3,409 matches
-
trilurile privighetorii și cobza lui Tudor Gheorghe, pentru căldărari, covaci, lingurari, aurari, gabori, șatră și căruța cu coviltir și pentru Școala Ardeleană și Școala de la Păltiniș, pentru Curtea de Argeș, Tismana și Râmeți, pentru cântecele de stea și Hora Unirii, pentru susurul cristalin al izvoarelor carpatine și cântecele de leagăn, pentru Coșbuc și Minulescu, cioareci, cămeșă și chimir, Alecsandri și Nichita, Iza, Mara și Vișeu, pentru Bălcescu și întreg exilul românesc și pentru proverbiala ospitalitate a românului și pentru Cimitirul vesel de la Săpânța
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
-l port de ani în gând,La fel cum se gătea în primăveri,Mă furișez adesea ascultândBobocii alintați de-un soare blândCum se deschid de bucurie-n meri; Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,Doar să clătesc în ape cristaline,Stârnind mireasma pâinii din cuptor,A morii piatră, ca să mă strecorPrin lanul verde, crud, iarăși în mine;Ieri dimineață roua m-a trezitCând îmbăia de zor o ciocârlie,Dormeam pe câmp trifoi proaspăt cosit,Însă un nor spre casă m-
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
Tränen des Gottes Herrlichkeit Wort The faith reversing From God’s tear Word of praise. Lumina chemând Sufletele smerite Pacea inimii Das Licht auffordernd Die demütigte Seelen Die Ruhe des Herzes The light raising The bright soul Hearts peace. Apa cristalină Învolburată printre stânci Un gând năvalnic. Das kristalline Wasser Wirbelnden durch die Felsen Ein stuermischer Gedanke. The crystal water A headly thought. Torrential among the rocks Catinca Țene Referință Bibliografică: Trei haiku-uri de Catinca Țene / Al Florin Țene : Confluențe
TREI HAIKU-URI DE CATINCA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367507_a_368836]
-
de acum încolo deși, probabil, sunt și dintr-aceia care ar dori să-l stingă, să fie stins ori să-l retragă și să rămână retras, însă acum, când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de vorbe memorabile. Înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proști și ipocriți iar uneori
IOAN ION DIACONU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366867_a_368196]
-
să devină soția marelui compozitor George Enescu, mama aviatorului Constantin Cantacuzino și bunica scriitoarei Oana Orlea. Născută la 18 iulie 1879 într-o familie de boieri moldoveni din Tescani, județul Bacău tânăra timidă cu părul negru-arămiu, înaltă și cu râs cristalin, a fost cerută de soție, la 18 ani, de un boier muntean din marele clan al Cantacuzinilor, Mihail. Împreună au avut doi copii: Alice și Constantin ("Bâzu", pilotul celebru de mai târziu). Mama, Alice și tatăl, Dumitru sunt cei care
O POVESTE ADEVĂRATĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366944_a_368273]
-
mai fierbinți. PRIMĂVARA MEA Zborul albatrosului în azurul pur Este primăvara sa. Primăvara tinerei mame Este zâmbetul pruncului din leagăn. Valurile ce se-alungă și se cheamă Sunt primăvara mării. Primăvara câmpiilor Este orizontul ce fuge mereu către infinit. Susurul cristalin al izvoarelor Este primăvara marelui fluviu. Primăvara privighetorii Este cântecul. Pocnetul mugurilor ce se desfac Este primăvara pădurii. Primăvara iubirii Este întâia sărutare timidă. Abecedarul din ghiozdan Este primăvara oricărui elev. Primăvara pământului Este căldura soarelui. Discul enigmatic al lunii
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
C Ă (Din ciclul „NUNTĂ-N GRĂDINARI”) Mitică și Costică (li se-mpleticește limba-n gură, se îmbrățișează, se sărută la despărțire, își fac promisiuni). Muzica se aude din ce în ce mai încet (o melodie de alean cu plâns de vioară și acorduri cristaline de țambal). M: - Costică, băiatule, fii atent!... când m-o vedea a mea, iar mă pupă... ha-ha! Nici nu știi ce i-am dus altăieri seară? C: - Ce i-ai dus, Țambal? Hâc!... Pardon, îmi cer scuze! M: - Ei lasă
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
Acasă > Poeme > Emoție > ÎN OCHII TĂI Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului În ochii tăi albaștri, văd marea cristalina, scăldându-mă în ea și cerul de deasupra-mi, ce mă îndeamnă la visare. În ochii tăi cei verzi, mă pierd, rătăcind, prin iarbă necosită și prin păduri, chemat de primăvară, hipnotizându-mă, dorind să-i văd mereu, temându-mă
ÎN OCHII TĂI de COSTI POP în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367680_a_369009]
-
