590 matches
-
cu mâinile cutreierând după scrumieră, împroșcând stropi de gin, mișcând aerul. El încearcă să ghicească. — Miss Garnier? — Bobby! N-am crezut că te voi întâlni în astfel de locuri. Atât de scumpe! — Aș spune același lucru despre dumneata! Ea se crispează. — Vin adesea la Green. Sunt europeancă. — Așadar, cunoști multă lume de aici. Desigur, zicea ea defensiv. Bobby observă că are cearcăne negre sub ochi. — Și pe cei care sunt cu sir Readymoney? — Acela este jocheul lui, Elvin, care este steward
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sclipiri roșii și aurii în lumina difuză. Ține ochii închiși. Deranjant de închiși. De parcă n-ar fi cu el și doar și-ar imagina asta, dar el nu are timp să se gândească, pentru că ea deschide ochii brusc și se crispează complet în brațele lui. — Dumnezeule! E tata! Și așa este, îi strigă din grădină, apropiindu-se de locul în care se aflau. Se lansează amândoi în acțiune. După câteva secunde, complet îmbrăcați, aproape ajung în casă. Chipurile lor sunt studii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adică, m-am gândit să mă adaptez pe parcurs... fiica ta, n-ai avut niciodată probleme cu ea, nu? — ... A fost un mic incident... a fost prinsă spunând minciuni, niște mici minciuni prostuțe, nimic important, totul a trecut acum... mă crispez eu. N-ar trebui să-i spun ticălosului nimic despre problemele mele. Cea mai bună apărare e atacul. — Ascultă Bladesey, prietene, te superi dacă-ți pun o Întrebare personală? — Păi, eu... — Tu și Bunty. I-o tragi? Bladesey se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fost după Înmormântarea prințesei? Atunci eram beți mangă! Nu m-am putut abține de la asta și beau În cinstea faptului că Fulton se simte evident umilită. — Am sfârșit-o la tine... — O da, râde Inglis, mai povestește-mi... Fulton se crispează Încă o dată, dar Drummond exclamă: — A fost o zi foarte tristă și emoționantă. — Mda, spune Gus. Am revăzut aseară Înmormântarea Maicii Tereza. Mă uitam să văce casete vechi posă șterg. Am revăzut-o de la cap la coadă, dana fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu o compasiune scârboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o sorbitură, așteptându-mă să mă crispez când lichidul gros și scârbos Îmi trece prin esofag, dar nu simt nimic. — Vin aici de-o grămadă de vreme, Îmi spune el, m-am lăsat de heroină, dar Înainte nu mă atingeam de marfa asta. Tennents nu fac niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dar nu ne dăm seama de asta până nu ajungem acasă. Cine suntem noi? Cine suntem noi? Cum ne-am simțit? Ne punem mâinile sub robinetul de apă caldă ca să ne reglăm circulația, dar apa clocotește de la boilerul electric. Ne crispăm de durere acerbă și vărsăm lacrimi din pricina nedreptății situației: infractorii ăia o duc mai bine decât suntem noi acum În stare s-o ducem. Mai multă televiziune de sărbători și o droaie de rahaturi 000000000000000000000000000000 nu ne faci și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fură escortați mai departe, la alt comandament, iar grupul de curioși se risipi în câteva minute. Klapka rămase pe loc, puțin încurcat, simțind că Bologa vrea să-i vorbească. ― Știi ce mi-a spus prizonierul? zise deodată Apostol, cu fața crispată într-un rânjet. M-a insultat și m-a disprețuit, căpitane, auzi? M-a scuipat!... Acuma vezi bine că trebuie să plec numaidecât... că nu mai am nici un minut... că deseară... O, cât îl iubeam și el cum m-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe care îl cheamă Fox. Motivul pentru care erotismul scârțâie și strică: Chiva e mult prea previzibil în jocul de putere fizică din actul sexual - femeile cad răpuse imediat ce personajul masculin le înfige mâna în păr. Marius Chivu încearcă oarecum crispat o mică poveste din seria lui „se făcea ca și cum“. Nimic ieșit din comun, lungi enumerări cu figuri mult prea căutate (este pariul autorului, o face conștientă, perfecte pentru un curs de creative writing, dar, altfel, o lungă peltea de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
