497 matches
-
zona constructibilă trebuia să aibă loc peste două zile. Yvonne tocmai Închidea telefonul cînd fiică-sa Închise ușa În urma ei. Doar văzîndu-i gura strîmbată Într-o expresie plină de dispreț, Gwen știu deja că avea să-i vorbească despre Pierric. - Cretinul de frate-tău iar a fost văzut pierzînd vremea la Ty Kern, bombăni Yvonne. Numai de asta n-aveam nevoie după toate cîte s-au Întîmplat. - Nu-l pot pune sub un clopot de sticlă, replică Gwen. - Dar la Sainte-Guénolé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
capitulase Înainte chiar de a fi dat vreo bătălie. Se Întrebase adesea de ce Își aruncase Gwen ochii asupra lui, apoi, cunoscînd-o mai bine pe Yvonne, Își spusese că nu făcuse decît să repete schema maternă: să se mărite cu un cretin al cărui nume, după modelul maică-sii, Îl adoptase și pe care-l putea umili după bunul ei plac. Philippe nu avea o părere prea bună despre sine, dar ținea la Gildas, iar moartea acestuia Îl Întrista. - Își iubea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își smulse electrozii cu un gest sec. - Mă obosiți toți cu Întrebările voastre! tună ea. Șterge-o! Afară! Afară! repetă ea văzînd-o pe Gwen că șovăie. Arătă spre Pierric, ghemuit mereu Într-un ungher. - Și ia-l de aici pe cretinul ăsta, mă deprimă. * * * Capătul secționat net atîrna de inel. Lucas se Întoarse spre Marie și arătă locul rămas gol Între celelalte ambarcațiuni amarate la ponton. - E vorba de un cabin-cruiser echipat cu două motoare de 90 CP. Cel care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfipse privirea În aceea a skipperului. - Dă-mi voie să ghicesc, Bréhat... Ți-a făgăduit cumva Marie că te va urma de Îndată ce va primi asigurări În legătură cu soarta nepotului ei? Christian Își Îndreptă țigara de foi În direcția polițistului. - Ascultă-mă, cretinule... Nu avu timp să-și termine fraza, Lucas Îl propulsase cu violență În zid, unde-l ținu zdravăn cu o mînă de fier. - Ba tu ai să mă asculți, Popeye! Din păcate, n-o pot Împiedica pe femeia asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai acceptat să te măriți cu Hervé Leguellec pentru respectabilitate, așa e? - Mă durea În cot de reputația mea, ce voiam eu era să-l umilesc pe Arthus, să-i dau copilului lui drept tată pe cel mai cretin dintre cretini, pe idiotul congenital din Lands’en. - Și cum rămîne cu dragostea În toată povestea asta? Yvonne scoase un soi de scheunat cinic. - Dragostea e un lux, fata mea, știi asta foarte bine. Tu și cu mine sîntem făcute din aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie era cuprinsă de o senzație de mînie și de scîrbă totodată. Doar necesitatea de a Înțelege totul, de a lega toate firele, o silea să continue; se așeză În fața computerului și manevră tastele. - CÎnd mă gîndesc cum făcea pe cretinul! Așa-zis incapabil să se servească de Internet... Poftim, vino să vezi! Stéphane s-a conectat de mai multe ori pe site-uri specializate În iluzie și magie! Făcu clic pe ultimul site vizitat, acesta se deschise, oferindu-le o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Începu să plece de-acasă, după-amiezi Întregi; se ducea pur și simplu la plajă. Psihiatrul aprecia mai puțin următoarea parte a povestirii, dar Bruno ținea mult la ea și nu avea nici un chef s-o treacă sub tăcere. În definitiv, cretinul ăla era acolo ca să asculte, era slujba lui, nu? „Era singură, continua așadar Bruno, În fiecare după-amiază era singură pe plajă. O biată odraslă de bogătani, ca mine; avea șaptesprezece ani. Era lălâie, bondoacă, timidă, avea o piele albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