vara, cînd soarele ardea cu putere, praful înecăcios se ridica deasupra capetelor oamenilor, în urma trăsurilor și a căruțelor cu coviltir ale negustorilor ambulanți, a vântului ce se stârnea ca din senin sau a copiilor care alergau la scăldat în apa cristalină a râului. În centrul orașului, acolo unde casele celor bogați se întreceau prin frumusețe, străzile erau bătute în scânduri groase de stejar, în formă de pod, peste pământul mocirlos, peste care roțile grele ale trăsurilor hurducăiau, amestecând zgomotul cu strigătul
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
la fiecare cădere de capete. Soarele se ridicase cu mult deasupra orizontului, tăind cu razele lui pânza seninului de zi. În dreptul eșafodului ajunse cel de al treizecilea condamnat. Un tânăr înalt, chipeș, cu ochii mari și senini ca ai apelor cristaline de munte, mustață groasă, până la colțurile buzelor, plete negre, căzute peste umerii dezveliți din cauza sumanului despicat în luptă. Mâna dreaptă îi sângera ușor sub mâneca ruptă, roșie de sângele închegat. Schender pașa ridică iute mâna. Doi ieniceri îl luară de
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
obstacolelor de tot felul sau a căderilor la diferențele de nivel al locurilor pe unde își taie drum spre acumularea de la Păltinoasa. Din aceste lacuri apa potabilă pornește acum prin conducte, mai prin tot județul Prahova, ajungând în casele oamenilor, cristalină și rece, de la Câmpina până la Ploiești sau să irige peste nouă mii mii de hectare de pământ arabil din județ. Aceste torente își caută calea prin albia săpată de-a lungul secolelor, printre malurile stâncoase, unde arbuști crescuți parcă din
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
Acasă > Poeme > Devotament > DOR Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Îi era dor de râsetul ei cristalin, ce încă reverberează în toate colțurile casei. Îi era dor de mirosul pielii sale diafane, pe care il adulmeca în aerul tatuat de mireasma ei. Îi era dor de respirația ei, de visele ei, de visele lui, cu și despre
DOR de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363763_a_365092]
-
medic pentru a-i face injecția de anestezie. Aproape cât el de înaltă, cu păr bogat, în blonde plete și cu albastrul cerului în ochii ce-l priveau cu simpatie, era atentă la glumele lui și-i răspundea cu râs cristalin și priviri calde și complice. I-a luat cu blândețe mâinile pentru a i le pune cruciș peste piept și i-a arătat cum să țină corpul aplecat din umeri pentru a i se face injecția. - Te rog să te
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
O mască din spatele căreia nu voi mai zâmbi niciodată. * O, blestem al muritorilor! Noi nu vom putea fi niciodată asemeni cu zeii, nu vom putea niciodată cuceri aerul pur, curat al înălțimilor, nu vom putea bea în fiecare zi apa cristalină de izvor, fiindcă avem un blestem de înfruntat și o mască de purtat... Strigătele noastre ajung până la cer doar fiindcă provin din adâncurile tenebroase ale Iadului. Fiindcă zeii se pot îndrăgosti de noi și noi ne putem îndrăgosti de zei
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
de ani în gând, La fel cum se gătea în primăveri, Mă furișez adesea ascultând Bobocii alintați de-un soare blând Cum se deschid de bucurie-n meri; Cobor apoi pe râu, din deal, izvor, Doar să clătesc în ape cristaline, Stârnind mireasma pâinii din cuptor, A morii piatră, ca să mă strecor Prin lanul verde, crud, iarăși în mine; Ieri dimineață roua m-a trezit Când îmbăia de zor o ciocârlie, Dormeam pe câmp trifoi proaspăt cosit, Însă un nor spre
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
a celui care strigă mai tare.... XIV. LEGENDA PRINȚESEI ZALA, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. ...Pe meleaguri îndepărtate, la capătul lumii cunoscute, într-un peisaj feeric, dominat de munți majestuoși și izvoare cristaline, în Palatul Violet, trăia o prințesă nemaiîntâlnit de frumoasă și de bogată, pe nume Zala. Nu-i lipsea, din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită. Zilele curgeau, egale, prințesa
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
pădure. Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a stelelor, sau se pierdea în reflexiile luminii ... Citește mai mult ...Pe meleaguri îndepărtate, la capătul lumii cunoscute, într-un peisaj feeric, dominat de munți majestuoși și izvoare cristaline, în Palatul Violet, trăia o prințesă nemaiîntâlnit de frumoasă și de bogată, pe nume Zala. Nu-i lipsea, din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită.Zilele curgeau, egale, prințesa
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
