631 matches
-
mulțumit că monstrul i-a pus gând rău. Florin Iaru se amuză că e coleg de cabină cu poetul turc (dotat cu o mustață albă și o voce cavernoasă) care zicea, la Odesa, "aici nu reziști decât beat". Eu întorc, crispat, capul când îl zăresc, la masă, sugîndu-și scârbos buzele și arătîndu-și limba în timpul "operațiunii". Azi noapte, a fost "noapte albă" pentru mulți "croazieriști". Numai eu am dormit, ca un nesimțit. N-am gustat până acum din farmecul taifasurilor nocturne la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Apoi, se făcu vî-nătă cu gât cu tot, vînătă-neagră, ca și rochia. Era Lică! în obraz îi șuieră, printre dinți: - Cățea! și ieși. Lina își șterse cu voalul obrazul, ca și cum ar fi fost stropită de acel vifor al disprețului. Fața crispată i se făcuse acum palidă. -• Așa! zise. Era ultima ei bunătate care murea! Când Lina, ajutată temeinic ca și cum un plumb ar fi fost turnat în ea deodată, fu urcată în cupeu, moșica Mari îi șopti: - Ți-e rău? - Nu! sunt
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
au luat nasul la purtare, e adevărat că ții atît de mult la oamenii ăștia? La ce s-o fi gîndind oare? O duruse Într-adevăr faptul că o concediase pe femeia aceea? Juan Lucas mai era și acum destul de crispat. Ce Însemna una ca asta: să cobori Într-o bună zi și să ceri să-ți scoată mașina din garaj și să constați că toți servitorii te așteaptă În capul scărilor? Cobori pregătit să pleci la niște prieteni ca să petreci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întorsese de la biserică, Juan Lucas Îl surprinsese cu cartea de rugăciuni deschisă pe genunchi și-și zise În sinea lui, hotărît că Între el și copilul ăsta nu mai putea fi vorba de nici o Înțelegere. Îi povesti totul lui Susan, crispat, dar ea nu-i răspunse decît darling, era mult prea devreme pentru asemenea probleme și ceru la micul dejun suc de grepfrut În loc de portocale. Julius nu află nimic despre acest incident și continua să citească din liturghie În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doctorul Hayes, dezamăgit. Weber scrise: Pentru Chris Hayes, cu mulțumiri. Nebraska, iunie 2002. Omul nu era doar animalul care comemorează; era animalul care insista să comemoreze în avans. Weber îi înapoie cărțile lui Hayes, care citi dedicația zâmbind cu buzele crispate. Deci l-ați întâlnit ieri. Ciudat, nu-i așa? Pe mine încă mă derutează când vorbesc cu el și au trecut luni întregi. Bineînțeles, echipa noastră o să scrie despre el pentru reviste. O săgeată. Weber își ridică mâinile. —Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încordat tot timpul. Semăn cu un alergător aflat mereu la start. Încordată-arc, gata să sar să iau în brațe, să legăn, să aduc pace din încordare. Oboseala este cronică. Și oboseala cronică nu se vindecă ușor. Dacă, în mijlocul acestui ocean crispat de oboseală, reușesc să dorm câte o noapte întreagă netulburată, a doua zi îmi este, paradoxal, și mai rău. Ating un maxim, nu mai știu ce să fac să pot continua. Eric are acum 2 ani și 8 luni. Dar
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
de revoltă al omului solidar. Planurile majore de cunoaștere absolută sunt reprezentate de dragoste și de experiența directă, trăită, a războiului. Tabloul erotic este de înțeles ca experiență decisivă, deoarece aici se verifică față de sine într o tensiune unică și crispată. Preocuparea esențială a autorului, ca și a eroului ce-l reprezintă în planul ficțiunii, pare să fie găsirea unui principiu de ordonare a lumii. Iubirea este raportată, din perspectiva naratorului, la planul absolut, lucru firesc într-o lume în care
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