probabil drept scuză pentru că nu gustă dansurile africane. Era prea mult, Bruno simți că-l lasă nervii. Începea să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de curse auto. Copleșită de violență, corupție și mizerie. Dacă exista vreo țară detestabilă, aceea era tocmai Brazilia. — Sophie! exclamă Bruno cu avânt, cred c-o să-mi petrec vacanța În Brazilia. O să mă plimb prin favellas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nevrozați impotenți și acri. Din acel moment - era absolut sistematic -, le apuca nostalgia virilității. Până la urmă, Își părăseau bărbații ca să sară În patul unor machos latini de tot rahatul. Întotdeauna m-a uimit slăbiciunea intelectualelor pentru golani, pentru brute și cretini. Pe scurt, se culcau cu unul, doi, trei, uneori și mai mulți În cazul celor bune de regulat, apoi turnau un plod și Începeau să facă dulceață de casă după rețetele din Marie-Claire. Am văzut scenariul ăsta repetându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bătrân vorbind despre emanciparea muncitorilor; din când În când, urla câte-o banalitate În chip de răspuns. Apoi soseau ceilalți, venea și verișoara Brigitte. Ținea mult la Brigitte, ar fi vrut să fie fericită; dar cu un soț atât de cretin, era greu, evident. Insul era asistent medical la Bayer și o Înșela de câte ori putea; cum era bărbat chipeș și umbla mult, putea adesea. Pe an ce trecea, chipul Brigittei era tot mai trist. În 1990, Michel renunță la aceste vizite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de nimic. Aș fi putut să mă Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu există, ori se regulează cu parașutiști. Textul acela era o tâmpenie și l-am aruncat la primul coș de gunoi. Trebuia să-mi păstrez poziția „stânga umanistă”, era singura mea șansă de a regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din anii 60; strămoșii lor comuni puteau fi găsiți printre acționiștii vienezi din anii 50. Sub masca performanțelor artistice, acționiștii vienezi precum Nitsch, Muehl sau Schwarzkogler s-au dedat la masacrarea În public a unor animale; În fața unui public de cretini, ei au smuls, au sfâșiat organe și viscere, și-au vârât mâinile În carne și sânge, Împingând suferința animalelor la limite extreme - În timp ce un acolit fotografia sau filma carnagiul spre a expune documentele obținute Într-o galerie de artă. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
disponibilă. Ceea ce eram. Asta-i partea cea mai importantă : eram disponibilă. Tocmai mă despărțisem de Jacob. Ar fi fost absolut perfect. Încerc să nu mă gândesc prea des cât de perfect ar fi fost. Însă Nigel MacDermot, care e un cretin sadea, un idiot și un tembel notoriu i-a spus lui Guy că am o relație cu un partener senior de la Berry Forbes. Deși nu eram cu nimeni. Dacă mă întrebați pe mine, sistemul are hibe majore. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
GUFI: Spune! GARDIANUL (Jovial.): Grubi e un prost. GUFI: Așa, așa! Grubi, ce culoare are iarba? CĂLĂUL: Verde... GUFI: Dar culoarea verde, ce? culoare are? GARDIANUL (Avântat.): Spun eu, spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL: Tot verde! (Euforie.) COLONELUL (Pentru sine.): Cretin! GUFI (Sever, către COLONEL.): Ai zis ceva? COLONELUL: Nu, domnule. Mă doare dintele. GUFI (Lui ARTUR.): De ani de zile îmi usuc nervii cu ei. N-au nimic omenesc. Sau credeți ca nu? Au sau n-au? ARTUR: N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Furios.): Noi aici am ajuns de mult! COLONELUL (Către GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați-l și pe Artur! Domnule Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai o gură... CASIERUL: Cine? IOANA: Eu! CASIERUL: Ale cui? ȘEFUL GĂRII: Toate, toate, toate! IOANA: Nu! Nu! HAMALUL: Cretin! VOCILE: Da, nu, da, nu... Acum! Vine! Un singur dop! Așa, așa... Câte? Două! Trei! Una singură! Încă o dată! Încă o dată! Patruzeci și patru... Un singur vârf ajunge. Așa? Așa! Arunc-o! Acum! Rupe-l! N-am nevoie! N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de lire sterline. Să știi că, de fapt, nu-ți poți permite să nu-l cumperi, îl presase Hugo, gândindu-se la comisionul dublu pe care vânzătorul i-l promisese dacă reușea să-i pună în cârcă „rahatul ăsta vreunui cretin care e plătit cu prea mulți bani“. Sincer, după ce o să se dea în folosință extensia de la St. Pancras a tunelului de sub canal, în zona asta o să se iște o goană după aur în domeniul imobiliar. O să ai de câștigat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era mai proastă ca oricând. Azi avea posibilitatea să se revanșeze; peste o jumătate