și coada lacului de acumulare dar și la Peștera Ialomicioara și schitul de călugări din zonă. După o noapte petrecută în creierul munților unde ai posibilitatea să asculți glasul vântului lovindu-se de stânci, foșnetul brazilor, șoaptele izvoarelor cu licărul cristalin al stelelor ce se oglindesc în ele sau vocea munților ce se propagă în ecouri ca chemarea unei fete morgana, a doua zi pornești cu rucsacul în spate pe firul râului către obârșie. Undeva mai sus privirea îți este încântată
BULEVARDUL DIN CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350397_a_351726]
-
Ar fi putut, în stilul său inconfundabil, să afirme despre sine: Până și un prost vede că sunt inconfundabil ... Cum singur spune, Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului său s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patimă, suferință și inteligență, câteva sute de vorbe memorabile. Înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proști și uneori de excesul
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
trăirii care dimensionează percepția lirică. Sentimentul inefabil al iubirii autoarea ni-l descrie în poeme precum ”Regăsire”, ”Cununia florilor de tei”, ”Trecere”, ” Paralelismul singurătății”, ’Scrumul sufletului tău”, ”Peisaj muzical” etc. Ele fixează toposul unor trăiri bogate, în versuri cu reverberații cristaline: “Pian și candelă de ceară Acorduri vii de primăvară Și note umede din noi Vibrează peste amândoi”(Peisaj muzical). Sufletul îndragostit rezonează cu natura înveșmântată de sărbătoare, în acordurile fastuoase ale nunții florilor de tei: “La cununia florilor de tei
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
Dragi prieteni, Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, pământeni și nepământeni, internauți crepusculari de pretutindeni și de oriunde vă aflați “la orizontul misterului” cum ar spune Lucian Blaga - O zi bună să vă dea Dumnezeu, cer înalt și idealuri pe măsura Cerului Cristalin! În România nici nu mai e nevoie să te sinucizi, este de-ajuns să spui doar adevărul. Adevărul gol-goluț doare, însă el până la urmă trebuie spus, ca să iasă durerea până la capăt, să nu-l ducem cu noi în mormânt. Adevărul
SCRISOAREA NR.71. ROMÂNIA ÎNTRE SINUCIDERE ŞI ADEVĂR. TURNUL DE VEGHE AL ROMÂNIEI. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349105_a_350434]
-
Știindu-mă cu dor-de-tine . În lacrimi ai mărgăritare Din ochi-ți ca de peruzele, Șirag...steluțe-amăgitoare Cărare fac inimii mele. Ea către tine vrea să zboare Printre cărările divine, Să dau a ta înfățișare Iubirii mele Celestine. Si-n melodie cristalină De mijloc tu să mă cuprinzi, Timidă, ca o angelină, În dans feeric să m-afunzi. Pe drumul presărat de stele Mărgăritarele-ți adun, Să le păstrez...să plec cu ele, Rămâi ca falnicul Gorun . Referință Bibliografică: La porțile cerești
LA PORȚILE CEREȘTI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348541_a_349870]
-
Autorului Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog banal, cu sunetul stingher Un țipăt mut, ce strigă nebunește-n mine Cu sufletu-ngenunchi, și ochii plânși, spre cer. În fiecare strigăt, îmi mai răsare o rană Ce înflorește în lacrimile cristaline... Iar sufletul îmi pare o primăvară Cu flori de răni, născute din iubire. Ce e iubirea mea, fără de tine? Un monolog rostit de o tăcere Aplaudat de lacrimi și suspine Deși în el, nu este încheiere... Referință Bibliografică: Monologul iubirii
MONOLOGUL IUBIRII de ANA SOARE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348640_a_349969]
-
zâmbit. Atât de ars sufletu-aveam Că n-ai să afli niciodată, La ușă te-așteptam, la geam Dar, în vis, n-am fost acceptată. Atât de dor mi-a fost de tine Nu poți să îți imaginezi, Nici printre stele cristaline De ți-ai dori să mă valsezi. Acum, când te-ai întors, iubite Iar, visul meu a prins culoare, Nu pot rosti două cuvinte, Nu pot deși, simt cât mă doare. Ce-am repetat seară de seară, Acum mi-e
CÂT MĂ DOARE! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348730_a_350059]
-
buchețelul - uite, astea-s pentru tine! În brațe, eu te-am cuprins, ș-un pupic ți-am dăruit oferindu-ți coșulețul dinainte pregătit. Ochi tăi senini ca marea buze roșii - de rubin, un ciuf ca de păpădie și un râset cristalin. Ne-am plăcut în prima clipă, erai tare drăguțică, verișoară adorată, ai fost și ești minunată! Referință Bibliografică: Verișoara mea - Micuța / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
VERIŞOARA MEA – MICUŢA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349267_a_350596]