703 matches
-
fornăind și icnind de plăcere, minute În șir... Număram pe degetele unei singure mâini diminețile fără chemare-răspuns: o răceală zdravănă, cu temperatură mare, un viscol strașnic, de nici nu puteai deschide ușa - darmite gura, să strigi, că ți-o umplea Crivățul (ce Crivăț, la noi, la Mana...). La urma urmei, era și salut, strigătul meu de dimineață, dar mai degrabă provocare de răspuns la Întrebarea de căpătâi a lumii, a mea: Este Moș Iacob? Iar el răspundea totdeauna prezent, cu icnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
icnind de plăcere, minute În șir... Număram pe degetele unei singure mâini diminețile fără chemare-răspuns: o răceală zdravănă, cu temperatură mare, un viscol strașnic, de nici nu puteai deschide ușa - darmite gura, să strigi, că ți-o umplea Crivățul (ce Crivăț, la noi, la Mana...). La urma urmei, era și salut, strigătul meu de dimineață, dar mai degrabă provocare de răspuns la Întrebarea de căpătâi a lumii, a mea: Este Moș Iacob? Iar el răspundea totdeauna prezent, cu icnetul lui răsunător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
șirul de cabine aflat la 20 de metri În spatele dormitoarelor. Neizolate, fără ferestre și cu uși batante care abia dacă Îți oferă intimitate, stînd ghemuit deasupra unei găuri În pămînt, sînt o perspectivă destul de neplăcută. — La iarnă o să ne scîrțîie crivățul pe la coaie, zice cineva. Ne adunăm la ferestre și ne uităm increduli la priveliștea neispititoare. — N-o să vă scîrțîie, pentru că pînă atunci n-o să le mai aveți, rîde un caporal de undeva din spate. Adunarea afară! Măcar spălătoarele sînt În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Zânei Zăpadă. Bineânțeles că așa cum sunt toți mezinii, era cel mai năzdrăvan și cel mai curios, dar și cel mai alintat dintre toți fulguleții. - Mamă? Și eu va trebui să ies din castelul nostru de gheață și să te părăsesc? Crivățul și Zăpada se priviră și începură să râdă cu poftă spre nedumereirea micuțului fulguleț. În cameră intrară în mare grabă și ceilalți frați și surioare. Cei mai frumoși și mai gălăgioși fulgușori! - Mamiiii! Uite ce mi-a făcut Fulgelina! M-
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
-i decorez cu poleiala hăinuțelor mele... zise Fulgușor. - Mie mi-ar plăcea să mă așez pe luciul inghețat al apelor, să-mi pot privi chipul in oglinda gheții. - Dar tu Fulguleț, tu unde vei vrea să te așezi? Întrebă Tatăl Crivățul - Eu, eu... nu aș vrea să mă așez nicăieri, se smiorcăi fulgușorul cel mic. Eu vreau să stau în preajma mamei! - Hai, dragul tatii... trebuie să fi visat că zbori și tu din împărăția noastră jos, pe pământ... unde anume ai
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
toate direcțiile, brazi cu straie de sărbători, copii veseli și gălăgioși, multă forfotă și agitație. Deodată îi trezi din visare mama lor: - Fulgușori, sunteți gata de marea „Fulguiala“? - Gata! - Eu mă întorc în Împărăția Cerului unde mă așteaptă tatăl vostru Crivățul. Voi să vă faceți treaba, să împodobiți casele, străzile, câmpia, copacii și să nu uitați: să străluciți cât puteți de tare. În felul acesta, Povestitorul Vânt o să poată să povestească și în anul viitor cât de frumoși și delicați ați
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
un pasionat dresor de ogari. Când eu trăiam sedus, pe la cinci ani, prima dragoste canină (cățelușa Tosca, un brac subțirel și aproape eteric), legenda familiei se numea Pick, pointerul care-l salvase pe bunicu-meu de la moarte. „Într-o noapte de crivăț cumplit, cu zăpada cât casa“, zicea povestea, vajnicul călărășean a binevoit să adoarmă-n nămeți, după vreun „nevinovat“ exces sorbitor la bufetul „Vișeu“ de pe Giurgiului (perpendicular pe strada care duce la Muzeul „George Bacovia“). Presimțind ceva, Pick a cerut să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
păstorilor, care au vestit tuturor că “Astăzi S-a născut Hristos!” Și acum, dragii mei, vă urez: Sărbători fericite! Cu dragoste, Bunica Povestiri de Crăciun Noaptea de Crăciun Din cer cad torente de zăpadă, acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
