441 matches
-
vieții decât este taina împărtășaniei. Nu e vorba, în cele spuse, de un cult (adică de o metodă practică) al îndurerării, sau de dolorismul lui Isus pătimitorul, cel țintuit pe cruce și batjocorit și adorat, pe deasupra, sub forma nesănătoasă a crucifixului, ci de o pătrundere efectivă în singurătatea durerilor sufletești, cele pe care nimeni nu le poate împărtăși și care pot aduce și maxima renegare a ultimului martor: nici Dumnezeu nu poate împărtăși singurătatea celui care e părăsit de toți. „Eli
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să Înceapă; Își deschidea cartea de muzică și Își Întindea picioarele pînă la pedalele pianului, care adaugă căldură și emoție interpretării; atunci enormul șirag de mătănii și crucifixul aurit sunau Încîntător, fiindcă ea se mișca, era aproape un preludiu și ea se mișca iar, Întinzînd brațul pentru a-i așeza mîinile În poziția corectă, cu degetele ei minunate pe care cu siguranță tocmai atunci le spălase cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țipă de durere. Ai grijă, dragul bunicii, doctorul a spus să nu miști mîna. Toți trebuie să suferim. El ne-a Învățat să suferim. El a suferit mai mult ca nimeni altcineva. El a suferit pentru noi toți... El era crucifixul care atîrna deasupra patului și te făcea să-ți fie și mai frig. Totul În camera aceea te făcea să-ți pătrundă frigul În oase. Șifonierul. Fotoliul. Patul, mai ales patul acela mare de fier. Părea făcut din țevi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost rau, urât, nefericit în anul anterior( neâmpliniri, necazuri, etc.). Un mascat joacă rolul mortului. Acesta este așezat într-un coșciug sau într-o ladă. Este pus într-un car, căruță. Cortegiul se constituie din: tineri mascați, în față cu crucifixe și steaguri ,apropiați ai acestora,carul cu mortul și pe laturi bocitoarele. În spatele carului erau rudele: soțul sau soția, fii, nepoți, toți mascați. Ca la o înmormântare reală, pe traseu se fac opriri când preotul citește dintr-un fel de
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
pe scară. Bea, Împietrită, ținea lumînarea În prag. — Te rog, Daniel, să plecăm... Am coborît treaptă cu treaptă, pînă la capătul scării. Haloul spectral al lumînării de sus scrijelea conturul unei săli dreptunghiulare, cu pereți din piatră goală, acoperiți de crucifixe. Frigul ce domnea În acea Încăpere Îți tăia respirația. În față se ghicea o lespede din marmură și deasupra ei, aliniate unul lîngă celălalt, mi se păru că recunosc două obiecte similare, de mărime diferită, albe. Reflectau tremurul lumînării mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sfîrșească prin a o urmări pînă la farmacie sau pînă la brutărie. Valoros plan. M-am apropiat de casierie să arunc o privire peste scrisoarea de care pomenise tata. Plicul era alb și dreptunghiular, ca o placă funerară, iar În loc de crucifix avea un antet care izbuti să-mi pulverizeze puținele energii pe care le mai aveam la dispoziție pentru restul zilei. Comandamentul militar barcelona Biroul de recrutare — Aleluia, am murmurat. Știam ce conținea plicul, fără să mai trebuiască să-l deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Papii au fost obiectul de invidie al regilor și împăraților. Este străin de spiritul politic acel ce nu înțelege sensul papalității. Așa au fost papii de legați de deșertăciunile acestei lumi, adică de singurele realități, că au apărat prin forță crucifixul, ca pe o scuză și nu ca pe o credință. Nu este așa de greu să-i înțelegi pe papi. Ei vor apărea la Judecata de apoi alături de perceptori, de oamenii de stat și de toți patronii universului. De fapt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mărturisească”. „Un proces inchizitorial normal. S-au mai văzut și altele la fel”, observă Belbo. „Și totuși, comportamentul acuzaților e bizar. Capetele de acuzare sunt, că În timpul riturilor de inițiere cavalerii Îl renegau de trei ori pe Hristos, scuipau pe crucifix, erau dezbrăcați și sărutați in posteriori parte spine dorsi, adică pe șezut, pe ombilic și apoi pe gură, in humanae dignitatis opprobrium, În fine, se dedau la Împreunări reciproce, unul cu altul, spune textul. Orgie. Apoi le era arătat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
