461 matches
-
dacă "bolile" mele le vor spune ceva psihiatrilor. Nu în linie terapeutică, pentru că sânt boli constituționale, sânt dezordini fecunde, care fac să existe omul, istoria și ființa însăși. Și totuși, "todetita" explică prin excelență isteria femeii, nevroza născută în marginea crispării, fixării pe ceva de ordin individual ("omul meu", "căminul meu" etc.). "Catholita" explică situația celor care vin să se plângă de lipsa unui sens al vieții. Și așa mai departe." Luni, 13 noiembrie 1978 Dimineață, la ceai, vine vorba despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să te și cert. Și-am să te cert tocmai în numele obligațiilor pe care le ai față de ideea ta. Trei lucruri am să-ți reproșez: primul - că nu ești destins. Mă rog, aici nu știu ce este de făcut. E, poate, o crispare care ține de genele tale. Al doilea - că nu ai program. Dacă te lași sunat la telefon la 9 dimineața, înseamnă că nu ai program. Până la ora 12 nu trebuie să vorbești cu nimeni. Al treilea - că nu lucrezi destul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
m-a sărutat niciodată, nici când ar fi putut să o facă, când eram copil. Mama, care avea un potențial afectiv enorm și căreia îi tremura vocea când se emoționa, a făcut-o câtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea, manifestată destul de devreme, în fața oricărei efuziuni. Îmi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoții prin lacrimi; plânsul îmi provoca un amestec de spaimă și iritare, mă și stingherea nespus, pentru că nu știam ce trebuie să spun sau să fac
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pornire nebună înspre negativitate în acea schimonosire bestială, chinuitoare și paradoxală, când liniile și contururile feței deviază în forme de o stranie expresivitate, când orientarea privirii e furată de lumini și umbre îndepărtate, iar gândul urmează șerpuirile unei astfel de crispări? Adevărata disperare intensă și iremediabilă nu se poate obiectiva decât în expresii grotești. Căci grotescul este negația absolută a seninătății, această stare de puritate, transparență și luciditate atât de departe de disperare, din care nu pot răsări, în primul rând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai groaznice văpăi și existența ta apare unică și singură într-o lume născută numai pentru a-ți consuma agonia ta; ați simțit aceste momente nenumărate, infinite ca și suferința, pentru ca atunci când vă priviți să aveți imaginea grotescului? Este o crispare generală, o schimonosire, o încordare de ultime clipe, cărora li se asociază o paloare de cea mai demonică seducție, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice prăpăstii de întuneric. Și nu este acest grotesc, răsărit ca o expresie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că nici nu o presimte, deși o poartă în el. Și fiecare om poartă nu numai viața, dar și moartea sa. Viața nu este decât o îndelungă agonie. Tristețea îmi pare a reflecta ceva din această agonie. Și nu sânt crispările tristeții reflexe agonice? Orice om cu adevărat trist în momente de mare intensitate a tristeții păstrează în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sa. Viața nu este decât o îndelungă agonie. Tristețea îmi pare a reflecta ceva din această agonie. Și nu sânt crispările tristeții reflexe agonice? Orice om cu adevărat trist în momente de mare intensitate a tristeții păstrează în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă ce se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Tristețea îmi pare a reflecta ceva din această agonie. Și nu sânt crispările tristeții reflexe agonice? Orice om cu adevărat trist în momente de mare intensitate a tristeții păstrează în fizionomia lui crispări ce se adâncesc până în esența ființei. Aceste crispări, negații evidente ale frumuseții, dovedesc atâta părăsire și singurătate, încît te întrebi dacă fizionomia tristeții nu este o formă de obiectivare a morții în viață. Profunzimea impresionantă și gravitatea solemnă ce se degajează din această fizionomie a tristeții rezultă din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
