîscoasa, cu un univers uman deprimant, o lume bîntuita de crime, ura, instinctualitate și disperare. Am răsfoit de cîteva ori primele pagini ale românului, si, cumva nedumerita de tonul neașteptat al narațiunii
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
polonezi pentru că se ocupă cu agricultura, pola însemnînd în limba lor pămînt), cînd de altul (leșii, care sînt vînători). Povestea propriu-zisă începe în clipa în care leșii, conduși de un bărbat pe nume Cybula, sînt înfrînți de polonezii conduși de craiul Rudy, și ea urmărește, într-o anumită măsură, felul în care cele două populații, după îndelungi și epuizante încercări de exterminare reciprocă, ajung la un fel de înțelegere pașnică, pe care însă o vor sabota cu orice prilej. Evident, românul
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
care împart același teritoriu, si care, treptat, din sentiment oarecum motivat (voința de expansiune sau dorința de răzbunare) devine sminteala pură, violența oarbă în care nimeni nu mai știe exact de ce e atît de important să îi ia viața celuilalt. Craiul cîmpiilor are structura unei distopii cutremurătoare: tot ceea ce pătrunde în acest univers brutal și primitiv explodează de-a dreptul, transformîndu-se într-o calamitate tulburătoare. Neînțelegerile etnice capătă proporții colosale, la fel disensiunile religioase, ori violența împotriva femeilor. Intoleranță de orice
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
acest univers brutal și primitiv explodează de-a dreptul, transformîndu-se într-o calamitate tulburătoare. Neînțelegerile etnice capătă proporții colosale, la fel disensiunile religioase, ori violența împotriva femeilor. Intoleranță de orice fel, odată stîrnita, devine apocaliptica. Personajele lui Isaac Bashevis-Singer din Craiul cîmpiilor au, pentru a menține articulațiile unui astfel de univers, o constituție interesantă: ele sînt niște fundamentaliști frenetici, oameni precari și tocmai de aceea apți de modificări radicale, imprevizibili altfel decît strict la nivelul reacțiilor lor intense și umorale. Dacă
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
limba lor, o limbă a fanatismului și a violenței. Povestea e centrată pe trei personaje care împreună formează atît un trio conjugal, cît și nuclee virtuale, care se concretizează pe rînd, ale comunității în care trăiesc. Cei trei sînt Cybula, craiul leșilor, Cora, o femeie desfrînata, de vîrstă mijlocie, si Yagoda, fiica acesteia. Ambele femei sînt soțiile lui Cybula. Fiecare dintre aceste personaje simbolizează felul în care ar putea evolua lumea descrisă în român. Cybula e bătrîn, slăbit, neputincios și resemnat
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
el trece de la preocuparea de a supraviețui, oricum, numai să trăiască, la ispita morții, gîndul sinuciderii. Cybula reprezintă tot ce e mai bun și mai uman în lumea construită de Sînger în acest român. Deși el e căpetenia celorlați, bătrînul crai e temător și chiar oripilat de lumea în care trăiește. Cora e contraponderea lui: pătimașa, aprigă, capabilă să-și omoare semenii fără a clipi, sau dimpotrivă, să îi divinizeze, să îi idolatrizeze, așa cum o face cu Cybula, bărbatul la care
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
văd de ce nu ar cîți și Rasputinul lui Henri Troyat, care de altfel va apărea, într-o asemenea companie, drept un personaj mai curînd rațional, perfect stăpîn pe intențiile sale, insă care a trăit într-o lume asemănătoare celei din Craiul cîmpiilor. Troyat nu scrie, evident, cu tragismul lui Bashevis-Singer, ci dimpotrivă, cu ironie și verva de istoric pasionat de evenimentele pe care le evocă. Rasputin este pentru el un personaj de Bildungsroman, pe care, tocmai pentru că e fascinat el însuși
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
că ar putea proveni fie de la cuvîntul rasputstvo, care înseamnă în rusă "dezmăț", sau de la rasputati, a dezlegă noduri încurcate sau a găsi soluții unor situații complicate. După ce citești însă monografia lui Troyat, ambele variante par perfect plauzibile. Isaac Bashevis-Singer, Craiul cîmpiilor, traducere de Anda Maxim, Editura Univers Enciclopedic, București 1998, 172 pagini, preț nemenționat. Henri Troyat, Rasputin, traducere de Ileana Busuioc, Editura Humanitas, București 1998, 222 pagini, preț nemenționat.
