1,251 matches
-
soțului, tatăl copiilor ei dragi. Dar anii au trecut și ea știut cum să-și crească și să-și educe copii, astfel încât să ajungă cu schelele acolo sus, sus, pentru a-și vedea prunci fericiți și împliniți ... Acum micuța blondă creață cu ochi albaștri, devenită o femeie frumoasă, avea și ea căsuța ei, a lor, nu doar alături de iubirea ei, ci și alături de un prunc micuț și frumos tare. Nu poate să uite însă că, în clipa încreștinării băiețelului ei gândul
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! ( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Referință Bibliografică: Noapte argintie / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilian
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) ... Citește mai mult Noapte argintieEmilian Oniciuc- 20.12.2016Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,Aducând din depărtare într- o nestemată searăîn
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parteDar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...!( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela )... XX. HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016. Himerele din pustiul iernii Emilian Oniciuc- 02.12.2016 Din pustiu iar
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
o mie de lei, nu era deloc convenabil. Urc malul spre mașină cu intenția să strâng bățul în șosea. Îl țineam așa desfăcut pe umărul stâng, iar în mâna dreaptă aveam minciogul și găletușa cu râme de mare, niște viermi creți ca miriapoadele (urichelnița). Ajungând la mașină nu m-am gândit că desupra ei era rețeaua de înaltă tensiune de 20.000 de volți care alimenta portul Agigea, ca să las bățul jos până trec de ea. M-am trezit dintr-o dată
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
să își ia umbrela cu ea când se ducea la școală. Grijulie, mama i-o strecura în ghiozdan și insista mereu să verifice că umbrela a fost folosită pentru protecție. În drumul ei zilnic fetița se împrietenise cu un câine creț, lățos, mare și lent care după propriile sale observații nu avea o umbrelă în dar de la mama sa. Deasemeni câinele se temea foarte tare de ploaie și tremura mereu zgribulit și supărat când i se uda blana. În nenumărate rânduri
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
transformase în jucătoare de volei pe plajă pentru a o amuza pe mama sa înainte de culcare îi veni o idee și mai bună pentru ea. Ce ar fi dacă ea însăși s-ar transforma în bibelou și ar păzi cățelul creț, lățos, lent și cam leneș de ploaie de fiecare dată când vine de la școală, până când se mai lasă ploaia sau reușește să îl ducă la un loc mai dosit. Zis și făcut! O prietenie mai frumoasă ca între fetiță și
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
și câinele a lătrat puternic reușind să o facă la timp atentă ... Mama peticea mereu umbrela deoarece fetița nu mai renunța la ea nici la o vârstă destul de înaintată! ................................................................................................................................................... Timpul a trecut, părul mamei s-a înălbit mai tare, câinele creț, lățos, lent și cam leneș a rămas mereu în inima fetiței și în final într-o seară ploioasă și cu multe tunete o fată i-a povestit mamei sale despre o fetiță bibelou și un câine fără umbrelă! Bucuria și
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
multe tunete o fată i-a povestit mamei sale despre o fetiță bibelou și un câine fără umbrelă! Bucuria și râsul sincer al mamei i-au trezit lacrimile fetei, ce cădeau sacadat ca o ploaie de toamnă peste un câine creț, lățos, mare și leneș pe care l-a iubit din tot sufletul în primele clase de școală! Referință Bibliografică: Fetița bibelou și câinele fără umbrelă / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
te îmbraci în frunza de măslin hrănindu-te cu mere ionatane. De șarpele ce-ți șuieră în sân, Nu-ți fie teamă. Are și el toane. Le plac și îngerilor și lui Dumnezeu iubirile cu iz de păpădie. Și mentă creață ce doar la muzeu o mai găsim captivă-n colivie. Pe umerii unui luceafăr mut, Ne-om construi un habitat incert. Lumina din plafonul semimut al lunii, va cădea discret, Pe nudul tău fățarnic, incitant, Cu multe meandre, ca un