indică o imposibilitate de participare naivă la viață, legată de sentimentul unei pierderi definitive a valorilor vitale, pe când la ceilalți această imposibilitate de participare nu se reflectează dureros în conștiință, fiindcă sentimentul unei pierderi ireparabile nu există. Ironia indică o crispare internă, o adâncire de riduri, o lipsă de spontaneitate și iubire, de comuniune și înțelegere umană! Ea este un dispreț voalat, o transfigurare a unei realități și a unor deficiențe. Ironia disprețuiește gestul naiv și spontan, fiindcă starea ironică este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu sunt decât niște extrapolări ale unor tendințe deja manifeste. Puțini oameni riscă să facă pronosticuri cu bătaie lungă, să anunțe bifurcații, răsturnări, schimbări de paradigmă, îndeosebi în materie de moravuri, cultură sau ideologie. Și mai puțini riscă să anticipeze crispările ideologice care ar putea încetini sau chiar stăvili aceste falii de mare adâncime. Și totuși, în următoarea jumătate de secol, totul se va schimba în multiple direcții, deloc greu de anticipat. După ce le-am evocat în câteva rânduri la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ieftină, pentru a putea utiliza aceste noi aparate. Această a opta reorganizare a formei comerciale, de data asta în cadrul mai intim al familiei, este deosebit de bine adaptată la logica socială americană; ea ajunge însă și în Europa, unde coincide cu crispările dictatoriale din Italia, Spania și Germania, unde familia se află și în centrul proiectului fascist și nazist. în 1935, producția industrială a Germaniei este net superioară celei din Franța, Marea Britanie și Statele Unite. Din 1933 până în 1938, producția de oțel, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
rătăcită își mai făcea culcuș ori puia în ele. Lumea își schimbase parcă peste noapte și gîndurile, și înfățișarea. Cumva se relaxase, se pusese pe trăit după atîta amar de ani de război, disperare, boală, foamete, frică, după anii de crispare, de înțepenire, care au urmat bolilor și fricii, înțepenire datorată mai ales neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în tainițele sale mult mai multe primejdii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Enciclopedică, București, 1981. Aceste două tomuri ale ediției noastre au fost pregătite pentru tipar în intervalul iunie 1988 - octombrie 1991, volumul II fiind finalizat practic până în decembrie 1989, când, eliberați de rigorile cenzurii și autocenzurii am început să elaborăm fără crispare aparatul de note al volumului III, grija pentru respectarea adevărului istoric integral fiind însă aceeași în toată perioada de definitivare a ediției de față (începând cu volumul I). Suntem convinși că, în condițiile complexe de după Revoluția din decembrie 1989, evocarea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
dar nu îți pune și în traistă! Văd că te-ai enervat, Maramureșul tău nu poate fi atacat nici din aer, nici de pe uscat, nici din presă...! Dar hai să facem un exercițiu de imaginație care să ducă în deriziune crispările vieții...! Dacă ar fi să prinzi capătul lumii din perspectiva veseliei proverbiale de la Săpânța, cam care ar fi textul pe care ți l-ai atribui sau pe care ai vrea să ți-l atribuie urmașii urmașilor meșterilor lemnari de azi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se pot dansa fără partener. Vitale, le lipsește senzualitatea sănătoasă. Comice, le lipsește surâsul. Concentrarea spre tine însuți cere crispare. Prietenești, sunt străine de mângâiere și tandrețe. Le lipsește cultura tangoului și a valsului și au acea limită dubioasă a celor care au ajuns la adorația lui Robbe-Grillet și Pinter fără să fi trecut pe la Cehov, Turgheniev și Sadoveanu. 13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
PALAT \ ERA CU PUȚIN ÎNAINTE DE ORA DOUĂZECI ȘI DOUĂ \ MERSE DIRECT ÎN APARTAMENTUL PERSONAL AL REGINEI. CÂND INTRĂ, FEMEIA, CARE STĂTUSE PÂNĂ ATUNCI PE UN SCAUN, SĂRI ÎN PICIOARE ȘI ÎL ÎNFRUNTĂ. AVEA OCHI IMENȘI; PĂREA OBOSITĂ ȘI O ANUMITĂ CRISPARE DIN ȚINUTA EI DENOTA O OARECARE TEAMĂ. CÂND VORBI, VOCEA EI ÎI TRĂDĂ EFORTUL DE A PĂREA CALMĂ, EFORT RĂSPLĂTIT CU SUCCES DOAR PARȚIAL. OMORI, NU-I AȘA? MARELE JUDECĂTOR ÎNTOTDEAUNA DĂ ORDIN SĂ FIE EXECUTAȚI CONDUCĂTORII ȚĂRILOR PE CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
zâmbi, uneori, pe stradă, de a ne spune cuvinte în care nu credeam. Totul este, în esență, de natura cercului. Tot ce am făcut are ca rădăcină singurătatea, neîncrederea în oameni. În oamenii care suntem, în lumină, dincolo de oboseală, de crispare, de gânduri. Treapta a XV-a Drumuri Acum am înțeles: La viață nu poți ajunge decât trăind. La filosofie nu poți ajunge decât filosofând La Dumnezeu nu poți ajunge decât îndumnezeindu-te. Am ajuns, prin filosofie, la înțelegerea vieții, dar
