544 matches
-
acum s-au aruncat în foc cărțile tipărite în această limbă. S-a găsit aci un instrument de grecificare care se privește, nu fără cuvânt, ca eficace. Tot așa stă cu școlile; însă un ordin vizirial de la 1877 au autorizat creațiunea de școli române în Turcia. și de atunci s-au deschis cinsprezece pentru băieți și trei pentru fete, cu două mii de elevi și douăzeci și unul de profesori. Aceste școli se susțin de cătră comune și prin daruri voluntare, la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de toți că nici unul dintre miniștrii partidului conservator n-a făcut avere, că toți au ieșit din cabinet desigur mai săraci de cum intraseră. Scandalul înavuțirii din ban public, din întreprinderi publice, din pensii reversibile, din păsuieli pe moșiile statului, din creațiuni bugetare ad-hoc nu s-au întîmplat, nu s-au putut întîmpla sub conservatori. Chiar dacă s-ar fi ivit unele înclinări de înavuțire pe calea aceasta, șeful cabinetului le simțea cu instinctele sale de onestitate și de demnitate: cel care ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
maidane cumpărate ce nu se pot vinde nimănui și cu case zidite ce nu se pot închiria nimărui. {EminescuOpXII 478} CREDITUL MOBILIAR ["AM DECLARAT ÎN NUMĂRUL TRECUT... "] 2264 Am declarat în numărul trecut ca nu avem de gând a îngreuia creațiunea Creditului Mobiliar. Ceea ce voim numai este să lămurim natura acestui soi de întreprindere. Nimeni nu poate opri pe un bancher de a-și întrebuința banii oricum voiește, de-a fi mediator al negoțului, în înțelesul bun al cuvântului - sau de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
încolo ne-am ținut strict de obiect. Din natura chiar a operațiilor cu care se 'nsărcinează o asemenea haute banque pe acții am dedus că e prematură pentru țara noastră și de natură a da naștere la o mulțime de creațiuni factice agiotate la bursă. Dar sunt amici ai noștri inițiatorii, dar sunt adversari politici: o creațiune economică cată a fi discutat dintr-un punct neutral de vedere, fără considerații politice. Ne pomenim acum cu "Romînul" că ne aduce un lung
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o asemenea haute banque pe acții am dedus că e prematură pentru țara noastră și de natură a da naștere la o mulțime de creațiuni factice agiotate la bursă. Dar sunt amici ai noștri inițiatorii, dar sunt adversari politici: o creațiune economică cată a fi discutat dintr-un punct neutral de vedere, fără considerații politice. Ne pomenim acum cu "Romînul" că ne aduce un lung articol în contra vederilor noastre. Să ne permită ziarul guvernamental să spunem verde că nu ne luăm
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ordin sau a unei polițe se numește scont, suma reținută de scontator ca dobândă, comision de încasare, se numește agio. Scontul e deci împrumut cu dobândă, dar garantat printr-un amanet care este operația comercială prin care a avut loc creațiunea hârtiei scontate. În exemplul citat mai sus, biletul sau acceptația lui Paul nu sunt simple făgăduințe; sunt în acelaș timp dovezi cari atestă că Petre, proprietar de 20 000 fr. indigo, a socotit că poate încredința fără primejdie acest capital
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cel palamito-stăniloaean este prin excelență dinamic, pătruns, totodată, de profunzimea spirituală a bucuriei creației. Platonismul e spațial, lumea e umbră a ideilor, pe când " Tot dinamismul sau mișcarea creației spre îndumnezeire își are cauza în dinamismul lucrărilor dumnezeiești, care urmăresc conducerea creațiunii spre îndumnezeire"16. Exegetul său polonez (punctul de vedere al unui occidental mi se pare relevant) vede aici geniul Părintelui Stăniloae, care a evitat cu strălucire atât tentațiile deismului catolic, cât și pe ale panteismului, de care nu au scăpat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
timpul, precum există un eon inițial care cuprinde în Dumnezeu posibilitățile gândite ale tuturor celor ce se vor dezvolta în timp. Acel <<deodată>> potențial al primei zile devine <<deodată>> plin al zilei a opta fără de sfârșit; ieșirea din eternitate prin creațiune sfârșește cu intrarea în eternitate prin înviere, după mișcarea prin timp"19. La eonul necreat, accesul nostru este apofatic, căci lumea e rațională în plan material și suprarațională în logosul divin, cea din urmă fiind o "raționalitate tainică" iar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