ANALITIC de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374065_a_375394]
-
tău vers. Deși puteam să alergăm în doi, Să evităm, frontal, să ne lovim, Dar de... e toamnă, se anunță ploi, Iar noi uităm o clipă...să iubim. Să ne plimbăm cu barca jos pe lac, Dansând tăcut prin valurile crețe, Acolo unde sălcii își desfac, Pletele lor cu clătinări mărețe. Acolo unde ceața ne cuprinde, Cu giulgiul ei cel dens și funerar, Iar steaua noastră nu se mai aprinde, Ci arde la răspântii foarte rar. Mi-e dor de tine
NE SCURGEM... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374081_a_375410]
-
are. Ea multă hrană-a adunat, Dar, totuși, azi l-a refuzat: „- Nu pot să-ți dau, fiindcă știi, Acasă am și eu copii, Și-apoi, atuncea când vânai, Mereu blănița mi-o doreai!“. A mai trecut pe lângă el Oița creață, cu un miel. Și lor mâncare le-a cerut, Aceștia, însă, n-au avut. Dar iată că apare-n zare Un iepure ce fuge tare. El vede lupul amărât Și îi vorbește fericit: „Oh, lup hain și nesătul, Acuma nu
LUPUL NEAJUTORAT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375403_a_376732]
-
și flacără nestinsă Cerți vremea scursă blestemând ocară. Grizoanele ce-s ninse-n tâmpla roasă Te fac icoană sfântă pentru mine, C-ai fost...și ești...și-ai să rămâi frumoasă Aidoma unui stup cu harnice albine. A tale palme crețe de la trudă Sunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudă Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți
MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375509_a_376838]
-
scop dobândirea terapiei prin muzică și evidențierea fondului folcloric tradițional specific comunității rușilor lipoveni din Jurilovca. Femeile poartă costume tradiționale cu care merg la biserică: platoc „batic înflorat” pus pe umeri, pe cap chicică, reprezentând simbolul femeii măritate, fustă înflorată, creață, în culori vii, pe fond grena, negru, roșu. Interpretează cântece inspirate din lumea vegetală, a apelor, păsărilor acvatice și pescarilor, cântece despre frumusețea naturală și umană, dragoste, muncă, amenințările la care este supusă viața în lumea apelor, lupta pentru supraviețuire
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
rapid mâncător al plăcintei Gaumais, o plăcintă cu carne care trebuie mâncată în 20 de minute. O specialitate, care duce la multe alte feluri de mâncare oferite pe tot parcursul lunii decembrie în țară este vânatul. Budinca făcută din varză creață și mezeluri se bucură de popularitate în sudul Belgiei. Gama meniurilor este foarte variată, putem întâlni pe mesele de Crăciun de la carnea de struț pană la carnea de cangur, iar în ziua de Anul Nou, nelipsita varză murată. Târgurile de
TRADIŢII CULINARE ŞI CUTUME BELGIENE DE CRĂCIUN de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372350_a_373679]
-
se întoarse spre fiu, își reluă locul pe marginea patului de lemn, cu tăblii din tablă, vopsită și cu desene înfățișând doi copii, băiețel și fetiță, își privi fiul direct în ochi, îl mângâie pe frunte, aranjându-i părul negru, puțin creț și dezordonat, ca după somn, și-i spuse: - Nu-mi dau seama, mamă, nu pot să ghicesc, dar nu cântărește prea mult părerea mea. Dacă ție îți place, dacă o iubești, dacă te iubește, dacă în pieptul înflăcărat de dragoste
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
bolții cum se mai cheamă. Dacă acea cheie nu există, dacă piatra aceea pe care se sprijină de fapt ambele jumătăți ale bolții nu există, tot eșafodajul se prăbușește. Isus e fundamental. În piesa noastră, David, băiatul meu, este copilul creț, frumos, inocent, în alte cuvinte, îngerul, lumea spirituală care ne oferea această piatră lui Daniel și mie, constructori în salopete care ridicam bolta, dar am refuzat-o mereu. Pentru că nu-i vedeam locul, nici nu semăna cu niciuna dintre celelalte