acum, se tem că o să-i părăsească și ea. O singură speranță au, că poate, poate, o să vină Moș Crăciun și la ei, deși aici, la marginea pădurii, e greu să ajungă cineva prin nămeți, având de luptat cu dușmănosul Crivăț. Ei se roagă și speră că bunul și darnicul Moș va veni să le aducă de mâncare, dulciuri, haine, jucării și are să o facă sănătoasă pe măicuța lor. De ieri au terminat și lemnele și pâinea, iar apa a înghețat
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos se petrec totdeauna minuni! Tristețea brăduțului Pe coasta muntelui este o pădure de brazi. Ei cresc semeți, bucurându-se de soarele verii, de ploile calde și de adierea vântului, dar nu-i înspăimântă nici furia Crivățului, viscolele iernii și torentele de zăpadă care le împovărează crengile. Cel mai bătrân și mai falnic dintre ei a crescut pe un pisc înalt și pare a fi un comandant de oști, care privește ager jur-împrejur spre a descoperi din
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ne facem pe deplin datoria față de sufletul lui Gheorghe. Dea Dumnezeu s-o scoatem cu bine la capăt!” Dacă au făcut cel mult un kilometru, când au observat că zăpada cădea și mai abitir ca mai înainte. Ba, mai mult, crivățul își pusese toate bicele în funcțiune și-i plesnea drept în față pe toți cei ce voiau să mai înainteze. Nu era chip să mai facă un pas. De făcut pârtia era imposibil, aproape că nici înapoi nu se mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
narcise galbene și albe, crinii de mai, crinii imperiali și covorul compact al lăcrămioarelor cu acel parfum inconfundabil al lor și veți avea tabloul aproape complet al primăverii - simbol al întineririi naturii ce a vegetat sub asprul sărut geros al crivățului. Pentru un viețuitor norocos la o casă și o curte cu atâtea minuni de frumusețe și belșug nu poate fi o mai mare mulțumire și satisfacție ca om care cu mâna lui a făurit acest colț de rai și belșug
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
timpul domnul Tachi dorește să se implice ceva mai mult în viața satului de gospodari. Cum satul Priponeștii de Sus era plasat pe fundul unei căldări marcate de trei dealuri, din est, nord și vest, ce-l fereau de asprimile crivățului, numai în partea de sud beneficia de o pantă înclinată spre soarele de miază-zi. De pe toate cele trei dealuri vecine izvoarele-și făceau drum spre medeanul din centrul satului, ceea ce a făcut ca în centru să se afle două fântâni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
basarabeni afirmând încă de la început: „Aceste amintiri ale noastre vin nu numai din nostalgia pentru trecutul fericit, ci și din durerea sufletului nostru din anii Surghiunului groaznic în Siberia de gheață. Se dedică tuturor victimelor represiunilor din perioada regimului comunisto-stalinist. Crivățul necruțător din 1941 a dus la chinuri și la moarte sute de mii de oameni nevinovați. Chiar de la început se afirmă că în noaptea de 12-13 iunie 1941, la 2 și 10 minute au fost deportate din Chișinău și alte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
agheasmă. Ea este floarea cea dintâi, Darul meu de căpătâi, Aceasta floare doar a mea Se numește viorea. Este plantă parfumată De culoare violet, Nu-i place a fi adunată Fiindcă moare în buchet. Iarna Crunta iarnă a sosit, Pe crivăț călare a venit, Pufnind și aruncând peste tot Frig și fulgi mari de omăt. Ea-i ființa cea mai rea Ne aduce doar tristețea, Melancolia și dorul De timpul nostru, călătorul. Când ea va pleca Florile se vor îndupleca Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în unul frumos și plăcut. Și așa se sfârșește povestea unui voinic curajos, pe nume David, și a unui copac fermecat, care acum probabil că nici nu mai există în cazul în care ați vrea să vă puneți o dorință. Crivăț Octavian, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Valea timpului Stăteam, mă gândeam cum s-a format minunăția creată de natură ce se așternea în fața mea, o vale întinsă, cu o apă curgătoare ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de călcâi atunci când nu-l