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
la îndemînă. Trupul cu pornirile sale orgiastice, atît de echivoce în raport cu transcendență, alcătuiește locul cel mai vulnerabil al ființei care aspiră spre mîntuire: S-a făcut frumoasă această licoare/ Ce s-a prăbușit din cer,/ Sîngele tău, iubito, băut de crai/ Și peste mine stigmat" (Talita Kumi). Ori: "Numele celei mai mărunte era un miros/ Venit din uterul unei negrese/ Cu părul strîns cu o eșarfă/ Înmuiata în marea din ulcioarele grecești,/ Acolo unde și eu mi-am scris/ Maledicție și
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
declanșarea pasiunii clasicizante a Renașterii): la pus rica joia qui al mon sia, e tal que entre tots los reis de cristians envides la porien fer semblant s ^nestemata mai prețioasă nu s-a văzut pe ăsta lume, încât toți craii creștinătății laolaltă anevoie ar putea-o imită^ț. Aici reveria mea având ca obiect minunea orașului trece în cheia melancolica, de neevitat la un balcanic atunci când își ăînsemnează călătoriile prin Evropa. Cum să apară, mă gândesc, un asemenea sentiment al
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
dîndu-ne deplină libertate de acțiune. Să vă arăt o poză la care țin în mod special: vedeți, aici sîntem Noica și cu mine, arătînd pagina întreaga pe care Ultimă oră o consacrase românului de curînd apărut al lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche. - Deci era în primăvara lui 1929. Profesorul vostru Ion Barbu, care putuse cunoaște românul din paginile Gîndirii în ^26 și ^28, a avut vreun rol în entuziasmul vostru pentru Mateiu? - A avut și el, dar inițiativa aparținuse lui
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
o nesfîrșită horă. În 1876 părintelui Porumbescu îi moare soția,de aceeași boală care l-a răpus și pe Ciprian. Apoi se va mărita (ce-i drept greu) și fiica sa Maria, Ciprian studia departe muzica, a compus opereta sa Crai nou, vestita Baladă și alte compoziții iar, în 1885, cade, și el, victimă tuberculozei, la treizeci de ani un alt fiu, rătăcea fără a se chivernisi și bătrînul preot rămîne singur, neconsolat de moartea lui Ciprian, în gospodăria din Frătăuții
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
Șerban Cioculescu credea chiar că "fragmentele rămase din Sub pecetea tainei pare-se n-ar fi dat un roman propriu-zis. Sau altminteri zicând, statismul concepției, ritmul domol al evocării, n-ar fi ieșit din formulă așa de personal realizată an Craii de Curtea-Veche." an schimb, ăn monografia să din 1981, Alexandru George opinează că ultimul român al lui Mateiu ăntregeste caracterul de confesiune al prozatorului. Analiza să stăruie an special asupra constituției sufletești a lui Teodor Ruse, cu observația justă că
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
a ales din intențiile lui. Pare simplu, dar Petru Dumitriu nu-și amintește aproape nimic despre textele sale de atunci. Ion Vartic găsește "extraordinar de ciudat" faptul acesta, cu atat mai ciudat cu cat povestea vieții lui Totò constituie, "împreună cu Craii de Curtea-Veche și Lunatecii, un remarcabil triptic al decadentismului românesc". Amnezia scriitorului este, într-adevăr, surprinzătoare. Indiferent însă de explicație, ea constituie și dovada unei forțe creatoare cu totul ieșite din comun. Trebuie să fii Petru Dumitriu ca să iți permiți
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
grozav constatând că există un om, Bébé Longhin, care reușește să-l tapeze, cu ingeniozitate, de diferite sume de bani. Literatura bună fabricată din anecdote Farsă supremă - si celebra - pe care o face Totò Istrati constă în aducerea unui mare crai, în pielea goală, în fața unei asistențe simandicoase. Cum? Prin atragerea lui într-o capcană de către nimeni altceva decât Gina, complicea soțului ei. Ea îi dă de înțeles amorezului că se va culcă peste câteva minute cu el, îl lasă să
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Gheorghe Grigurcu Semnalam, într-o cronică la volumul lui Sergiu Pavel Dan, intitulat Fiul craiului și spinul, opinia acestui critic potrivit căreia Cezar Petrescu este, la ora actuală, un nedreptățit, în baza "condamnării călinesciene", care ar fi sunat "că o sentință fatală": "Spaimă conformista, esențial snoaba, de a nu trădă cumva slăbiciuni desuete față de un
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
Thomas Mann, dar și, dintre români, Caragiale-tatăl (Michel Ipsilanti, adică Seymour, e o „replică” la Mișu Văcărescu, faimosul Claymoor, cum fusese și, la autorul Momentelor, Edgar Bostandaki), laolaltă cu fiul, Mateiu (Ion Vartic găsind în „leoparzii” din Cronică... urme ale „crailor”). Pe scurt, toată această textură, ilustrată excelent de calamburul „je egal jeu”, dovedește că proza lui Petru Dumitriu adoptă (și nu o dată) o formulă de tip palimpsest. Cât privește cea de-a treia direcție a prefeței (cea așa zicând metafizică
