3,585 matches
-
Era secretara unui prieten de-al meu. Navlositor. Vino atunci Încoace, cântau fetele, Vino atunci Încoace, niște marinari englezi, care stăteau la mesele din spate ale grădinii, bătură din palme și strigară: „Așteptați-ne! Venim!“ Un marinar Începu să-și croiască drum printre mese În direcția scenei. Dacă vrei să spui expres, Cât de trist te poți simți Într-o cameră prea mare... Omul căzu pe spate și toată lumea izbucni În râs. Era foarte beat. Myatt spuse: — A fost groaznic. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu o femeie. Accidental, mâinile lor se atinseră pe masă și apoi rămaseră una lângă alta. Luminile feerice care atârnau În boscheți se reflectară colierul ei și chiar la capătul grădinii, peste umărul tinerei, Myatt Îl văzu pe domnul Stein croindu-și drum printre mese, cu pipa În mână. Era un atac concertat. Știa că nu trebuia decât să se aplece peste masă și să-i ceară să se mărite cu el și va rezolva deja mult mai mult decât viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat pătrat la umeri. Fusta e scurtă și mulată. Nasturii aurii - imenși. E îmbrăcată în haine de păpușă. Nu, zice. Domnul Streator e chiar aici. Ridică sprâncenele conturate cu creionul și se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
arunce zăpada, să elibereze roțile. Lazăr își lasă scurta de fîș pe bancă și-i sare în ajutor. Mergi în cursă îi spune țăranul, luîndu-i lopata -, asta-i treabă de palmele mele. Zăpada zboară într-o parte și-n alta, croind cale liberă mașinii. Țăranul urcă din mers, lasă lopata lîngă scaunul liber și se întoarce la locul său, umplînd mașina de frig. Următorul val de zăpadă, mai mare, e tăiat în plină viteză. Fericit de izbîndă, șoferul își revine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clipă răspunde șeful autogării. Vîntul suflă cu așa putere, încît șoferul are momente cînd abia poate redresa mașina pornită în derivă. După alți cîțiva kilometri, un nou val mare, alb, blochează drumul. Țăranul se ridică de pe scaunul ghidului, coboară și croiește o pîrtie, apoi urcă din mers. Zăpada adusă de el, ca și rafalele viscolului, pătrunse prin ușa deschisă, au răcit de-a binelea interiorul cursei. Pasagerii toți stau cu gîturile întinse și cu ochii măriți, privind înainte îngroziți de gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîtul peste umerii muncitorilor din biroul șefului. Nu știm nimic. Așteptăm. Așteptați! mormăie Radu ieșind. Ce se-aude, dom' doctor? întreabă Mihai, întîlnindu-l. Dracu' să-i ia! Am înghețat de tot spune, făcînd un gest de lehamite și pleacă grăbit, croindu-și drum prin nămeți. Mihai rămîne cu privirea în urma lui pînă îl vede intrînd între blocurile de lîngă hotel. O fi avînd vreo urgență la spital murmură, dîndu-și seama că și Vlad îl urmărește cum pleacă. Rămîi tu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce-i afară?! S-a oprit la Sălcii. Vine mîine. Alo, Andrei, strigă în telefon am trimis după un mecanic de la garajul central, sper să pornească el autofreza. Încercați s-o păcăliți cu un făraș de jăratec murmură Vlad ieșind, croindu-și anevoie drum prin zăpada înaltă. *** Știi că m-a sunat, cît erai tu la autogară, individul cu motoreta și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine cască prelung Radu, lungindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vine să creadă că zăpada a crescut atît de mult încît, ici-colo, adevărați munți albi acoperă gardurile, iar casele joase, de lîngă gară, abia se mai văd. În viscolul nebun, pornit ca un blestem, oamenii ies din case și-și croiesc cu greu pîrtii pînă la poartă ori pînă la cotețul găinilor. Pe străzile principale ale orașului, din jumătate în jumătate de oră trec pluguri care fac pîrtie pentru autobuzele de transport local. Spuneți-mi, se adresează Vlad unuia cu șapcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hahalere musculoase. M-a tîrît după ea, să-l întărîte pe ăla, s-o vrea din nou, foarte mișto Grig ăsta, îl știu, mi l-a