denunțuri? Geoffroy de Charney, cel care mai apoi va muri pe rug Împreună cu Molay, zice că da, i s-a Întâmplat, l-a renegat pe Hristos, dar din gură, nu din inimă, și nu-și amintește dacă a scuipat pe crucifix, pentru că În seara aceea se făcea totul În grabă. Cât despre sărutatul pe șezut, și asta i s-a Întâmplat, și l-a auzit pe maestrul d’Auvergne zicând că, În fond, era mai bine să te unești cu frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
alți cavaleri. Așa că da, dar era aproape un joc, nimeni nu-l lua În serios, alții o făceau, eu nu, și asta din educație. Jacques de Molay, marele maestru, nefiind el ultimul din grup, spune că atunci când i-au dat crucifixul să-l scuipe, el s-a prefăcut doar și a scuipat jos. Admite că ceremoniile de inițiere erau de genul acela, dar - ca să vezi - n-ar putea spune cu exactitate de ce el, În timpul carierei lui, inițiase foarte puțini frați. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu În fund, ci numai pe gură, În schimb maestrul Îl sărutase pe el În fund. Unii mărturisesc mai mult decât e nevoie, nu numai că-l renegau pe Crist, dar afirmau că era un criminal, negau virginitatea Mariei, pe crucifix chiar urinaseră, nu numai În ziua inițierii lor, dar și În săptămâna patimilor, nu credeau În sfintele taine, nu se mărgineau să-l adore pe Bafomet, ci, adorau până și pe diavol În chip de pisică...” Tot atât de grotesc, chiar dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai amuzant este că discipolii lor, vreau să zic neotemplierii din diferite timpuri, zic că da. Justificările sunt multe. Prima teză, era vorba de niște rituri goliardice: vrei să devii templier, arată că ai niște boașe pe cinste, scuipă pe crucifix și să vedem dacă Dumnezeu te trăsnește, dacă intri În oastea asta trebuie să te dai cu trup și suflet fraților, lasă-i să te pupe-n fund. A doua teză, li se cerea să-l renege pe Crist ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
l-am văzut din ele”. Amparo Încercă să recâștige teren: „Nu aveau loc acum două mii de ani?” „Nu sunt așa de tânăr ca dumneavoastră”, zâmbi Agliè. „Precum Cagliostro”, am glumit eu. „Nu-i el acela care, trecând odată prin fața unui crucifix, a fost auzit murmurând către servitorul lui: „Îi spusesem eu iudeului ăstuia să fie atent În seara aia, dar n-a vrut să mă asculte?” Agliè deveni rigid, m-am temut ca gluma să nu fi mers prea departe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
invadat de forțele răului, unde magi aducători de ploaie puteau face casă bună alături de capucini extatici și stigmatizați, printre săculețe aducătoare de noroc cu rugăciuni cusute În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo, coliere de scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se contopea cu știința calitativă a sclavilor, așa cum și culoarea pielii fiecăruia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
corect, treaz, ca să anunțe că dorea ca Jonathan să-și continue educația, eventual să meargă în Anglia, ca să studieze la o universitate de prestigiu. Era schimbat cu adevărat. Directorii școlii l-au luat de mână, au ridicat din sprâncene văzând crucifixul de argint pe care-l purta la gât (adeziunea la Biserica Romei fiind un efect colateral al curei administrate de maica Agnes) dar în sinea lor au pufnit în râs, auzind speranțele pe care și le făcea pentru fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
singură persoană și de o simplitate de călugăr: un cadru din fier, o saltea, fără ornamente. Nimic. Pereții erau tapetați cu țesături cenușii, fără tablouri, fără decorațiuni de vreun fel. Aproape de pat, o masă mică pe care era așezat un crucifix. La piciorul patului, necesarul pentru toaletă, o cană și un vas. De partea cealaltă, un scaun înalt. În fața patului, un birouaș pe care nu era nimic. Nici o carte, nici o foaie, nici o pană. Camera lui Destinat îi semăna. Mută și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu spătar legat în piele; un lavabou de marmoră, o mică oglindă venețiană ovală și-un dulap masiv de nuc. Pe peretele din stânga ferestrei era un crucifix, iar pe cel din dreapta portretul în ulei al posomorâtului ca să nu zicem de-a dreptul al urâtului papă Leon al IX-lea, cel care a provocat schisma creștină de la 1054 și căruia, de cum intră, preacuviosul Metodiu îi aruncă o chiorâșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întâmple. Teatrul lui Kantor s-a născut în acest răstimp al așteptării în noapte, al așteptării săvârșirii unui miracol în camera copilăriei. El poartă pecetea unor „amprente gravate” încă de la început în memorie: Tatăl - soldatul în pas de defilare; Crucea - crucifixul de deasupra patului, dar și crucile întâlnite la răspântii în plimbările făcute împreună cu mama sa, cruci care îl atrăgeau mai mult decât orice altceva; Cimitirul - acel „loc extraordinar” unde „oamenii se odihnesc sub pământ” și pe aleile căruia îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
