90,136 matches
-
își iubește țara mai ales fiindcă se simte ocrotit de instituțiile și valorile care stau la baza cetății. Pe de altă parte, patriotismul, prin exaltarea generozității și solidarității, caritas civium, păstrează un fel de ecou al iubirii creștine. E și creația tuturor, făcând imposibilă apatia civică. Când indivizii nu se implică în treburile cetății, apar abuzurile și corupția. Rousseau a redefinit virtutea civică prin patriotism, spunând că singurul lucru care îi face pe oameni virtuoși e dragostea de patrie, dar și
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
moartea se strecura în mine cu dantele venețiene și mă înveșmînta./ Eram cavaler ponosit, iar tu gondola mea necredincioasă și amăgitoare" (A cincea scrisoare venețiană). Firește, dezicerea de sine și transferul eului în alte ipostaze trădează un impuls demoniac. Sfidarea Creației apare însoțită de autosfidarea creaturii, nemulțumită de chipul său și arborînd masca. Se cuvine însă a menționa în acest punct și un nou, consolator, recurs la originar. Civilizațiile străvechi utilizau masca și travestiul, neavînd o comportare naturalistă, ci una artificială
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
vreunui grup, Iulian Tănase scria în răspăr cu toată lumea. Volumele de poezie pe care le-a publicat ulterior, Îngerotica (1999), Poeme pentru orice eventualitate (2000) și Iubitafizica (2002), nu sunt doar singulare în raport cu trendul, dar și foarte diferite între ele. Creația lui Iulian Tănase este un material excelent pentru cei interesați în a identifica și reconstitui traseul unui poet. Dincolo de livrescul afișat vizibil și de simpatia pentru un scriitor sau altul (în Iubitafizica există un adevărat inventar amoros), remarcabil este faptul
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
deja enunțat și care poate prinde contur în anii ce urmează (în Occident, suprarealismul a supraviețuit în diferite forme, atingând chiar și o latură comercială de succes). Dar ce e cu adevărat important la acest volum este legat exclusiv de creația lui Iulian Tănase. Asumat naumiană până la ultimul vers, cartea oferă nu doar un emoționant omagiu adus maestrului. Lectura poemelor te poate stânjeni chiar, ai impresia încălcării unui prag indecent al intimității. Poeziile sunt un repetat gest dureros al amintirii, o
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
Uniunii Artiștilor Plastici, pîrîndu-l pe Andrei Pleșu drept cap al răutăților. Cel care a dat informațiile pare să fi fost CVT, rolul lui Bandac fiind mai degrabă acela de a da din cap a încuviințare. Apoi acuzații împotriva uniunilor de creație care ar trebui desființate, împotriva celor care se abat de la politica partidului și împotriva cărora, spre durerea poetului de la Agerpres, nu se lua nici o măsură. Ca să nu pice prost, autorul raportului scrie, în finalul raportului că Securitatea e la curent
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
Gabriela Ursachi Este aproape de neînțeles cum un poet „tradiționalist” la G. Călinescu și „avangardist” cu acte (de creație) în regulă la revistele Integral și unu, simbolist și neoclasic cu arvună foiletonistică (Noi, simboliștii și Spre clasicismul cel nou) sau „expresionist à la Kokoschka” în viziunea lui Ov. S. Crohmălniceanu, s-a putut pierde, ca „zeama cea bună” a
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
și cu simțul răspunderii, și-a reafirmat viguros anticomunismul - atitudine care, de altfel, a și stat la originea plecării sale din țară -, însă, în același timp, a lansat cele mai grele judecăți asupra lumii occidentale, nesimțitoare la valorile imaculate ale creației artistice și atît de robite față de mercantilismul alienant și impur, i-a scris lungi epistole cancelarului Schröder, s-a opus vehement întervenției NATO în Serbia, l-a pus drastic la punct pe președintele Bush, a făcut demersuri laborioase pentru a
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
Iuliana Alexa La sud de graniță, la vest de soare este al doilea roman din creația romancierului japonez, Haruki Murakami, tradus la noi. Traducătoarea Angela Hondru, orientalist de marcă și profesoară la Universitatea din București, reușește să transmită în română tensiunea epică a unui roman de o simplitate rece. Este un roman cu miză exclusivă pe
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
că și percepția este una puternic segregaționistă și balansează competent între miracol și neant. În vreme ce culturile vechi si consolidate procesează nuanțe și lucrează cu instrumente de bijutier, a noastră, tînără și imprevizibilă, disprețuiește tacit efortul edificării, se excită orgiastic în fața creației ca act revelat și aruncă la groapa comună cadavre artistice care, ca în vestitul raport al cioclilor lui Caragea de pe cîmpul Dudeștilor, de multe ori nu pot fi îngropate din pricina banală că reușesc să fugă. În acest univers mistic, al