prezentat, un mascul sictirit, americanizat, cu blugi bătuți în ținte, strînși pe corp, anume croiți să-i pună în evidență organele, în față, adunate ca într-o trăistuță, precum în costumele medievale... Ăla n-o fi fost prost, să umble cu principii..., cameră separată la hotel..., ptiu!, uite cum am aruncat banii, cînd n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult mai puțin și să bea mult mai mult. Dan făcea parte din categoria acelor oameni care își schimbă comportamentul la băutură. Dar la el metamorfoza era completă, ca și cum și-ar fi uitat viața cu totul și și-ar fi croit o istorie personală absolut nouă. Sigur că un bețiv notoriu, în abțiguiala lui fără măsură, nu reține nimic în afară de ultimele două sau trei minute de mers împleticit și de scandal. E o ființă efemeră, ca un cărăbuș de mai, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu capriciile ei fanatice și clișeele de mâna a doua care-i serveau drept filozofie. Bull știa că avusese alți bărbați, numeroși alți bărbați, probabil și femei. Simțea asta din felul în care pielea ei fină se înăsprea pe când își croia drum spre alt orgasm utilitarist. Avea textura poroasă a statuilor londoneze. Statui deja reproduse la scară. Numai că Bull se temea și mai mult de un eventual refuz venit din partea lui Juniper. Se temea că nu va fi suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gregorian. Pregătirile încep devreme, uneori chiar înainte de luna iunie. Sunt alese animalele ce urmează a fi sacrificate în timpul acestei mari sărbători, care începe de obicei din 24 iunie. Fetele cumpără materialele necesare confecționării ținutelor de sărbătoare, pe care majoritatea le croiesc și cos singure. În 24 iunie, etnicii yi sacrifică porci și oi și prepară un fel de prăjituri numite baba, iar seara se taie și găini în fiecare gospodărie, într-un ritual aparte. Se smulge cea mai lungă pană din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
jumătate de oră, la Piața Moghioroș, unde scotea pungile alea stropite și mânjite de sus până jos (părând în sfârșit o pereche, ambele maronii), rămânea în pantofi și se suia în autobuz. Mai târziu, în port au început să se croiască diguri și digulețe, iar D 13 a ajuns să fie legat cu odgoane groase la dana botezată aleea Băiuț. Și exact atunci, în primăvara în care a devenit limpede pe unde se întind străzile și trotuarele și unde vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de hîrtie făcută ferfeniță (viitoarele mele mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește faptul că această agonie repetată nu m-a scîrbit definitiv de patima pentru masticat hîrtie. Însă firește că n-a făcut-o. Nu trebuia decît să aștept să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a adus În cele din urmă recompense care, din punctul meu de vedere, erau superioare mîncării. Trebuie să țineți minte că aceste puțuri intramurale se aflau În obscuritate totală. Am o vedere de noapte excelentă, Însă aici trebuia să-mi croiesc drumul cu ajutorul mirosului și al simțului tactil. Era o muncă greoaie și epuizantă și au trecut cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt În fiecare dintre aceste spații goale, pe rînd. Îmi croiam drum În direcția străzii, explorînd fiecare cămăruță cît se poate de temeinic, cu nasul și picioarele, Înainte de a mă muta la următoarea, cînd am dat peste ceva atît de neașteptat că am căzut efectiv pe spate și am pornit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de perete, Însă acum vedeam că e de fapt un tunel blocat. Bucățile ce-l obstrucționau erau destul de mari și ascuțite și bine lipite una de alta, astfel Încît a fost nevoie de mult timp și efort pentru a-mi croi drum prin el și a descoperi, ascunsă În spatele lor, o nouă gaură. Aceasta era o deschizătură frumoasă, aproape circulară, care ducea, prin planșeu, drept În Încăperea principală a prăvăliei. Plini de șiretenie, ori poate doar norocoși, harnicii mei Înaintași o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
