549 matches
-
mai existat și după ce latina nu a mai fost limbă populară uzuală. Situația a fost favorizată în primul rînd, desigur, de valoarea culturii și civilizației romane și de trăsăturile de excelență ale limbii latine, dar și de faptul că, după creștinarea celei mai mari părți a Europei, centrul ecleziastic a devenit Roma, unic pentru toți europenii pînă la Marea Schismă din 1054 și numai pentru creștinii catolici după aceea. În aceste condiții, deși limba latină populară nu s-a mai vorbit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
De aceea, la nivel de conținut, el a adus în Europa o altă perspectivă culturală și de civilizație, care aparținea lumii semite, cu forme mentale specifice, îndeosebi prin modul în care structura și relaționa elementele concrete și abstracte ale limbii. Creștinarea a produs astfel o schimbare sub mai multe aspecte a lumii europene, în primul rînd o nouă viziune asupra cosmosului și o nouă ierarhizare a valorilor etice. Din punct de vedere doctrinar, creștinismul se bazează pe concepția iudaică monoteistă și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și expansionismul Imperiului Roman era în acord cu universalitatea creștină, dar spiritul diversificator, specific europenilor, s-a revoltat, producînd mai întîi fragmentarea imperiului antic și, apoi, a religiei univer-sale și contestînd astfel valabilitatea unui centru unic și despotic. Prin tradiție, creștinarea europenilor a cunoscut un moment esențial prin activitatea apostolului Pavel, care a făcut numeroase călătorii în Asia Mică și în Grecia, și a apostolului Petru, care a desfășurat un misionariat riscant chiar la Roma, capitala Imperiului Roman politeist. Acesta a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
formă ce urma alte principii decît limba literară veche. Această nouă limbă engleză literară a renunțat în foarte mare măsură la tipul sintetic, flexionar, în favoarea celui analitic, perifrastic, ceea ce a produs instituirea unei topici tot mai rigide în interiorul propoziției. O dată cu creștinarea, limba engleză a renunțat la scrierea runică în favoarea celei cu litere latine, bazele ortografiei actuale avîndu-și originea în secolul al XVII-lea, dar fiind codificate abia la mijlocul veacului următor. Întrucît însă evoluțiile fonetice, foarte numeroase, din secolele al XVII-lea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Rin și de la nord de Dunăre, ocupate de triburile germanice. Superioritatea de cultură și de civilizație a romanilor a dus, de aceea, încă de timpuriu, începînd cu secolul I d.Hr., la manifestarea unor influențe latine asupra germanicilor, deși, pînă la creștinare și pînă la întemeierea unor state germanice durabile, înrîurirea latină s-a exercitat mai mult local și cu intensitate redusă. Această influență prin vecinătate nu a vizat, desigur, toate limbile germanice, deoarece cele nordice nu au avut posibilități de exercitare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvinte precum library (< fr. librairie), care a păstrat semnificația "bibliotecă" dintr-o epocă în care nu exista o diferență între bibliotecă și librărie. Impactul cel mai semnificativ al limbii latine asupra idiomurilor germanice l-a avut în cursul perioadei de creștinare și după creștinare prin biserica catolică, deoarece cultul religios se desfășura în latină și tot în această limbă se răspîn-deau valorile spiritualității europene. Termenii creștini de ori-gine latină din germană se diferențiază însă de împrumuturile mai vechi din aceeași sursă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fr. librairie), care a păstrat semnificația "bibliotecă" dintr-o epocă în care nu exista o diferență între bibliotecă și librărie. Impactul cel mai semnificativ al limbii latine asupra idiomurilor germanice l-a avut în cursul perioadei de creștinare și după creștinare prin biserica catolică, deoarece cultul religios se desfășura în latină și tot în această limbă se răspîn-deau valorile spiritualității europene. Termenii creștini de ori-gine latină din germană se diferențiază însă de împrumuturile mai vechi din aceeași sursă, atît prin domeniile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un neobișnuit amestec între tradiție și insolit. Pe de o parte, tradiția primirii tainei preoției și slujirii ca întâi-stătători ai Poltavei de către bărbații familiei din ramura paternă, iar pe de altă parte insolitul și rarîntâlnitul la acea vreme episod, al creștinării întregii familii de evrei din partea mamei. Cercul familial se extinde apoi prin intrarea în scenă, a fratelui cel mai mare, Ioan, în momentul dispariției prin moarte a tatălui. El preia atăt rolul particular de protector al familiei, cât și pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de întâi-stătător al Poltavei. Odată cu cercul familiei, se lărgește și panorama orașului natal. Dacă la început, este evocată din tot orașul, doar biserica Schimbării la Față a Domnului, ca loc important pentru destinul creștin al familiei, fiind vorba de locul creștinării familiei evreești din partea mamei, odată cu fratele cel mare intră în percepția imagistică a lectorului silueta „catedralei din Poltava a Adormirii Prea-sfintei Stăpânei noastre de-DumnezeuNăscătoare și Pururea Fecioare Maria, biserică în care au slujit ca preoți și tatăl și bunicul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