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
a scris Dosoftei: La apa Vavilonului Jălind în țara Domnului Acolo șăzum și plânsem. După ce i se taie capul, Vodă Grigore Ghica, pe bună dreptate nemulțumit și întrucâtva indignat, îl apostrofează pe turcul ucigaș: Dar sunt Domn pus de trei crai Cum îndrăznești să mă tai? În Moldova, în Țara Românească, totul era să scapi de sabie ori de juvăț. Din surghiun te întorceai repede și te pomeneai vistiernic, postelnic, spătar... Bizar. Călinescu numește ruga lui Manole ca Dumnezeu să strice
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2464_a_3789]
-
în mod firesc” etc.), Pavel Dan („nu se consideră romancier... sămănătorist”, el este romancier „prin dramele proprii”), Constantin Fântâneru, văzut în filiația lui Knut Hamsun ș.a. Dar romanul care îi trezește cele mai lirice accente și mai îndrăznețe caracterizări este Craii de Curtea-Veche („Ce senzualitate tulbure în această carte... O lumină difuză cade pe obiecte și pe oameni, fără să-i scoată deplin din obscuritatea în care își petrec câteva ultime ore de agonie. Totul e stins și nesigur etc.”), cărora
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
agitația editorială s-a domolit (de astfel de cadre lungi are parte, de exemplu, Filip Florian, căreia îi sunt comentate toate cele trei cărți individuale; sau Dan Stanca, prezent în carte cu nu mai puțin de patru romane, inclusiv recentul Craii și morții). N-am făcut proba, consultând arhiva revistei 22, dar cu siguranță că o parte din aceste luări de poziție reprezintă reacții imediate. Și totuși ! Ele par îndelung cântărite, puse metodic în ecuație. Ceea ce oferă cititorului profesionist o garanție
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
proprietate". Ce contează detaliul că plebiscitul menit a o valida n-a întrunit jumătate plus unu din numărul alegătorilor, pierzîndu-și astfel, în fond, valabilitatea? Formă de guvernămînt a României va fi respectată volens-nolens, aidoma jurămîntului pretins de Spin fiului de crai, de către toți demnitarii noștri, obligați a jură "că vor rămîne credincioși republicii lui Iorgovan, Iliescu și Român ". Cum procedează președintele Emil Constantinescu? Declară, "cu o grabă demnă de o cauză mai bună": "Atîta vreme cît sînt eu președinte nu voi
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
e, aici, prea acuzat, într-o vreme cînd nici marile creații romanești nu-și găsesc cititorii. Dar, cine știe?, poate că pronosticul meu va fi invalidat. Dl Mircea Popa consideră, în buna sa prefață, că acest roman din 1898 prevestește Craii de Curtea Veche, găsind ca trăsătură de unire propensiunea spre hagiografia genealogică a lui Mateiu I. Caragiale. Nu cred că are dreptate. Fixația pentru genealogia de stirpe înaltă e a lui Mateiu I. Caragiale și nu pătrunde în țesătura substanței
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
vânătorilor de bani și de carieră. În ambele tipuri de romane, dispozițiile sufletești ale personajelor se constituie exclusiv ca reacție la o realitate dată: fie ea în tiparele sociologice ale lui Călinescu sau Rebreanu, fie în coloratura decadent exotică a Crailor. Se înscrie oare și în schemele realismului? Nu se poate spune că geograficul, istoricul, socialul și chiar politicul lipsesc din romanele lui. Harta orașului este dotată cu repere exacte: cupola Circului de stat sau silueta magazinului Victoria întrezărite prin fereastra
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
pus la punct o strategie care aliază romantismul și cavalerismul frust al românilor cu subtila galanterie deprinsă pe malurile Senei. Solicitat de un gazetar american să dezvăluie taina proverbialului său succes la femei, el schițează cu umor un portret-robot al craiului hollywoodian." Pentru Manuela Cernat, Jean Negulescu nu este numai o celebritate, ci și un om. în pagini impresionante, este evocată rezonanța pe care o are în conștiința lui evoluția situației din România, după ocuparea țării de către sovietici. Prins în vârtejul
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul". S-ar zice că e un pasaj apocrif din Craii! Fundalul pe care se desfășoară subiectul, cu precădere literar, însă în respectabilă parte și eroticesc, al Memoriilor de care ne ocupăm îl alcătuiește tabloul Bucureștilor de altădată. E un București la sfîrșit și la început de secol, în galopantă evoluție
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]