de oră, trebuia să prezinte o casă, în cealaltă parte a Bath-ului. Dar Hugo și-a spus că, până la urmă nu..., era vorba decât de doi cretini, care conduceau un Saab și-și căutau o casă de vacanță la țară. Putea, foarte ușor, să-i sune și să reprogrameze vizionarea. Unde vrei să ne întâlnim? E o cafenea lângă... —Cafenea? a zis Alice disprețuitoare. Nu vreau cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să fluture hamburgerul, încântată. —A, da, desigur! Acum îmi aduc aminte de tine. Tu ești ecologista aia nebună care urma să nască acasă, pe o perdea de duș. Stând pe marginea drumului, așa cum fusese înțelegerea, Hugo a oftat ușurat când cretinii ăia cu Saab și-au făcut, în sfârșit, apariția. Evident, erau niște persoane îngrozitoare. Dar, cel puțin, puseseră capăt nesfârșitei discuții inițiate de Laura, care voia să afle cum de ieșise să bea ceva cu Alice. Nefericit, Hugo și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-au apropiat, Hugo a observat că mașina lor nu semăna deloc cu un Saab decapotabil. Semăna mai mult cu un Polo prăbușit. Cuplul slăbănog care s-a dat jos din vehicul nu arăta nici el ca un cuplu de cretini cu bani. Hugo și-a dat seama că erau reprezentanții arhetipului Tânăr și Fără un Sfanț. Bărbatul avea în jur de douăzeci și cinci de ani, era agitat și foarte muncit, în timp ce femeia avea un păr lins și ochi încercănați. Noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urechile îi jucaseră o festă. Fir-ar să fie! Ce naiba putea să facă? Absolut nimic. Nu avea ce să facă până când unul dintre rezidenții din Mândrie și prejudecată nu cobora în parcarea subterană în care Hugo se încuiase ca un cretin. Dar de unde să știe că nenorocita de ușă a parcării, care din exterior se deschidea foarte simplu prin apăsarea clanței, avea nevoie de o nenorocită de cheie ca să te lase să ieși, din nou, afară? Și, mai exact, avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rămas încuiat într-o parcare subterană. Jumătate din după-amiază. Nu mai spune? a zis Alice nevenindu-i să creadă. Felul în care îl privea se traducea prin faptul că avea dubii că până și el putea să fie atât de cretin. —Ei, îmi pare rău pentru ce-ai pățit. Dar eu plec acum. La revedere. Dar ne vedem sămbătă, a îngăimat Hugo. Pentru cină, ții minte? — De fapt, n-o să pot să ajung. —N-o să...? Hugo căuta cu disperare cuvintele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
oprită cu greu, după ce trecuse cu peste șapte metri de trecerea pentru pietoni. Țipa și gesticula cu brațele a amenințare, în timp ce se apropia de bietul om căzut pe caldarâm. - Băi, orbete! Băi, chiorule! Băi! De unde paștele mă-tii apăruși tu, cretinule? ... Uite, domnule, cum te bagă-n pușcărie un nenorocit care face umbră pământului degeaba!, țipa tot mai tare bărbatul, părând căși face curaj de unul singur, gesticulând și privind amenințător cei câțiva pietoni ce se opriseră în mijlocul străzii și pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe mai multe voci și mai multe telefoane apăruseră în mâinile agitate. O voce puternică se mai auzi câteva clipe. Era a șoferului vinovat. Zgomotul palmelor aplicate pe obrazul său umflat de furie a făcut liniște în jur. - Tu țipi, cretinule? Tu înjuri, nenorocitule? Tu, care omori oameni nevinovați? Cum ai intrat peste mine, cretinule? Spune, nenorocitule, că te bag în pământ! amenință al doilea șofer, continuând să-l lovească cu palmele deschise peste figură. Tainicele cărări ale iubirii Celălalt, mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
puternică se mai auzi câteva clipe. Era a șoferului vinovat. Zgomotul palmelor aplicate pe obrazul său umflat de furie a făcut liniște în jur. - Tu țipi, cretinule? Tu înjuri, nenorocitule? Tu, care omori oameni nevinovați? Cum ai intrat peste mine, cretinule? Spune, nenorocitule, că te bag în pământ! amenință al doilea șofer, continuând să-l lovească cu palmele deschise peste figură. Tainicele cărări ale iubirii Celălalt, mai scund și subțirel, deși părea mai tânăr cu câțiva ani, încercă să se apere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]