periodic spre regenerarea energiilor și redesenarea orizonturilor. Actul de naștere al Rusiei creștine este el însuși o pagină de istorie cu față și verso, cu „înainte” și „după”. Se vorbește despre perioada slavă precreștină și despre Rusia kieveană de după momentul creștinării. Vladimir Sveatoslavici, cneaz al Novgorodului, (970-980) și mare cneaz al Kievului (980-1015), care a introdus creștinismul oriental de rit bizantin ca religie de stat, a întărit autoritatea centrală și a încheiat o alianță cu Imperiul Bizantin, apare ca o primă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de rit bizantin ca religie de stat, a întărit autoritatea centrală și a încheiat o alianță cu Imperiul Bizantin, apare ca o primă figură de hotar a Rusiei. Totul se petrece și se studiază ca având loc înainte sau după creștinarea înfăptuită de prințul Vladimir. Panteonul slav vechi, cu zeii și spiritele sale se studiază ca fiind plasat „înainte”, devenind Panteon slav precreștin, întemeierea Lavrei Peșterilor, cu ai săi sfinți Antonie și Teodosie, vine ca un gest consfințitor imediat după creștinare
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
creștinarea înfăptuită de prințul Vladimir. Panteonul slav vechi, cu zeii și spiritele sale se studiază ca fiind plasat „înainte”, devenind Panteon slav precreștin, întemeierea Lavrei Peșterilor, cu ai săi sfinți Antonie și Teodosie, vine ca un gest consfințitor imediat după creștinare, un gest prin care, tânărul creștinism rus a trecut de la o existență oficială, elitistă, mai degrabă formală, la înrădăcinarea în conștiința populară. Binomul „înainte și după” își continuă drumul prin istoria rusă și cu HOARDA DE AUR. Temutul stat feudal
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
că-i ovrei și dorește să se boteze, imediat acesta se arată de acord. Părintele Mina începe fără amînare lecțiile de catehizare cu candidatul la creștinism. De altfel Mina Dobzeu va publica la începutul anilor '90 o carte condensată despre creștinarea lui N. Steinhardt. Cei trei preoți îl întreabă ce vrea să fie, catolic sau ortodox. Fără șovăială își afirmă dorința de a fi ortodox. Va fi botezat de călugăr și asistat de cei doi prelați-catolici. Cei trei îi cer să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din Dăruind vei dobîndi; pagini pe care le considera, cu smerenia cuvenită, simple mărturii de credință creștină. Nicolae Delarohia (numele de monah al lui N. Steinhardt) a ales Calea, Adevărul și Viața, gest existențial, unde, după cum se mărturisește: "Pentru mine creștinarea se confundă cu o poveste de dragoste! O dublă îndrăgostire de Biserica creștină și de neamul românesc". Cu toții sîntem părăsiți de Dumnezeu, remarcă, alături de Simone Weil, viitorul monah, o părăsire ce este în același timp și semnul suprem al "existenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dintre populația autohtonă și lumea romană, ce se întindea la vremea aceea până la sudul Dunării, incluzând Dobrogea. Nu mai este un secret că aceste contacte, dintre autohtoni și lumea romană, de credință politeistă și creștină, au contribuit la romanizarea și creștinarea populației din zona noastră, la utilizarea limbii latine și la răspândirea culturii romane în acest areal. Dintr-o epocă mai târzie, au fost descoperite opaițe la Curteni (com. Oltenești), în 1976, pe care a fost imprimat semnul crucii, interpretat de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1500 de oameni îmbarcați. Printre aceștia, în afară de marinari, nobili, soldați, prelați, funcționari, meșteșugari, navele au mai încărcat, pentru noile teritorii, animale domestice, animale de povară, semințe diverse, unelte agricole... Expediția avea scopuri clare econo-mice și comerciale și de supunere și creștinare a "indienilor", obiectiv realizat prin clasica metodă "foc și sabie". "Pacificarea băștinașilor a început în insula Española azi Haiti și Republica Dominicană unde, în prima călătorie, Columb întemeiase o așezare, "Navidad", și lăsase o "colonie" de 38 de spanioli. Coborând pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
viitoare. Nu-i nevoie de bilet: voi face eu cinste la toți cei prezenți săptămâna viitoare. Acum Însă, Întinși pe plajă, să ne amintim că sunt Sânzienele, străveche sărbătoare a neamului nostru, atât de adânc fixată În tradiție Încât nici creștinarea n’a putut-o dezrădăcina, ci a preluat-o În calendar. Asta pentru că e dedicată Soarelui, cel care ne ține În viață și care acum e la apogeul puterii sale. Iar ca să ne convingem n’avem decât să Întindem mâna