începuturile hiperimperiului, asistăm la premisele unui nou conflict. Atunci când piața se generalizează, diferențele se nivelează, fiecare devenind rivalul tuturor. Când puterea statului slăbește, posibilitatea de a canaliza violența și de a o controla dispare. Conflictele locale se înmulțesc, identitățile se crispează, ambițiile se confruntă, iar existențele nu mai au nici o valoare. Dispariția Uniunii Sovietice a însemnat și ieșirea din scenă a unuia dintre jandarmii lumii. Dincolo de asta, eșecul anunțat al hiperimperiului, sofisticarea armamentelor și creșterea numărului de actori militari ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
domnule, îi răspunse Urâciosul, să vă intre bine în cap, nu mă cred cu nimic superior. Atunci ce vrei? Nimic, nu înțelegeți? îi strigă. Ni-mic! Nu voia nimic și totuși exista acolo, printre ei, te împiedicai de figura lui crispată la fiecare pas, te incomoda cu prezența lui. Un astfel de om, gândi Marcu e ca o piatră de moară. Se interesă pe la băieți. Îl văzuse careva cu vreo fată? Da, îl văzuseră mai mulți, vorbea cu una, Viorica, funcționară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce pace o apuca! M-am cam săturat s-o moșesc pe fetișoara asta, își spuse mai apoi, fără să mai privească spre Carmina, n-am văzut-o niciodată mulțumită, nici măcar în timpul petrecerii ce a urmat căsătoriei, și atunci era crispată, la pândă, gata să dispară dacă-și imagina că este amenințată de vreun pericol. I se urăște omului și de o poamă dulce, darămite de aguridă! Acum vine să mi se plângă, vezi, Doamne, am avut dreptate! Ovidiu e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va mai dura tâmpenia asta, Ovidiu? Cât timp o să ne mai tocim unul altuia nervii? Cât? Toată viața, îi spuse și o apucă de mână brutal, o săltă spre el cu violență, o scutură. N-ai înțeles asta? Ea se crispă străbătută de o teroare ce-i paraliza respirația. Tu nu înțelegi că nimic nu este mai important decât momentul acesta? Te iubesc și altceva nu mă mai interesează. De câte ori să-ți mai explic? Am stat câțiva ani împreună, Ovidiu, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se simte bine dar, din când în când, starea ei psihică devine atât de instabilă, încât nu ne putem lua ochii de pe ea. Nu putem ști ce e în capul ei și de ce e în stare. Când aude voci, se crispează și se închide în ea cu totul. Eu sunt de părere că cel mai bun lucru pentru Naoko ar fi să se interneze într-un spital și să urmeze un tratament. Îmi este foarte greu să mărturisesc lucrul acesta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gri - culorile castității, modestiei și partizanatului. Aveau părul tuns scurt, nu se machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau degetele pe poșetele mici de piele pe care le purtau la subsuoară, de parcă acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aparate și cadrane de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și rânjea ca un copil. Nu ți se pare că-i extraordinar? Norman Îl invidia pentru ușurința cu care se entuziasma; el, În schimb, era crispat și ușor neliniștit. Deasupra lui pilotul Închise cu zgomot trapa masivă și sări jos pentru a prelua comenzile. — În regulă toată lumea? Cei doi pasageri Încuviințară În tăcere. — Îmi cer scuze pentru peisaj, spuse pilotul, aruncând o privire peste umăr. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de maidanezi. Aici Dragomir și nu Geoană a marcat un punct: „Băsescu a început câte ceva și n-a terminat nimic.“ Dar Băsescu a continuat imperturbabil și „nea Mitică“ s-a pierdut în grimase. Spre deosebire de adversarul său principal, Geoană a fost crispat. Decis să recupereze handicapul din sondaje față de Băsescu, a șarjat în permanență, depășind mereu timpul alocat, s-a apucat să răspundă și la întrebări care nu s-au pus. A râs căznit la poantele joase ale lui Mitică, dar în
