4,293 matches
-
magnifică a pântecelui său. La ce se gândea Bull în timp ce executa această verificare a instrumentelor, înainte de a-și începe ziua? La prea puține lucruri. Chiar așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că se ciocnesc, adesea dădeau să se atingă, dar nu izbuteau niciodată. Din pricina efortului, trăsăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
suprafață, care nu înseamnă decât înlocuirea unei camarile cu alta, a unor corupți cu alți corupți, a unor buzunare cu niște trăiști. Acest cuvânt, suprafață, este esențial în definirea lui Adrian Năstase. Premierul este un exemplu perfect de om bidimensional, creatură născută din încrucișarea postcomunismului cu postmodernismul. (Disproporția între avalanșa de mijloace și micimea scopurilor e și ea o caracteristică postmodernă.Ă A treia dimensiune, adâncimea, îi lipsește cu desăvârșire. Nu nutrește nici o convingere profundă. Nu are nici un principiu de neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
suav accent moldav, „George...”. Ceea ce m-a făcut să mai înțeleg un lucru: Pruteanu, în fine încopciat cu C.V. Tudor, nu e o creație a acestuia din urmă. Cei care au oploșit, moșit, nășit, vopsit de-a lungul anilor această creatură sunt Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și alții ca ei. Arheul Pruteanu, înverzit acum în arhanghel, este expresia terminală și terminatoare, de maximă virulență, a condiției intelighentului român. Certificat de înger pentru Dracutc "Certificat de înger pentru Dracu" Consiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ochi: Crapul Gonflabil. Când îl vezi pe acest Breban alături de Paul Niculescu-Mizil sub semnul României literare, începi să înțelegi de ce a ajuns această țară în cloaca Europei după o jumătate de veac de comunism. Mizilul și Crapul Gonflabil sunt două creaturi care se încârligă simbiotic. Mizilul, așa-zisul comunist „liberal”, „progresist”, în fapt un politruc sfertodoct, prevăzut cu o cultură de almanah și perfect reglat de Partid să debiteze propoziții juste până la deces. Crapul Gonflabil, scriitorul așa-zis „abisal”, așa-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite de întreg. Lasă să plouă pe șosele/ Dând tufelor un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ceva ale filmului, ei se transformă în niște monștri, în niște torționari pe lângă care soldații romani care-l biciuie la nemurire pe Iisus par comici. De fapt, nu se transformă, ci ies la lumină, ca într-un film cu aliens, creaturile dinlăuntrul lor. Monstruozitatea nu e rodul unor alterări psihice, al unor porniri excepționale spre răutate și cruzime, ci țâșnește din chiar țesutul existenței lor banale de zi cu zi, de oameni „cu frica lui Dumnezeu”. Mama cu 7 copii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce-mi dădea o Înfățișare destul de bovină. Și, avînd partea din față atît de dezvoltată, aveam o tendință puternică de a mă apleca În față de ziceai că vin În nas, spre amuzamentul celorlalți. Asemenea corpolență, atît de grotescă la o creatură de statura mea, era cu atît mai neavenită În perioada respectivă, cînd ajunsesem la o etapă din viața mea care-ți cere maximă agerime și tonus ridicat. În timp ce nimic din comportamentul fraților mei nu sugera că și creierele li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
intelectuală a acestui aspect al lumii. Nu avusesem nici o astfel de experiență concretă de acest gen pînă atunci. Acum, cînd dau filmul vieții mele Înapoi, văd că acest moment, cînd am rămas să mă uit cu gura căscată la aceste creaturi golașe, la acești Îngeri, a marcat ceea ce biografilor le place să numească un punct de cotitură. Prin urmare, asta voi face și eu și voi spune că pe data de 26 noiembrie 1960, În fața clădirii cazinoului de pe o stradă laterală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Într-o grădină Împodobită cu torțe de hîrtie, În vreme ce locotenenții cei chipeși ai Gărzii Imperiale Își răsuceau nervoși mustățile. RÎdeți. Aveți dreptate să rîdeți. Și eu am fost odată - În ciuda Înfățișării mele neplăcute - un romantic incurabil, cea mai ridicolă dintre creaturi. Și, de asemenea, un umanist, la fel de incurabil. Și totuși, În ciuda - sau poate tocmai datorită ? - acestor slăbiciuni ale mele, În decursul educației mele timpurii m-am putut Întîlni cu o sumedenie de oameni ieșiți din comun și o grămadă de genii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mulți oameni reali au o Soartă a lor, și sînt sută la sută sigur că șobolanii n-au avut niciodată una. În ciuda inteligenței, a tactului, a delicateței și rafinamentului meu sufletesc, În ciuda erudiției mele tot mai avansate, am rămas o creatură cu handicapuri majore. Cititul e una, vorbitul alta, și aici nu mă refer la vorbitul În public. Nu vreau să spun că sufeream de fobie socială, deși chiar așa a și fost. Nu, mă refer la rostitul efectiv al cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pachet), În timp ce raza proiectorului pîlpîia ca o lanternă deasupra mea. Și totuși, faptul că aici găseam potol la discreție nu era cea mai importantă dintre atracțiile de la Rialto. Pentru că aici, pe ecranul nocturn, goale și uriașe precum Amazoanele, se aflau creaturi extrem de asemănătoare cu cele care mă vrăjiseră cu frumusețea lor cu cîteva săptămîni În urmă, În fața cazinoului. Însă aici nu purtau benzi negre peste sîni și coapse, și nici nu erau Înghețate În cadrul fotografic. Aici, se mișcau ca niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ar fi văzut doar niște animale hidoase pe două picioare, care abia se mișcă, trufașe și fără păr. Și, dacă n-ar fi rîs, asta ar fi fost din cauză că pur și simplu șobolanii