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
adică ale lipsei noastre de simțire adevărată. Privind înlăuntrul acestei aventuri, vom putea observa noi înșine că arta românească nu este unidimensională, că panoramarea lumii doar din perspective realiste nu este singura soluție de a participa la marele spectacol al creației, după cum judecățile critice ale celor cincizeci de ani de comunism, acelea care au împărțit istoria artei în alb și negru, nu numai că nu sunt singurele, dar sunt și profund viciate și cu un mare potențial toxic. A-l socoti
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
eteroclit o doctorandă (Niamh Lineham) ce va începe să-l chestioneze pe compozitor. Pornind de la corespondența lui Janacek și, evident, de la subtitlul cuartetului, ea vrea să descopere incidența vieții asupra operei. Janacek o surprinde însă apărînd autonomia artistului și libertatea creației. Caramitru, cum nu l-am văzut niciodată, joacă ironia și scepticismul, își derutează partenera, face piruete și se amuză cu grație, Janacek aici e un compozitor care se sustrage certitudinilor universitare. El nu vrea să confirme o idee deja formulată
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
la Holban demersul confesiv e declanșat la nivel rațional. Unul dintre cele mai interesante capitole rămâne Literatura ca prelungire a existenței, în care criticul reconstituie din Testamentul literar al lui Holban, din corespondență, manuscrise și din presa vremii laboratorul de creație al unui prozator obsedat de problema scrisului, chinuit de fraze, precum Mihail Sebastian. Rezultă, la sfârșitul cărții, portretul unui Holban suferind în dragoste, căutând salvarea în scris și în muzică, meloman incurabil, un însingurat fără leac de supărare, asumându-și
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
unul altuia, palizi, pe coapsele calde, vechi peisaje de toamnă...” (Prima elegie a detectivului Artur). Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța căreia copilăria ludică și libovul exacerbat ne măsoară cu ochi gravi, aproximînd figura unei ființe ce ezită, din sfială, a se mărturisi, proiectată însă pe transcenderea acestei ezitări în spațiul artei. Ne bucurăm de actuala
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
de o asemenea importanță, cea a lui Mircea Ivănescu vădește și o serioasă doză de sfidare, ea forțează cu delicatețe și tenacitate gustul lectorului. De o fascinantă discursivitate, aceste „narațiuni ale intelectului” (cum le numește Dan Laurențiu) fac parte din creațiile geloase care își modelează cititorii, o dată pentru totdeauna, cu un vis firesc de exclusivitate. În Poesie et profondeur, Jean Pierre Richard observă că, deși ieșit din prăpastia baudelairiană, Arthur Rimbaud: „vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
cu delicatețea femeii ce pare, aici, prezentă? Că unei femei i se adresează poetul nu încape îndoială: „fii/ atentă”, în versurile doi și trei. După masele de stihuri ale cărții traversate, constat însă că poemul cu pricina este unic în creația meivănesciană! Nicăieri altundeva nu mai întâlnesc această structură de berceuse (cât de vast e leagănul elefantului!), versul de numai opt-nouă silabe și chiar șăgălnicia unui soi de refren bazat pe formula voit stângace „orișicâtuși de puțin”. În ansamblul ei, fără
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
fi trufașă, poezia meivănescului nu ține să placă - este ultima preocupare a autorului în grandioasa lui rostire de sine, cu excepția fermecătoare a acestui Cântec de adormit elefantul. Care, în rest, nu scade cu o iotă sub înaltul nivel reflexiv al creației în sânul căreia ne aflăm, la nivelul acestui magnific catren, nespus de abstract și totuși tulburător în pregnanța sa: „jocul apelor lângă tine/ ale somnului, așteptând/ destrămarea celor mai fine/ cearcăne ale celui din urmă gând”. Forța lui Mircea Ivănescu
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
M. Ivănescu în neuitata sa ipostază de mopete se întreține cu personaje pe măsura sa, măști străvezii ale unor prieteni intelectuali: v. înnopteanu, i. negoescu, el midoff, dr. cabalu, bruna rowena, tânăra nefa... Nu există evoluție, nici scădere în această creație. Oricare dintre poeme îl reprezintă în întregime pe autor. Uneori, un gest oarecare de pe la începutul cărții îți revine în memorie după foarte multe pagini dense, precum „răsturnarea capului”. Un peisaj de toamnă se termină astfel: „și dacă răstorni capul puțin