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
s-a întîmplat nimic în noaptea aceea, și nici în nopțile următoare, nu pentru că nu ar fi vrut ea sau nu aș fi putut eu. Pur și simplu. Nu puteam să pun mâna pe ea fără ca să nu se declanșeze crisparea, atât la mine, cât și la ea. În plus, niciodată nu știam dacă J.R doarme șau nu, intră sau nu peste noi, și câte și mai câte. E clar, mi-e firică să-ți povestesc cum a fost în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room. Zdrăngănitul neîncetat al ustensilelor de bucătărie avu darul să-i alunge crisparea. După toate aparențele, femeia nu auzise nimic. Gosseyn traversă livingul, se opri o clipă cumpănind cum va proceda, apoi păși cu îndrăzneală în bucătărie. Femeia tocmai scotea ceva de la făcut din cuptorul electronic. Dintr-o aruncătură de ochi, Gosseyn remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu-i o speranță ci un timp geriatric. O operație făcută lumii tăindu-i gușa și netezindu-i zbîrciturile. Proptindu-i puțin tremurul genunchilor. Iată-mă, tînărul scriitor V. Căutînd în zadar o disciplină a sufletului care să-mi vindece crisparea care mă macină, să alunge regretele și nenorocirea și să mă lase fericit, dănțuind, lăsînd picioarele goale sămi frămînte necazurile ca pe o cadă cu struguri. Dar unde e? Nici un înțelept n-a reușit să izbîndească fiindcă o astfel de
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
necontenit înainte și înapoi pe șina strălucitoare de metal, aș fi văzut cum înaintea mea șase spinări și perechi de umeri și de brațe trudeau, mișcîndu-se precum niște cocoașe ale creaturii noastre de apă, desenînd înclinări de toate gradele și crispări, cu lamele vîslelor dispărînd în apă nu simultan, ci una după alta, uneori aproape lovindu-se. Și totuși, deși nici unul dintre noi nu dădea atenție acestui lucru la momentul acela, preocupați fiind de toate dificultățile pe care trebuia să le
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cuvânt - clocotul naturii dezlănțuite cu numeroase fulgere, tunete și trăsnete rar întâlnite în viața mea! Pentru moment am un ancestral sentiment de teamă, de frică pe care-l vor fi simțit și oamenii din îndepărtata copilărie a lumii!! O adevărată crispare mult tensionată, o așteptare a unui sfârșit apocaliptic - care a durat doar patruzeci de minute, o adevărată veșnicie pentru mine!... Fără lumină, pe un întuneric dens, brăzdat de aceleași repetate fulgere, tunete și trăsnete, fac puțină lumină cu o lumânare
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
aia bătrânul Îl jupuia, Îi așeza tacticos, pielea, În paporniță, hoitul i-l arunca În valurile apei curgătoare de la picioarele lor și alt câine trecea la rând. Pe nepot, Îndeletnicirea l-a Îngrozit. A rămas halucinat. O milă și o crispare teribile l-au cuprins, l-au doborât, aproape, psihologic. Și, nemaiputând suporta crima, l-a Întrebat, pe bunic: de ce faci tu asta? Ca să pot trăi. Ca să pot trăi eu, ca să puteți trăi și voi. Și ca să mă și Îmbogățesc, puțin
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
datorată și visurilor prea mari (pentru noi) pe care le-am făurit de-a lungul timpului; poate să aibă, deci, drept cauză lipsa măsurii în imaginar. Întâlnim câteodată bătrâni cu fețe crispate, al căror chip rezumă propria viață drept nemulțumire; crisparea este determinată de privirea ațintită continuu asupra propriilor nerealizări, asupra resturilor rămase neîmplinite din ceea ce au visat. Crisparea lor indică faptul că îi consideră pe alții vinovați pentru propriile nerealizări, pentru inabilitatea lor de a imagina doar în orizontul posibililor
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aibă, deci, drept cauză lipsa măsurii în imaginar. Întâlnim câteodată bătrâni cu fețe crispate, al căror chip rezumă propria viață drept nemulțumire; crisparea este determinată de privirea ațintită continuu asupra propriilor nerealizări, asupra resturilor rămase neîmplinite din ceea ce au visat. Crisparea lor indică faptul că îi consideră pe alții vinovați pentru propriile nerealizări, pentru inabilitatea lor de a imagina doar în orizontul posibililor proprii. Sunt supărați pe lume, și deseori mor așa; sunt prea porniți în a învinovăți pe alții pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]