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
de cîteva ori împreună cu ei, pentru a încerca să le servesc de liant, de interpret, de stimulator. Ce comedie insipidă, prînzurile luate împreună cu ei ! Domnișoara Ri, scorpie cum o știm, îl tachinează mereu cu fraze care și pe mine mă crispează. „Domnule M, n-ați putea mînca fără să deschideți gura ? Cavitatea dumneavoastră bucală este cu totul și cu totul dezgustătoare cînd încercați să o umpleți cu salată.” La astfel de fraze el surîde tîmp și începe să-și miște un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
priviri exci tate. niciodată însă Bernard nu reușea să treacă dincolo de acea primă frază. Imediat ce punea punct, întregul său sistem reflexiv și motor se bloca. Creierul său înceta să mai gîndească, dar și mușchii mîinii și ai degetelor i se crispau. De mii de ori i se întîmplase acest lucru și de mii de ori Bernard trebuise să accepte acea postură de spectator stupefiat în fața propriei sale impotențe. „o impotență de scriitor, evident, o impotență artistică”, își spunea el. Lui Bernard
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nimeni) Îi atribuia toate victoriile sale. Montenegro, sceptic prin definiție, se Îndoia de acest detectiv care azi era pușcăriaș numerotat, iar până mai ieri fusese coafor pe strada Mexic; pe de altă parte, spiritul său, sensibil ca un Stradivarius, se crispa la gândul acestei vizite de rău augur. Dar se lăsase convins; Înțelegea că nu trebuia să se pună rău cu Aquiles Molinari, care, după propria-i expresie categorică, reprezenta cea de-a patra putere. Parodi l-a primit pe aclamatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
odihnă, un răgaz pentru amintirea propriei vieți, după modelul pomenit de excelența-sa. Cine știe de cîte implozii nu se va mai afla, e o metodă curată, igienică, nu?" Era foarte hotărît, serios, obrazul său ras pînă la sînge se crispase într-un rictus care-l făcea destul de dizgrațios. Era ca și cum ai vedea chipul unei femei frumoase străduindu-se să fie plină de cruzime. "Slavă Domnului ca am reușit să înțelegem care este misiunea noastră. Nu există altă soluție pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în regulă și din păcate această neregulă se întîmplă chiar în Vilă. Va trebui să..." K.F. s-a crispat, culoarea ochilor s-a schimbat într-un cenușiu-întunecat, nici urmă de strălucire. "Uite ce e, domnule Popianu, aici e Vila prințului Pangratty și nu cred că e cazul să-ți explic în continuare care sînt privilegiile lui Șerban Pangratty. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
violoncel, admițând că aș fi părăsit chirurgia pentru muzică așa cum doream. Poate aș fi ajuns un muzician bun. Cine știe? Așa, nu sânt decât un doctor ratat, care nu e în stare să vadă o rană deschisă fără să se crispeze. 26 august Am plătit o dată pierzând muzica. Am plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învîrtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
câteva clipe n-a vorbit în mine decât instinctul. Mușcat de dorință, hipnotizat de pulpele albe revărsate în despicătura halatului, eram gata să cad în păcat, când diavolul, tot diavolul, mi-a șoptit că poate și cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbîcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și ceva, l-au luat, iarăși, la un mic interogatoriu, s-a trezit că le repetă cu voce tare în fața omului de la birou. Parcă ar fi auzit pe altcineva dîndu-le glas. “Ce-o să urmeze acum?!” Fața anchetatorului, însă, s-a crispat la început, pe urmă, omul și-a impus să se stăpânească și să nu mai recurgă la metodele de altădată. A zâmbit. Apoi, l-a sfătuit ca, la procesul ce va avea loc curând, să spună lucrurile așa cum sunt, să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]