exemplul shakespearian dat de Eminescu: "Predecesorii noștri credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale, îndată însă ce conștiința vede că imaginile nu sunt decât un joc, atunci, după părerea mea, se naște neîncrederea sceptică în propriile sale creațiuni". Eminescu, așadar, are previziunea postmodernității în ecuația epigonism-joc, la care nu poate adera. Interpretarea derridaiană a pharmakon-ului platonician sfârșește prin a deveni psihanalitică. Scriitura se naște ca paricid, pe modelul "complexului Oedip". Pentru ca să apară simulacrul, arhetipul trebuie ucis, adică figura
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a susținerii revendicărilor celor tineri. Câteva precizări se vor face în numărul 12/1921 prin explicitarea subtitlului, arătându-se că revista „nu aparține nici unei grupări oficiale studențești și cu atât mai puțin nici uneia dintre personalitățile universitare actuale. Ea este o creațiune, deci opera personală a unui mănunchi destul de numeros și puternic avându-și ramificațiile sale în tinerimea studioasă a celor patru universități din București, Cernăuți, Cluj și Iași”. Intenția de a adăuga un supliment artistic-literar cu titlul „Viața studențească literară” nu
VIAŢA STUDENŢEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290540_a_291869]
-
Yang, la rândul său, naște yin. Yang se schimbă, yin se unește, Creând apa, focul, lemnul, metalul și pământul. Cele cinci elemente ordonează toate lucrurile, Iar cele patru anotimpuri Înaintează unul după altul. Observați că Înțelepții chinezi nu vorbesc despre creațiune, ci despre generare. În concepția lor, Înainte de a fi fost cerul și pământul exista, pur și simplu, o masă primordială nediferențiată, numită wuji sau, În traducere literală, „nimic”. Wuji clocotea și spumega, tăcut, izolat, evoluând etern, până ce, chiar În centrul
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
indisolubilă. Dacă omul nu se poartă cum se cuvine, cerul este supărat, iar pământul nu prosperă. În plus, În gândirea chineză, omul nu ocupă rolul predominant pe care Îl are În filosofia occidentală, În care este considerat obiectul principal al creațiunii. Pentru chinezi, omul nu este decât o parte, deși vitală, a naturii complexe În care trăiește. În Occident, oamenii au căutat să cucerească natura pentru interesele lor materiale. În schimb, chinezii au visat să ajungă la armonia cu natura, pentru
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
și între, Iordan (1943) arată că una dintre acestea poate apărea în locul celeilalte. Pe de o parte, lingvistul prezintă situația în care "dintre apare pentru între: este o admirabilă armonie dintre necesități și voință, dintre umilința determinismului orb și onoarea creațiunii omenești (CL, 22 Iunie 1935, 3, 3); armonia ce există dintre ofițer și soldat (CL, 9 Maiu 1936, 6, 4)"1, pe de altă parte, situația în care "între se substituie lui dintre: tăind legăturile între corp și suflet (AL
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
din jurul lui Nae Ionescu și a ziarului "Cuvântul". Deosebirea dintre aceste două direcții este decelată de Mircea Vulcănescu la nivelul existenței a trei termeni majori care clarifică întreaga dezbatere cu privire la înțelegerea Ortodoxiei: generație ("produs istoric-psihologic, condiționat al unor forme de creațiune culturală"); poziție culturală ("realitate spirituală obiectivă, o manifestare socială"); atitudine spirituală ("realitate metafizică, transsubiectivă, cu rădăcini incontestabile în sufletul individual, dar depășind acest suflet, până la înglobarea unei întregi reprezentații despre lume")1. Unitatea de soluții culturale specifice celor două direcții
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nu s-ar mai pune, căci aș face parte din această lume. Aș fi această lume căreia mă împotrivesc acum cu toată conștiința mea și prin întreaga mea exigență de apropiere. Tocmai această rațiune atât de derizorie mă opune întregii creațiuni. Iată de ce n-o pot nega dintr-o trăsătură de condei. Trebuie, așadar, să mențin ceea ce cred adevărat. Trebuie să susțin, chiar împotriva mea, ceea ce îmi apare atât de evident. Căci fondul conflictului, al divorțului între lume și spiritul uman
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