truc mental : ori de cîte ori se Întîmpla asta, În loc să zic „ăsta sînt eu” și să izbucnesc În lacrimi, ziceam „ăsta e el” și o luam la fugă. În acele zile de Început, și mai ales după ce norocul mi-a croit drum spre etajul principal, mi-am făcut un program nebunesc și, cu excepția momentelor cînd foamea Îmi dădea ghes să ies În lume ca să scormonesc după mîncare, mi-am folosit cea mai mare parte a orelor nopții citind și plimbîndu-mă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce sînt Împachetate ? Ce țigări fumează ? Ce fel de suc beau ? Ce fel de pasăre e aia care se aude cîntînd ? Dar copacul În care se ascunde ? Toate astea ar fi o temă foarte simplă pentru mine acum. Mi-am croit drum În visurile mele pînă hăt departe, În China din timpul dinastiei Tang, Machu Picchu și etajul șaptezeci și trei al clădirii Empire State Building. TÎrziu, Într-o noapte, eram ocupat cu visul meu despre poetul francez cel dement. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de o noapte ploioasă, În care oamenii să fie mult prea ocupați să se agațe de ziarele și umbrelele de deasupra capetelor lor În timp ce se avîntă printre mașinile și intrările În clădiri pentru a mai observa un animăluț ce-și croiește drum tîrÎndu-se către vest, pe sub automobilele parcate. N-am avut prea mult de așteptat. În sîmbăta următoare, Shine a părăsit prăvălia la ora cinci, sub cupola unei umbrele negre, de pe care se prelingeau picături grele. Și la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub picioarele mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă cu mai multe săptămîni. Acum se legăna ca o pendulă Întunecată, se clătina și se scutura, În ritmul marilor valuri ale distrugerii ce-și făceau lucrarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lîngă domnul Maude, un tinerel miop, care se ținea ca o umbră de domnul Newey, servindu-l Întruna cu tartine cu unt, și lîngă domnul Collier, un tip care, deși se vedea că nu face parte din această lume, Își croise drum spre ea cu oarecare dibăcie. Era tolerat, dar În același timp și admirat de ceilalți, care vedeau În el o Întruchipare vie a lumii mai largi aflate dincolo de cercul lor. Collier fusese chelner Într-un hotel, fochist pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ediție completă a romanelor din ciclul Waverley, În vreme ce o imensă barbă albă mătura pozele licențioase ale unei ediții ilustrate a operei lui Brantôme. Era o adunătură de oameni foarte pestriță, pentru că, spre deosebire de cafenele și de teatre care atrag o clientelă croită pe măsura mediului respectiv, această sală de licitații oferea lucruri prea variate pentru a putea apela la o singură categorie de mușterii. Cărți pornografice franțuzești din secolul al XVIII-lea, cu mici și Încîntătoare stampe Înfățișînd niște persoane elegante care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să mai așteptați doar două minute... „Peste două minute, Își spuse Rowe, va intra celălalt, și vei fi demascat!“ Domnul Ford, alias Domnul Cost, porni Încet spre tejghea: toate gesturile lui erau cumpănite cu grijă, cu aceeași grijă cu care croia probabil costumele. În această precizie a lui nu era loc pentru vreun gest excentric, pentru vreun capriciu. Și totuși, ce fire bizară se ascundea sub această Înfățișare corectă! Rowe Își aminti de gestul pe care-l făcuse doctorul Forester, muindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Londra, Îi reveniseră multe amintiri. Bunăoară, cutare biserică sau cutare magazin, ori aspectul străzii Piccadilly la Încrucișarea cu Knightsbridge. Toate aceste priveliști Își reluaseră pe nesimțite locul În conștiința lui. Alte amintiri, Însă, dăduseră o luptă grea pentru a-și croi drum: aveau, pesemne, un dușman care nu voia să le lase să intre și izbutea adesea să le Îndepărteze. Cutare cafenea, magazin sau colț de stradă Îi dezvăluia, pe neașteptate, o față cunoscută, de care el se depărta repede, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]