vezi! Tatăl o să-ți stingă tot neamul! În crivățul Înghețat o să vă răpândească pe toți! Păzitorul se schimonosi și se apucă din nou să mă lovească. Cel de afară se uita când la noi, când la vâlvătăile din sat - din ce În ce mai mari după lumina tot mai puternică ce juca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de căldură, ei se apropie totuși de el mânați de un străvechi instinct. Gerul se întețește. Așa e întotdeauna în zori de zi, în stația de autobuz. Oamenii tropăie pe trotuarul înghețat, își suflă în pumni, unii se adăpostesc de crivățul subțirel ce despică osul în refugiul de metal și sticlă ridicat în mijlocul zăpezilor. Într-un colț s-a încolăcit un câine, din cei cu blana albă, mițoasă, de berbece. Câinele doarme temeinic în ea, cu botul vârât între labe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru trupele sovietice care treceau să elibereze Bucureștii. De câte ori auzea o voce guturală, vorbind rusește, tresărea răvășită. Ștunțkovici îi dăruise câteva nopți de pasiune cum nu mai întâlnise până atunci. Parcă toți ciulinii stepei ruse îi pârpoleau trupul, șfichiuri de crivăț îi răvășeau sufletul și nesfârșite hoarde de cazaci tot dădeau să intre în ea, când Ștrunkovici urla nesătul: „Sanitarnaia, eșcio raz, sanitarnaia, madam!“ După o săptămână, Ștrunțkovici s-a dus cu frontul și n-a mai știut nimic despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
câțiva ani de zile pe o uliță dintr-o comună din Bărăgan, acolo unde pământul constituie sursa de supraviețuire, unde verile sunt călduroase și praful te arde la tălpi iar iernile bogate în zăpadă cu geruri și vânturi aspre, predominând Crivățul, uneori bătând cu putere, smulgând copacii din rădăcini și acoperișurile caselor, trecea adus de spate și îmbătrânit de timp un bărbat între două vârste, vorbind și gesticulând de unul, singur. Se numea Petre Soare. Terminase teologia dar nu profesa ca
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
frecvent întâlnit) când totalul înregistrează sub 200 mm anual. Datorită schimbărilor climatice, de-a lungul timpului s-au observat modificări în privința adaptării vieții la condițiile de trai, fapt datorat diferiților factori, precum vântul aspru de iarnă venit din stepele asiatice (crivățul) sau cel de vară, fierbinte și uscat (suhoveiul). De regulă, populația veche românească a încercat să valorifice și acești factori, prin construirea unor mori de vânt, unele păstrate și astăzi în sate, precum la Șuletea. Relieful este format din ansambluri
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu baionetă la șold. El n-o recunoscu de la început. Când se apropie, o strigă cu jumătate gură: - Lino! - Nicolae! Se priviră. Femeia n-a mai rostit nimic. Se uita doar înainte, liniștită. Soldatul a plecat repede peste glodul înghețat. Crivățul îî bătea poalele mantalei. A pornit și ea spre casă, mai pe urmă, fără să simtă ceva, cu picioarele înghețate. Căută pe drum să-și aducă aminte de chipul lui, dar nu-l ținu minte. Casa lor, a ei și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
masă pe lumea ailaltă. Cit despre prins, nici dracu nu ne prinde. Nu stau popii să păzească altarele. N-avea Gheorghe ce face, au mers cu toții. Pe Horea îl lăsaseră acasă cu Titi Aripă. Începuse să viscolească. Se stârnise un crivăț care lovea în pereții casei cu putere și lemnele se topeau repede în para focului.La miezul nopții, tot orașul stătea mort sub giulgiul înghețat. Pungașii au luat-o 153 de-a dreptul pe linia pustie a tramvaiului. Vântul stinsese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unde sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu se mai zărea nimic, nici înainte, nici înapoi. Crengile subțiri ale copacilor se loveau unele de altele, spărgîndu-și coaja de gheață. În câmpie, crivățul fluiera înfricoșător. - S-au dus dracului instrumenturile! oftă Neacșu, care simțea cum i se îngreuiază armonica, pe care se așezase un strat gros de zăpadă. - Ptiu! Cine ne puse să plecăm, nene Mitică? zise Dumitru. Nu ne era nouă bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]