platonician, bazat pe un principiu static. Or, însuși Einstein oscila între un model pseudostatic, curb și un model cilindric. Eminescu intuiește "curba în infinit a universului", refuzând principiul static și îmbrățișându-l pe cel pulsatoriu și rotatoriu. Imnul vedic al creațiunii, folosit în Scrisoarea I, prefigura, în fond, Big-Bangul. Monadologiei leibnitziene îi preferă arheul, ca principiu al identității numerice a formelor. "Archaeus este Narcisul integral al lui Eminescu. În el se ascunde totul ca în punctul originar al universului, veritabila enigmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eon final care adună tot timpul și unul inițial care cuprinde deodată toate posibilitățile ce se vor desfășura în timp. Acel deodată al primei zile devine acel deodată al celei de-a opta zi fără de sfârșit. Ieșirea din eternitate prin creațiune și intrarea în eternitate prin înviere. Timpul posedă o dublă săgeată: una este orientată spre moarte, cealaltă spre eternitate. Nu omul îl așteaptă pe Dumnezeu ci invers, omul e într-o continuă facere spre îndumnezeire, dar omul se află mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dubiu că națiunile nu au făcut parte din creația divină, Stăniloae introduce concepția de creaționism germinativ. Să îl lăsăm pe Stăniloae însuși să dea glas acestei bizare acrobații argumentative prin care se străduie să dezvolte o teologie primordialistă a națiunii: "[...] creațiunea propriu zisă n-a constat într-o arătare a lumei în forma ei deplin desvoltată, cu toate speciile și varietățile lucrurilor din ea. Dumnezeu a creat numai semințele lucrurilor, dar în aceste semințe se cuprind potențial toate formele ulterioare ale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
era la Jena de aproape doi ani, așa că auzise multe despre acest oraș universitar și mai ales despre Ernst Haeckel. Leon își expune limpede opțiunea pentru Jena: „Eram student al Universității din Iași, când am avut ocazia să citesc „Istoria creațiunii” de Haeckel, care atâta m a entuziasmat prin frumusețea formei și claritatea argumentațiunii, cu care autorul căuta să explice originea universului, originea vieții și originea omului, încât n-am mai stat mult la gând și am plecat la Jena, unde
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
-n foc puse trăsnesc des risipit 52. Nici beciul din incinta casei nu putea lipsi (mai ales la un boier de rangul lui Eminovici). Familia are-n pivniță poloboace de irmilici și de dimerlii de galbeni, numai că acestea erau creațiuni ale fantaziei 53, precizează Eminescu. Totuși, un sâmbure de adevăr era în fantasmele oamenilor, căci în aceeași proză Eminescu spune: într-o scatulcă veche de fier ce era șurubuită de podelele unui ietac mic se adunase, din moși-strămoși, fără avariție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a lumii răzbate ferm încă din primele rânduri ale romanului Geniu pustiu: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sânt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis252. Întors în sine, poetul, conștient de geniu-i, simte adâncimile colosale ale gândirii abisal-geniale: Și nici un creț pe acea frunte albă și curată ... unei mâni de femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
vis dacât spre realitatea obiectivă, fenomen care întregește trăsăturile sale de caracter: Uitasem însă că tot ce nu e posibil obiectiv e cu putință în mintea noastră și că, în urmă, toate câte vedem, auzim, cugetăm, judecăm nu sânt decât creațiuni prea arbitrare a propriei noastre subiectivități, iar nu lucruri reale. Viața-i vis274. Firea poetului-om este surprinsă în Geniu pustiu cum nu se poate mai bine: Așa e felul meu. În visurile mele mă cred în stare de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
jur, să citești ziarele, pentru a vedea că binele este imposibil. Trăim într-o economie închisă, nimic nu ne vine din afară. Suntem nevoiți să ne mâncăm unii pe alții. Infirmitatea noastră fundamentală este incapacitatea de a ne imagina infinitul... Creațiunea este farsa formidabilă pe care Dumnezeu a făcut-o omului. Totul se întoarce împotriva noastră. Trăim în absurd. Orice ideologie este o mască ce ascunde și justifică crima. Marxismul nu poate rezolva răul dimpotrivă, l-a agravat.... Oamenii de știință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
primordială. Puterea luminii de lună, sub care zace conștiința oricărui cititor al lui, îi transformă poezia în visul nesfârșit al unui nou Endymion. Și prin ceața visului care acopere amănuntul individual, apar, cu o solemnă gravitate, numai contururile inițiale ale Creațiunii : patetismul omenesc și particular dispare în ideea existenței tragice, farmecul iubirii - în finalitatea ei, unitatea - în sumă, iar peisajul - în spectacolul neschimbat, al eternității însăși.”1 Profunde intuiții critice! Respingând cu argumente solide cea de-a doua prejudecată, Vladimir Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
armăsari Înaripați, negreața norilor buclucași. Natura respira feciorelnic prin plămânii săi verzi și surâdea cu gingășie pentru primeneala primită de la zei. Temperatura a mai scăzut cu câteva grade, alungând arșița amiezii. Firea Întreagă părea răsărită atunci din sânul adânc al creațiunii, atât era de fragedă, atât era de virginală! Soarele, reapărut ca din senin, Însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]