frînturi de craniu zăceau laolaltă pe trotuar amestecate Într-o baltă de sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mișcări. Se Întoarse pe jumătate, cu genunchii Îndoiți, pregătiți parcă pentru un salt În aer, umărul i se lăsă În jos, iar mîinile cafenii bîjbîiră Într-o Încercare inutilă și neterminată de a apuca găleata. Apoi, pe jumătate chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chircit și crispat, cu palmele arcuite ca pentru o rugăminte cumplită și grotescă, cu unul din picioare zbătîndu-se oribil În aer, primi moartea de-a dreptul, ieșindu-i În Întîmpinare. După ce nitul Îl atinse, trupul rămase o clipă neclintit, chircit, crispat, ca o imagine grotescă, bîjbîind oribil și inutil În aer cu unul din picioare, iar un fir de fum acru i se Înălță de la brîu. Apoi hainele ponosite se aprinseră, omul păși orbește Înainte Într-un gol amețitor și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
haz de ceilalți cu un glas batjocoritor. Și, Într-adevăr, așa cum ședea pe bancă, cu pălăria căzută pe frunte, cu un picior Îndoit țeapăn spre spate, cu mîna dreaptă spînzurată peste marginea băncii, cu buzele subțiri, de irlandez, supte și crispate Într-un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
duba verde În care brancardierii băgaseră deja trupul neînsuflețit. Unul dintre brancardieri Închise ușile, ocoli mașina și se duse În față, unde celălalt se așezase deja lîngă șofer, scoase o țigară și o aprinse În căușul palmelor, ținînd-o Între buzele crispate, urcă lîngă șofer spunînd: „E-n regulă, John!“ și duba porni În viteză. Polițiștii priviră În urma ei. Apoi mai schimbară cîteva cuvinte Între ei, rîseră, vorbiră despre planuri, bucurii și obligații viitoare, spuseră „Noapte bună!“ tuturor și plecară, doi În susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-au așteptat oare, n-au așteptat În tăcerea nopții, pășind În sus și-n jos pe strada pietruită și pustie, cu buzele tremurînde, cu trupul inert, cu inima bătînd? Oare n-au strîns din dinți făcînd gesturi nehotărîte și crispate, n-au simțit frica, bucuria și o fericire mută și puternică, și au așteptat, au așteptat... ce? Oare n-au așteptat, ascultînd În noapte zgomotele motoarelor În mișcare prin curți, ascultînd pufăitul răgușit, gazos, al micilor motoare prin țevile murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
înlocuiți. Așa că, trebuia să-și ia niște măsuri de precauție. Puse panourile la locul lor, aduse treptele în poziția inițială; stând în picioare, în capul scării, verifica absența urmelor activității sale, când se iscă un zgomot dinspre debara. Se răsuci crispat. Intra Eldred Crang. Detectivul non-A se opri brusc și duse un deget la buze într-un gest de prudență. Înaintă rapid, împinse cealaltă scară spre extremitatea sarcofagului și urcă. Cu un gest făcu să gliseze panourile compartimentului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat și crispat. Vraja se rupse. Impresia lui că avea situația în mână nu mai avea nici un sens după incidentul cu videofonul. Undeva, pe afară, forțele care-l aduseseră așteptau. Dar ce așteptau? 8 Gosseyn continua, fără grabă, să urce scările. Ajuns sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
înlocuiți. Așa că, trebuia să-și ia niște măsuri de precauție. Puse panourile la locul lor, aduse treptele în poziția inițială; stând în picioare, în capul scării, verifica absența urmelor activității sale, când se iscă un zgomot dinspre debara. Se răsuci crispat. Intra Eldred Crang. Detectivul non-A se opri brusc și duse un deget la buze într-un gest de prudență. Înaintă rapid, împinse cealaltă scară spre extremitatea sarcofagului și urcă. Cu un gest făcu să gliseze panourile compartimentului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era în legătură cu exteriorul. Ochii începură să-l doară, după ce le fixă o vreme. Clipea continuu și lacrimile îi încețoșau privirea. Forțân-du-se Gosseyn reuși să privească și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o lume opacă, interioară. Se simțea deprimat și crispat. Vraja se rupse. Impresia lui că avea situația în mână nu mai avea nici un sens după incidentul cu videofonul. Undeva, pe afară, forțele care-l aduseseră așteptau. Dar ce așteptau? 