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
perciun și jumătate de barbă, ca să se știe că nu sunt nici evrei și nici neevrei”, spune o relatare hasidică din epocă <endnote id="(344, I, p. 134)"/>. Când sinistrul țar Nicolae I (1825-1855) a declanșat procesul de de-iudaizare, de creștinare și de rusificare cu sila a evreilor din „zona de rezidență” stabilită În vestul Rusiei (inclusiv În Basarabia), pe lângă convertirea forțată la creștinism, el a acționat Împotriva a două importante jaloane culturale iudaice : cartea și părul. Cu alte cuvinte, pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
minuni, „jidovii cei orbiți” se botezară și fură imediat tămăduiți : „li se deschiseră tuturor [evreilor] ochii”. Evident, conform paralelismului simbolic dintre calitatea vederii și gradul de credință, „jidovii” trebuiau să vadă mai bine În urma acestei revelații religioase. Într-adevăr, după creștinare, evreii „văzură chiar mai bine decât mai nainte” <endnote id="(22, pp. 302-312)"/>. Este o metaforă tipică a inițierii, care se regăsește În basmele românești. Când Ielele Îi dau Înapoi ochii bătrânei orbite, aceasta nu doar Își recapătă vederea dinainte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
porcul»” <endnote id=" (61, p. 137)"/>. Indoeuropenii ar intra În prima categorie, iar semiții În cea de-a doua. Să ne aducem aminte că apostolii (anume Sfântul Pavel) au trebuit să renunțe la interdicția culinară prevăzută de Vechiul Testament, altfel Însăși creștinarea europenilor ar fi fost compromisă. Și În Transilvania este atestată credința privind „pângărirea” porcului prin atingerea lui de cruce. Iar românii din Moldova cred că evreii n-ar mânca știucă tot pentru că ar fi asociată cu crucea : „În capul de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(11, p. 179)"/>. Așa cum a observat o cercetătoare a artei bizantine, prima secvență a acțiunii (Încercarea lui Iefonias de a răsturna catafalcul) este presupusă, cea de-a doua secvență (sancționarea profanatorului) este reprezentată iconografic, iar secvența a treia (creștinarea evreului și vindecarea mâinilor) lipsește complet, nefiind nici măcar sugerată. „Nimic nu sugerează posibilitatea convertirii evreului și, În final, de a-i fi ridicată sancțiunea. Intenția [motivului iconografic] este, În mod evident, negativă.” Dar aceeași cercetătoare subliniază faptul că În iconografia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
astea!... Dimpotrivă, în sinea lor, cu Papa în frunte -, se bucurau că, o dată cu Împărăția Romană de Răsărit, piere și pravoslavnica ortodoxie schismatică ce le stătea ca osul în gât. Câtă inconștiență! Dumnezeule! Ba, încă, nu știu care Papă de la Roma a propus creștinarea sultanului și decretarea lui ca "Împărat al Răsăritului"! Câtă inconștiență! Europa veacului nostru se zbate într-o profundă criză morală. E periculos "să gândești altfel". Nu știu cine a spus că " Sunt în istorie clipe când cei ce afirmă că doi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apragmatic și în genere inutil, a ajuns un portret-robot al insului căzut în transa reveriei. În realitate reveria comprimă uneori energii extraordinare; majoritatea evenimentelor sociale semnificative au fost precedate de o reverie, de o latentă visare cu ochii deschiși: dogmele, creștinarea imperiului roman, reforma, revoluțiile, evenimente capitale din istoria științei au fost fructul copt al unor stări de reverie transformate în expresii concrete, suprarealiste. Aceste transformări au determinat deseori progresul; în multe împrejurări efectul reveriei suprarealiste s-a tradus însă, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
politice a imaginarului colectiv, relativ coerent și unitar, cu numeroase aspecte comune între fazele sale istorice. Acest fapt derivă, pe de o parte, din teoriile despre organizarea cetății prezente în discursul antic, pe de altă parte, din evenimentul istoric al creștinării imperiului roman. Textele filosofice grecești nu au exercitat o influență directă asupra viziunii colective despre putere și nici asupra exercițiului politic, dar, pentru că au marcat gândirea ulterioară, fie în direcția neoplatonismului, fie a filosofiei stoice, fie a creștinismului timpuriu (sinteza
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care era și conducătorul Transilvaniei, trece în Cumania din estul Carpaților unde obține convertirea unui număr însemnat de cu-mani iar în primăvara anului următor s-a desăvîrșit organizarea diecezei cumane care avea ca hotar estic apa Siretului. Acțiunea de creștinare și închinare a cumani- lor față de regatul ungar continuă și în anii următori pentru că în 1229, regele Bela se gîndește la o acțiune militară în nordul bazinului pontic împotriva ,,sultanului din Iconium” adică din Crimeea pentru că i-a atacat pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]