702 matches
-
ciliari sunt slab dezvoltați, sclerotica foarte subțiată și pigmenții se confundă cu coroida, iar retina nu prezintă vase de sânge și este constituită, mai ales, din celule cu bastonaș. În zborul lor nocturn acestea se orientează cu ajutorul stimulilor auditivi. În crepuscul și în nopțile cu lună se pot ajuta, însă și de simțul văzului. Cu ajutorul văzului pot detecta diferențe de lumină și forme, dar nu pot vedea în culori. 1.2.8. Sistemul excretor Sistemul excretor este reprezentat de o pereche
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
existente în anumite areale. 3.4.1. Metoda perimetrelor Se efectuează în orașe pe anumite perimetre. Am utilizat această metodă pentru determinarea speciilor de lilieci cu detectorul. Am detectat specii comune: Nyctalus noctula, Pipistrellus pipistrellus, Myotis daubentoni, Eptesicus serotinus.În crepuscul am făcut observații în Grădina Botanică din Iași, unde am detectat speciile: Myotis daubentoni(care zbura în jurul și deasupra lacului), Nyctalus noctula și Pipistrellus pipistrellus.Am făcut astfel de determinări și în Grădina Publică din Bârlad și în pădurea învecinată
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
lespezile reci, dai de un Tintoretto, de un Tițian, de un Giordano, de un Liberi. Cu pînze enorme, mai defel cunoscute în marile albume internaționale. Oferindu-se parcă doar ție, acum, într-o mult favorizată exclusivitate. Ieșim, în lumina unui crepuscul de vitraliu gotic, din refectoriul de la Casa Cardinal Piazza, unde bucatele maicilor, monaca, coborîseră parcă atunci de la o cerească cină, ieșim deci în întîmpinarea nopții și, cînd să trecem unul din inombrabilele poduri, privirea ne cade în dreapta, pe o astfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aflu dintr-o dată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței. 2001 Ghiuji priapici, juni candizi 4 ianuarie Ne încăpățînăm să credem că și pe alte riviere, decît cea... bahluviană, se întîmplă lucruri demne de luat în seamă. Ba, am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este hârtia de turnesol, revelatorul subtil al fețelor modernității din noul veac. Pe de-o parte, sunt Încă vii ecourile decadentismului, cu tot ceea ce adusese acesta, atât ca tendință specifică oricărui final de ciclu istoric: degradare a structurilor sociale, morale, crepuscul al unei lumi, agonie a unui sistem, criză generală a valorilor, cât și ca program estetic de la finele veacului al XIX-lea și Începutul secolului XX: negativitate, cult violent al inovației, spirit rafinat și „corupt”, devitalizare, exacerbare a formei 1
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îndemnat de bunul său prieten, André Raffalovich. Se stinge din viață la Menton, În sudul Franței, desenând până În ultima clipă, la 26 de ani. Oscar Wilde va spune despre el, asemuindu-l cu o orhidee, că are „ceva din strălucirea crepusculului”. BeerbohmMax (Maximilian) Beerbohm (1872-1956). Eseist strălucitor și caricaturist, autorul romanului Zuleika Dobson e socotit de toată lumea bună a Londrei „ultimul mare dandy englez”. În 1953, celebrul fotograf Cecil Beaton Îi face portretul: „Astăzi, cel despre care Oscar Wilde spunea că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
imagini, uneori foarte îndepărtate ca sens, domeniu de referință, scop, efect etc., par expresia unei viziuni globale a diversității haotice a lumii. Puțin diferit, cu o opțiune stilistică ceva mai apropiată de modul obișnuit de a scrie poezie, este volumul Crepuscul intim (1969), în care amintirea iubitei pare să fie resortul asamblării cuvintelor, generatorul de reprezentări și de tensiune lirică. Puterea și persistența dragostei sunt sugerate de avalanșe de imagini care au darul să perpetueze „prezența cotidiană” a celei plecate. Contururile
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
insolite, prin trucuri verbale, conform programului de frondă socială și estetică al avangardei interbelice. SCRIERI: Steaua inimii, București, 1939; Umbra unei melancolii, București, 1946; Alfabetul sângelui, București, 1946; Jocuri în filigran, București, 1947; Personagii secrete în trecutul imediat, București, 1947; Crepuscul intim, București, 1969; Un anumit anotimp, București, 1977; Arhipelag, București, 1989; Horoscop, București, 1995; Sculptorul cu disc de aur, București, 1995; Adevărul și numai adevărul, București, 1996; Destin, București, 1996; Gestul mâinii și al memoriei, București, 1998; LUI, București, 2002
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
capodopere viețuiesc, în bună frățietate, titluri care țin de romanul popular, literatura de consum ori de scenaristica de tip comercial. Din altă perspectivă, un apetit agonic, cu timbru funerar îl însoțește pe scriitor chiar de la început. Groapa dezvăluia în esență crepusculul unei lumi: mahalaua și timpul copilăriei. În etapa livrescă, prozatorul configurează o umanitate bântuită de presimțiri funeste, supusă devitalizării. Astfel, Săptămâna nebunilor, o altă reușită romanescă, dezvoltând, într-un luxuriant decorativism de epocă, tema reîntoarcerii, face din protagonist un iremediabil