8 Gosseyn continua, fără grabă, să urce scările. Ajuns sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a mea, Maiestate. (Se întoarse spre Cayle.) La revedere, domnule Clark. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu dumneata. - Am întrebat care-i numele tău... (Împărăteasa nu luă în seamă întreruperea). I se vorbise atât de direct încât Cayle răspunse crispat. - ... Și de ce te afli în biroul lui Medlon? Cayle prinse privirea încordată a lui Medlon încercând să-l pună în gardă. O zonă îndepărtată a minții sale admirase abilitatea colonelului, dar acum observă că omul intrase în panică. Undeva, adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
parte, în locul de unde privise, și tot împrejurul, cu cotețele fermei, cu stupii pe care Godun tocmai îi pregătea, i se arătase deodată de o plictiseală istovitoare. Veterinara isca spectacol în nepăsarea câmpiei și a marginii de oraș și în așteptarea crispată a exilului său de înstrăinat. Abadan era un puț cu benzină. Când Omar a pus talpa în port, locul arăta mai degrabă ca o pată de ulei curs din conducta rafinăriei. Era pe-nserat și, când a oprit o mașină, taximetristul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
audă câmpul, iar vocile se făcuseră tot atâtea cărări. Îl simțea pe Zet de departe și simțea zăpada, în cer, cu trei-patru ore înainte să ningă. Recunoștea vântul și izul de ploaie și motoarele, după mers. Regăsise viață în muțenii crispate și în frica ce altădată îl măcinase. Și mai câștigase ceva: erau amintiri care îi înviaseră și pe care le revizita, ca pe niște camere redecorate, dintr-un cartier încă nelocuit. Orbirea lui era o îmblânzire a ceea ce fusese grăbit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nebună, inima petrecerilor. Bătea step, avea un costum de spaniolă și castaniete, îi plăcea să cânte jazz la pian." Nevastă-mea are gusturi exotice. Știți, sângele italian..." Se uită la bărbatul său și mototoli fața de masă cu un gest crispat: "Hm, idiotul!" Simți dintr-o dată nevoia să plângă și se ridică. ― Unde vă duceți, doamnă? ― Mă doare capul. Vreau să iau un antinevralgic. ― Stai, draga mea! Melania Lupu scotoci în buzunar și îi întinse o pastilă albă, învelită în celofan
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi lampa! Mda... Asta e! Am ajuns la canalul colector. * Lângă Scarlat, un ceas mic, îngropat într-un cub de email, arăta ora 9. Și-l consultă instinctiv pe al lui. O diferență de câteva minute. Bătrânii rămăseseră în jurul mesei, crispați, cu chipuri trase și livide. Șerbănică Miga adormise cu fața sprijinită în pumni. Capul alunecase și obrazul tras într-o parte îi descoperea proteza. Figura dolofană părea că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
reverență. Surâdea și vorbea cu o voce neașteptat de caldă: îți faci scrupule, conștiința clocotește, cuvinte mari, incendiare, îți ard creierii: datorie, trădare etc. Oricum va trebui să treci peste ele. De ce nu vrei să te menajezi? Alexandrii își aprinse crispat o țigară. Repetă buimac încercînd parcă să înțeleagă. ― Oricum va trebui să trec... ― Evident. Speri să ne convingi cu argumente? Avem nevoie de dumneata și nu ți-o ascundem. Merg mai departe cu sinceritatea și am să-ți mărturisesc că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]