nu rîd niciodată. Atracția pe care aceste creaturi incredibile și fascinante o exercita asupră-mi era atît de puternică Încît am Început să-mi sacrific ore și chiar zile Întregi pe care ar fi trebuit să mi le dedic cărților doar pentru a le putea privi mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îndepărtat al galaxiei noastre, trimiseseră sonde robotice care să studieze planeta Pămînt, care era singura planetă din toată galaxia, În afară de a lor, locuită de niște forme de viață evoluate. Aceste sonde adunaseră o cantitate enormă de date despre Pămînt și creaturile lui, și axionii erau de părere că sosise, În fine, momentul să inițieze contactul cu pămîntenii, deși știau că nu va fi un lucru simplu. Axionii, deși mult mai avansați decît pămîntenii, atît etic cît și intelectual, aveau ghinionul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îmbrăcată În pulover, unindu-și degetul arătător de la dreapta cu cel de la stînga. Degetele prietene, strîns unite. Așa că am Început să sper iar. Prostește, s-a dovedit, pentru că am descoperit că acela care inventase limbajul surdo-mut Îl imaginase doar pentru creaturi dotate cu degete. Cu ceea ce aveam eu pe post de tălpi și gheare, am descoperit că e imposibil să articulez bîlbîit fie și cele mai rudimentare expresii. În cele din urmă, n-am reușit să articulez decît un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de animal de companie, dacă aș fi fost convins că o pot scutura de pe umeri ori de cîte ori doresc, și că pot să-mi las la o parte fețișoara dulce și să mă dezvălui lumii cu toată onestitatea, drept creatura care știam că sînt. Salut, Jerry, sînt eu ! N-aș fi făcut niciodată asta, firește, Însă Îmi plăcea ideea că aș fi putut s-o fac. În ciuda faptului că Îmi purtam masca plin de curaj, aceasta se fisura de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și triunghiulare din caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spațiul dintre picioarele paralizate se afla fără-ncetare sub privirea tânărului musculos care-i stătea alături. Ochii acestuia hoinăreau prin ținutul umed al pubisului ei în vreme ce ea acționa schimbătorul de viteze. Caroseria zdrobită a mașinii sport o transformase într-o creatură cu o sexualitate liberă și perversă, eliberându-i în bordul contorsionat și freonul scurs toate posibilitățile sexuale deviante. Coapsele sale paralizate și mușchii acum inutili ai gambelor erau modele pentru fascinante perversități. Ochii șireți, care se uitau prin geam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
avioanelor de pasageri și ale vehiculelor de întreținere, de mii de faruri care străbăteau Western Avenue și podul rutier. Lumina tremurătoare de pe fața lui Catherine o făcea să pară ca fiind parte a acelei seri de la mijlocul verii, o adevărată creatură a aerului electric. O coloană de mașini își așteptau rândul să treacă prin spălătoria automată. În întuneric, cele trei role de nailon se loveau ritmic de lateralele și acoperișul unui taxi parcat în stația de spălare, din suporturile metalice țâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
primul drum spre casă de la spitalul Ashford de după accident. Strălucirea puternică a traficului, perspectivele solide ale terasamentelor autostradale și ale benzilor de circulație pe Western Avenue, anticipaseră această viziune indusă de LCD, ca și când rănile mele ar fi înflorit în acele creaturi paradiziace, oficiind uniunea dintre accidentul meu și acest elizeu metalizat. Când Vaughan mă îndemnă din nou să intru cu mașina în vehiculele ce veneau din sens opus, am fost tentat să-i dau ascultare, nefăcând nici un efort să reacționez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acum irigate de-o frumusețe aspră. Luându-mi ochii de la drum, i-am prins mâna într-a mea, încercând să închid ochii la izvorul de lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate străzile și autostrăzile acelea fuseseră fără știre construite de noi pentru primirea lor. Aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
noastră: nou-veniți nerăbdători la acel carnaval aerian. Navigau pe suprafața drumului, deasupra capetelor noastre, ca să se alăture aeronavelor pe care Vaughan le privise atât de multe luni la rând. Privind îndelung îndepărtatele șosele suspendate ale autostrăzii circulare nordice, vedeam acele creaturi metalizate planând peste tot în lumina soarelui, ridicându-se în aer din ambuteiajele care le ținuseră prizoniere laolaltă. În jurul meu, interiorul mașinii strălucea precum chilia unui magician, lumina fiind mai scăzută sau mai intensă în funcție de cum îmi mișcam eu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
i-am atins cu degetele cicatricele de pe buze și obraji. Pielea lui Vaughan părea acoperită cu solzi de aur metalic, iar punctele de sudoare de pe brațele și de pe gâtul lui îmi săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind cu limba după acele elemente familiare ale tablourilor de bord și ale parbrizelor demult dispărute. Vaughan își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pietonii de pe străzile de jos erau îmbrăcați și ei în costumele lor cu paiete, dându-mi astfel impresia că aș fi fost un vizitator singuratic într-un oraș al toreadorilor. Catherine se mișca în spatele meu ca o nimfă electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele mai puțin fericite, delirul vâscos și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu se știe... - Cine știe care-i soarta omulu’... mă ajunge din urmă un comentariu de Evanghelie. - Mișcă, vită! Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și stau toți și cască gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]