improvizată În interiorul clădirii cu numărul cinci. Domnul Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, Își făcuse un fel de locuință aici. Un maldăr de pături, haine vechi și saci de plastic În colț, În mod evident pe post de pat. Un crucifix improvizat era atârnat deasupra culcușului, cu un Action Man pe jumătate dezbrăcat drept Isus Hristos. Lângă pat, era și un morman de cutii goale de conserve și de cartoane de ouă, Împreună cu o plită mică pentru gătit Calor Gas. Era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de zile această carte Își va găsi aplicarea eficientă În luptele aprige dintre partide, fiind chiar un Îndreptar pentru fanatici, Îndeosebi din rîndurile populației de origine germană. A treia ediție portugheză (Sao Paolo, 1937, pe a cărei copertă era un crucifix și un șarpe cu trei capete) poate fi considerată fundamentală: Îngrijitorul ediției apelase la documentația lui monsieur Junius, pe care se bazase și versiunea italiană a lui Preciozie din același an. Comentariile din ziare pe marginea ediției maghiare (1944), Însoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
patra lui vizită de când LASD îl îngropase pe puști. Fusese ales un loc ieftin, într-un cimitir din East L.A.. Pe piatra de mormânt scria: Daniel Thomas Upshaw 1922-1950 Nici un fel de iubit al cuiva. Nici un fiu al cuiva. Nici un crucifix sculptat pe piatră, nici un ”Odihnească-se în pace”. Nimic interesant, nimic care să stârnească interesul vreunui trecător, cum ar fi „Ucigaș de polițiști” sau „Aproape ofițer la Procuratură”. Nimic care să-i dea de gândit cuiva care ar fi citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vremuri imemoriale, fiind înlocuit cu simulacre de jertfiri sau cu jertfiri de simulacre (diverse animale, fantoșa, umbra, „măsura” sau, mai nou, fotografia unui om, produse agricole, bani etc.). Sub influența creștinismului, s-a apelat la prestigiul obiectelor de cult : icoană, crucifix, agheasmă, can- delă etc. - elemente care, într-un fel sau altul, erau folosite în practicile magico-rituale referitoare la întemeierea unor construcții noi. Sacrificiul uman s-a păstrat doar la nivel epic, dar chiar și în acest caz el apare adesea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii lor. Ca preot n-o să-mi pară rău deloc chiar de-ar fi să-mi închin întreaga viață acestui țel. Toate faptele mele le fac de dragul Tău.” Însă de pe crucifixul mic aflat pe masa mea, Domnul mă privea cu tristețe, ascultând îndurerat împotrivirile mele. „Atunci, ar trebui să mă las păgubaș? Ar trebui să-i las pe japonezi în amorțeala lor, așa de binecuvântați cu har și însușiri alese cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu putea fi Ștefănel și că nu trebuia să spere atât de nebunește În iluzia acestei Întoarceri. Dar făcu exact opusul hotărârii pe care o luase. Intră În capela de la parter, unde voievodul se ruga adeseori, Îngenunche și spuse, privind crucifixul: Fă, Doamne, să fie el... 1 martie 1475, Templul Shaolin, China Ștefănel ieși pe poarta templului Înainte de ivirea zorilor. Cu o seară Înainte sosise primul pelerin care trecuse munții la nord de Langzhou. Zăpezile nu se topiseră Încă de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ei strânse de durere, fruntea, mâinile ei neliniștite. Patul ei pe rotile fusese mutat din salonul cu mai multe locuri într-o debara care era folosită drept cameră pentru muribunzi: o văgăună fără ferestre, în care nici măcar nu era atârnat crucifixul pe perete obligatoriu. Sus de tot, sub tavan, ardea, după aprecierea mea, un bec de patruzeci de wați. De vorbit, mama nu mai era în stare să vorbească, dar își mișca buzele uscate. Eu îi povesteam întruna, nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]