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de GEORGE DANCIU în ediţia nr. 73 din 14 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344976_a_346305]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > DE-ATÂTA PLOAIE, DOAMNE... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 837 din 16 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului de-atâta ploaie, Doamne, am părul creț pe cap și ochii spre cucoane tot mai ades îi scap; mult nu mai am și crap! în mila ta cea sfântă ne mântuiești pe toți; degeaba cleru-ți cântă, tu-i aperi doar pe hoți; atâta, Doamne, poți? mi-e
DE-ATÂTA PLOAIE, DOAMNE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345840_a_347169]
-
și vom intra în mai și-n rugăciuni umile tot ploaie tu ne dai, ca să avem mălai. mucegăiește pâinea și pute a colhoz și tristă este lunea, când, molfăind rogoz, ne doare în găoz. de-atâta ploaie, Doamne, am părul creț pe cap și-n dorul de cucoane aș crește în proțap, la capre să fiu... țap. Referință Bibliografică: de-atâta ploaie, Doamne... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 837, Anul III, 16 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
DE-ATÂTA PLOAIE, DOAMNE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345840_a_347169]
-
se produceau acolo, în întuneric. Gândea că-i va uimi pe toți cu descoperirea lui; ridicându-se de deasupra fântânii, tresări deodată atent. Apăruse pe drum o fetiță de vreo unsprezece ani, cu o băsmăluță colorată. Purta o fustă lungă, creață și o bluză scurtă de stambă cu mâneci largi. Era una dintre puținele colege de la școală, a cărei prezență o remarcase, după ce aflase despre tatăl ei, că fusese moșier. Fostul boier încă mai purta, ca semn al averilor de altă
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
sale. Își schimbă din nou poziția și acum cu fața la partenera lui din pat, se lăsa sărutat de aceasta. Gina își ridică corpul și se urcă cu sânii săi micuți pe pieptul lui Ștefan. Și-i freca de părul des și creț de pe pieptul bărbatului. Continua să mângâie popândăul care o preocupa atât de mult la două noaptea. Nu își propusese ea să-l facă pe bărbat ca nou de dimineață și să uite de mahmureală? Și ce era mai recomandabil pentru
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
sfârșitul vânătorii vă întoarceți mândri și vă lăudați cu trofeele și aventurile voastre. Ce crezi că pot face eu, cu o praștie?” „Păi, ce? Te-ai antrenat destul? Ești un țintaș bun?” m-a întrebat mângâindu-mi părul scurt și creț, „Baba! Așa faci mereu, când te rog câte ceva mă duci cu vorba. Eu te-am întrebat ceva, ce pot să fac cu o praștie, iar tu, în loc să-mi dai un răspuns, îmi pui mai multe întrebări ca să mă amețești.” „Măi
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
și de cei doi frați. Vă rog, lăsați-mă să mă întorc la tribul meu, la pământul meu!”. M-a privit, parcă cu ochii înlăcrimați, pe sub sprâncenele groase, cărunte, mi-a mângâiat apoi creștetul trecându-și mâna prin părul meu creț așa cum o făcea tata și mi-a zis „ Crezi că îi mai găsești sănătoși? Dacă li s-o fi întâmplat ceva între timp? Boala somnului face sute de victime. Și de-ar fi doar asta. Știi și tu ce se
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
respiram la suprafață, Oceanul îl uneam cu cerul, Topind steluțele de gheață Și Doamne, câtă fericire, Cât de îmbujorați la față, O zi întreagă în neștire, Striveam steluțele de gheață! Dar anii iute trec, ca vântul De griji, devine mintea creață, Când vrei să moștenești pământul, Nu vezi steluțele de gheță! Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd rândul, Cu o privire mă răsfață, Îmbrățișează-mă cu gândul, Când mor steluțele de gheață! = Detroit - Michigan - USA = Referință Bibliografică: Steluțe de
STELUŢE DE GHEAŢĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348909_a_350238]
-
pe scandalagiu... dar îl nimerise pe tata. Urechea dreaptă îi spânzura sângerândă... a venit salvarea... l-au transportat pe tata de urgență la spital. Abia după ce l-au cusut, medicii au început glumele... Și ziceți că așa vă mențineți părul creț. Moațele mele tronau, viu colorate, în părul lui, care se împotrivea încărunțirii. Toată viața am avut convingerea că ele l-au protejat. Am izbucnit, fără să vreau, în râs. Am 42 de ani... dar nu voi distruge pentru nimic în
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]