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Trinitate confidențială), doctorul Orghidan, Paul Tănăsescu, Sandy Stavropol (Șah etern, 1971) sau Pierre Manicatide (Provincia sufletelor), urmașii unor intelectuali marcanți sau ai unor familii boierești care au ctitorit țara și neamul, sunt adevăratele personaje ale literaturii lui B. Aflați în crepusculul vieții, după ce au pătimit privațiuni și umilințe de tot felul pentru vini imaginare, ei și-au iertat călăii și nu-și clamează strident și inutil frustrările, ci își trăiesc plenar, bonom sau înțelept boema în care s-au instalat cu
BERBECARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
din trunchiul comun indo-european, sensurile primare ale unor cuvinte s-au uitat, mitologia fiind rezultatul unei „boli a limbajului”. Descinzând din „erori de limbă”, miturile n-ar fi fost altceva decât denumiri voalate ale corpurilor și fenomenelor cerești - soarele, aurora, crepusculul. Îmbrățișată și de unii autori români (At. M. Marienescu, Aron Densușianu, Grigore Silași, George Coșbuc), teoria naturistă a fost aplicată la basmele românești în prefața lui Leo Bachelin la Sept contes roumaines (1894), în care se arată, între altele, că
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
numele acelea grotești: Marguerite Steinheil, Isabeau de Bavaria... răsunau ca din fundul unui puț, cu un ecou surd și lugubru... Nu izbuteam să cred că viața mea era altădată alcătuită din relicvele acelea prăfuite. Trăisem fără soare, fără dorință - în crepusculul cărților. În căutarea unei țări-fantomă, a unui miraj al Franței de odinioară, populate de strigoi... Instructorul a scos un strigăt de bucurie, arătându-le tuturor cronometrul: „Un minut cincisprezece secunde!” Era timpul cel mai bun. Roșcovana s-a întors radioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noua ta identitate, ultimul lucru pe care ți-l amintești este că ai dat probe de sânge și că apoi cineva ți-a tăiat părul pentru ca să se potrivească mai bine cornul. Restul e întuneric. Johansson privi spre soarele al cărui crepuscul bătea ușor în verzui. Își amintea de un alt asfințit, de o altă ultima seară, pierdută undeva la poalele unor munți. De jos, ceilalți îi așteptau tăcuți hotărârea. Nu era ușor să mori a doua oară. Dar cine poate ști
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ecologie a culturilor nu-i niciodată una naturală fiindcă ne folosește spiritul ca o contra-natură, în mod paradoxal. Este inevitabil ca studiul condițiilor de trai să aibă de-a face cu moartea, fiindcă ele nu ne sînt prezentate decît la crepuscul. Înțelegem că în Amurgul zeilor Nietzsche făcuse această remarcă: "Fiindcă teoria mediului, o adevărată teorie a neurastenicilor, a devenit sacrosanctă în Franța și fiindcă se bucură de atenția fiziologilor, iată de ce ne vin mereu gînduri triste!" Să ne îndepărtăm puțin
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
credem și să vedem. Aici faptul și-a intrat în drepturi. Să definim imediatismul, fără a-l transforma într-un demon, cum s-a întîmplat cu regimul autoritar propriu societăților sub control mediatic. "Dictatura dulce" a informației nu implică numai crepusculul operelor (o operă mare este neînțeleasă în momentul apariției sale) și revanșa prejudecăților (aceste evidențe spontane și neproblematizate). Cu un singur gest, ea descalifică atît ideea de proces cît și raționamentul de validitate, timpul istoriei și timpul criticii, ambele sinuoase
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
enclavă de rezistență. Să te schimbi pe tine mai curând decât să schimbi ordinea lumii, ideea va deveni formulă sub pana lui Descartes: ea triumfă deja în proiectul epicurian. Când lumea se prăbușește, când cultura veche dispare, în ceas de crepuscul, zorile se vestesc: epicurismul înflorește într-o epocă de declin. Făurirea de sine ca singur și unic răspuns la dezintegrarea unei lumi, iată ceva ce ne face să ne gândim la alte perioade ale istoriei... Inventator al unor noi posibilități
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ființării imateriale, în „a patra dimensiune”, este și o posibilă reprezentare a morții pentru poetul pândit deja de „nori și cețuri bolnave”. Aceste cuvinte/realități devin nuclee lirice recurente, ca și alte noțiuni din sfera extincției, a suferinței - întuneric, umbră, crepuscul, eclipsă, fum, cenușă, coșmar, cădere, teamă, amar, lacrimă, târziu, taină, neant. Sub presiunea apropierii sfârșitului, meditația asupra mecanicii subtile a existenței se acutizează și, înăbușindu-și gândurile sau constatările negre, poetul își afirmă credința în valorile pozitive - omenie, prietenie, solidaritate