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
catedrală de frig care acuma se înalță -/ și când se va încheia bolta, să-ți răstorni/ încet capul, să te prăbușești într-o imens/ de lentă cădere în frigul de sus -“ Aidoma poeziei pe care o scrutează, comentariul critic la creația meivănesciană are tendința de a continua și de a se relansa necontenit. Important este să realizăm marea deschidere a viziunii sale, forța și originalitatea unei melopei șoptite, care sfârșește prin a ni se impune, cu o blândă complicitate tiranică. Acest
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
este pus nici o secundă în discuție. O evidentă stabilitate se face simțită și la nivelul ierarhizării interioare a operei. Indiferent de regimurile politice în care au scris, criticii sînt unanimi în aprecierea că romanele Ion și Pădurea spînzuraților reprezintă culmea creației lui Liviu Rebreanu. Firește, nici Ion Simuț nu contestă această evidență, dar, în cazul lui, reafirmarea acestui loc comun al criticii vine la capătul unei reevaluări a întregii opere a lui Liviu Rebreanu cu metode critice dintre cele mai diverse
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
a face un pariu cu istoria literaturii, Ion Simuț are și el mica sa miză la nivelul operei lui Rebreanu. Pe urmele lui Nicolae Manolescu el consideră că Ciuleandra are resurse pentru o posibilă ascensiune într-o ierarhie valorică a creației rebreniene, în vreme ce Răscoala este romanul cel mai expus eroziunii timpului. De altfel, la sfîrșitul monografiei sale, Ion Simuț face un clasament cvasi-sportiv al romanelor lui Liviu Rebreanu în funcție de sistemul de valori al literaturii române de azi: „În ceea ce ne privește
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
Constantin Țoiu Tot în Talmudul de săptămâna trecută, aflăm că Dumnezeu are un fel de parlament de îngeri dintre cei mai diverși, de la cohortele faimoase ale celor buni, până la băieții răi, bodyguarzii trebuincioși planului general al Creației... Cititorul ortodox, oarecum șocat, constată că, printre îngerii oficianți de pe lângă Cel de Sus, se învârt destule persoane negative purtând, ca toți mesagerii cerești, de altfel, patru fețe fixe (spre a nu-și suci gâtul), îndreptate concomitent spre cele patru puncte
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
lingvistic, se poate vorbi de poezie (exemplul lui Arghezi) sau de teatru (Ionesco), de calambur (Șerban Cioculescu sau Gr. C. Moisil) sau de figuri de construcție și de scriitura automată a suprarealiștilor. “Jocul nu se asociază facilului și neseriosului, ci creației și sensibilității.” (p. 20). Deși este performat în limite atent trasate, jocul se individualizează în cele din urmă în memoria noastră culturală. Totuși, libertatea despre care vorbește titlul cărții nu se regăsește neapărat aici, ci în faptul că jucătorul poate
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
structuri culturale atît de bine definite și al unei personalități atît de bine exprimate, această cădere în amatorism este în mod natural imposibilă. Chiar în absența unei instrucții specifice și a unei practici constante, simpla educație a sensibilității, rigoarea conștiinței creației și vocația verificată a comunicării prin cod sînt argumente suficiente în sprijinul proprietății limbajului și al autenticității mesajului. Pictura lui Șerban Foarță, discretă prin dimensiuni și pregnantă prin proporții, se înscrie în mod legitim, fără ostentație, dar și fără complexe
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
Șerban Foarță, discretă prin dimensiuni și pregnantă prin proporții, se înscrie în mod legitim, fără ostentație, dar și fără complexe, în mecanica legitimă a istoriei artei. Din punct de vedere formal, al construcției propriu-zise, ea intră mai curînd în categoria creației de tip rațional, a construcțiilor deliberate în care ansamblul se constituie prin adiționare, prin serialism, prin discurs modular, după cum, din punct de vedere stilistic, ea oscilează între impresionismul mediteranean, expresionismul nordic și un anume simbolism fără geografie. În ansamblu, oricît
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
timp, lucrate în amănunt și stăpînite în ansamblu, violente și tandre în egală măsură, exacte pe spații mici și misterioase prin întreaga lor atmosferă, Cromografiile ar putea anunța un poet de un extrem rafinament și cu o enormă conștiință a creației, dar cum nu și-a propus nimeni să demonstreze încă o dată cît de previzibile ne sînt reprezentările, se poate conchide foarte simplu: ele confirmă un pictor autentic, inconfundabil și atît! Acum, după expoziția de la Satu Mare, mi-am amintit de un
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]