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
manuscris tocmai la Adrian. Toate aceste agresiuni ale epocii îi leagă și mai mult pe îndrăgostiții ce au tăria să spere în umanism și dreptate. Împrejurări imprevizibile de ieri și de azi joacă rolul destinului, apropiind și despărțind oamenii în crepusculul sistemului comunist. Mă numesc Alzheimer, roman scris în Israel și apărut în 1995 la București, nu mai are aceeași incisivitate socială. Localizarea e ambiguă: poate fi în România sau în Israel. Dar acest contur fluctuant se explică prin unghiul tematic
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
F. poezia înseamnă, ca și pentru modelul său francez, o tulburare a tuturor simțurilor care să-l conducă, mai presus de conștiința individuală, la unitatea cu cosmosul: „Apui, luceafăr de seară./ Zilele-mi scapără, lin/ Către sorocul senin,/ Către marele Crepuscul de pară/ [...] Tu apui, luceafăr de seară./ Tu luceafăr răsai, matutin./ Odinioară... odinioară!.../Azi rănile cui mi le închin?” (Incantație). Poetul trăiește o copleșitoare senzație de însingurare într-o lume adversă, înconjurat de spini și de râpe adânci: „Urcam pe
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
Ruptura de utopia romantică (1994), se vădește la fel de stringent articulată atât ca sistematizare a temelor, cât și ca developare a interpretării. F. scrie, de pildă, despre „geometria textului bacovian”, care „descrie o rotire în descreștere și cădere, sugestie a iminentului crepuscul”, despre spațiu și timp, dinamica imaginarului, despre măștile eului liric, despre „formele ironice prezente în textul bacovian”. „Ascultarea” textului se desfășoară însă și în perspectiva unor delimitări necesare pentru situarea liricii bacoviene în modernitate: „Produs al experienței decadente, poezia bacoviană
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
a spațiilor și climatelor culturale străbătute. Ceea ce dă farmec acestor note este, în adevăr, efortul spre obiectivitate: după citate celebre despre Nil, într-o ironică paradă livrescă, se relatează o plimbare prin „orașul mort”; mormintele califilor și mamelucilor apar, în crepuscul, ca un labirint straniu. Impresionează poezia realității, insolitul cotidianului, amănuntele prozaice dospind de umor sau, dimpotrivă, de sentimentul tulburător al diversității infinite, de acela al precarității omului și a civilizațiilor, a „tărâmurilor”. În două rânduri e descrisă insula Helgolanda, iar
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
satului, inși învinși sau aflați în răspăr cu meandrele istoriei (unul ucis, altul închis din motive politice). Dacă prin Cristian Omu din După echinocțiul de primăvară se reia același profil tipologic, meritul acestui roman îl constituie încercarea de a prezenta crepusculul lumii țărănești. Recviemul atinge momentul culminant atunci când, silit să își schimbe matca, personajul principal refuză să își părăsească satul, iar gestul său de a reîngropa osemintele soției în propria grădină pentru a le salva de la pieire devine astfel simbolic. Amestecând
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că, în loc să aureoleze o clasă și o orânduire pe care paharnicul le venerează, nu a făcut decât să le zugrăvească, în tente adeseori grotești, crepusculul și destrămarea. SCRIERI: Arhondologia Moldovei, pref. Gh. Ghibănescu, Iași, 1892; ed. îngr. Rodica Rotaru, pref. Mircea Anghelescu, postfață Ștefan S. Gorovei, București, 1973. Repere bibliografice: I. Tanoviceanu, Studiu asupra „Arhondologiei” paharnicului Costache Sion, „Arhiva”, 1893, 1-2; Chendi, Scrieri, V, 292-293
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
de altădată și ale artiștilor rătăcitori, uniți printr-o poveste de dragoste. Firul narativ formează doar un pretext, forța de atracție a textului fiind asigurată de clocotul poetic bizar, dramatic. Romanul Golia (I-II, 1933), plasat într-o atmosferă de crepuscul feudal, încearcă să valorifice viziunea hoffmanniană pe terenul unei narațiuni a cărei tensiune trimite la Victor Hugo. Poematicul este supus cu mai multă insistență epicului și conflictului propriu-zis, iar portretul e cultivat cu voluptate și pasiune. Alte două mici romane-povestiri
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
Parlamentul de la Budapesta, unde puteau fi pledate drepturile naționale. Această etapă e reprezentată de Inocențiu Corinda, deputat și apărător al cauzei românești, apoi unul din făuritorii României Mari, fost prim-ministru, senator și conte palatin, văzut într-un moment de crepuscul, când noua putere îl împinge în conul de umbră al uitării, ajuns în situația unui „fost” și, în consecință, ridiculizat de o clasă socială pentru care valorile trecutului nu mai înseamnă nimic. Fiii săi se sting încet-încet în suferință și
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]