11,104 matches
-
Vulturii își aruncă din cuib puii slabi. La om funcționează adevărul "Homo homini lupus", numai că omul e dotat cu inteligență, dar ciclul natural e la fel. Pe de altă parte, omul e o ființă foarte complicată, dar și foarte crudă. Noi avem posibilitatea să ne detașăm de noi înșine și să ne autojudecăm. Asta ne diferențiază de animale. Această ieșire din noi este sublimă. Ești un catolic fervent? Nu. Omul trebuie să aibă conștiința unei legi universale, a unei valori
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
cu statueta buclucașă. Umorul negru - ingredient permanent al maestrului - intervine din nou, conducînd la o secvență antologică: asasinul, înnebunit subit, se autodenunță clamînd mulțimii că a acționat mînat de diavol. Pentru a nu ajunge iar la închisoare, bețivul trezit la cruda realitate arde biletul deopotrivă ghinionist, sub privirile iubitei sale conjuncturale, care nu-i știe necazul. Lydia Bailey (1952, titlu din colecția ANF) se înscrie în categoria filmelor de aventuri exotice, subiectul romanului lui Kenneth Roberts fiind plasat în Haiti. Aici
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
dacă-mi amintesc eu bine, reușește să construiască în film un contrast impresionant între simpla umanitate a împăratului, un copil privat de copilărie, care aleargă pe lungile coridoare ale palatului încercînd să dea viață unei scene de western, și impersonalitatea crudă a etichetei, Behr nu are forță evocatoare. Comentariile lui sînt modeste, epicul devine previzibil (nu doar pentru că știm povestea), împăratul pare să aibă, mereu, aceeași vîrstă, cea a unui om matur simbolizat în vocea din autobiografia pe care o citează
Riscul gazetarului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17254_a_18579]
-
în deschiderea festivalului), dar într-un registru mai gros, Drop Dead Gorgeous descompune mitul "frumuseții americane" (la propriu!). Cruzimea filmului frizează neverosimilul și caricatura (în final, eroina negativă explodează literalmente!)... Scenariștii ne asigură, însă, că nu e vorba decît de cruda realitate. Girul realității îl are și Boys Don't Cry, reconstituire a unui fapt divers care a făcut senzație în 1993. Altminteri, filmul lui Kimberly Peirce e genul pe care ai fi tentat să-l combați exact prin ceea ce spune
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
m-au încântat odată. Or, cu Berberova, mișcarea e totdeauna garantată. Ultimul film care mi-a plăcut este Black and White în Color, o comedie despre colonialismul francez pe Coasta de Fildeș în timpul Primului Război Mondial. Una dintre cele mai amuzante și crude priviri despre aberațiile colonialismului. Nu mai gătesc mâncare chinezească de când eram studentă la chineză. Singura mâncare pe care încă o fac cu plăcere și ceva talent este cea românească. Cu vârsta, papilele mele gustative refuza să se extazieze în fata
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
la ce se întâmpla cu el în circumstanțele arătate, contrarierea sa profundă și rănirile la care a fost expus în relațiile cu foștii săi buni prieteni, dezamăgirea, disperarea, revolta și furia care l-au cutreierat, mărturisite în pagini de o crudă sinceritate și de un copleșitor dramatism. Dar nu acestea l-au atras în mod special pe dl Reichmann și pe alți comentatori ai ediției franceze ci, în consens cu teza aceluiași domn Voicu despre "antisemitismul istoric al românilor", faptul că
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
iată că moartea mă-nvinge și mă silește/ să fiu doar o biată operă lîngă frunzișul/ nemuritoarelor opere. Ce vină/ are peștele, bietul, cînd apele seacă/ și pasărea, biata, cînd codrii săi ard?/ Casa noastră se pustiește ca mușuroiul/ sub crude înghețuri. E iarnă și cine/ va merge-n pădure să curme butucii?/ Carul cu lemne nu vine singur/ să se așeze pe foc, arborii nu se aruncă/ de bună voie sub ascuțișul topoarelor,/ numai trupul meu singur s-a prăbușit
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
frazele, rezultatul constând în mari concentrări de înțelesuri și de trimiteri livrești. La un moment dat amintește de sexualitatea lui Schiller și, trecând prin fanatismul idealiștilor, concluzionează: "Acțiunea pură este ca violul proiectat asupra cerului înstelat de deasupra noastră". Parodia crudă coexista cu un rafinament dus la extrem. Ura nu este în nici un fel disimulată - Adorno nu mai poate fi nici măcar nostalgic fără să urască: Ar fi trebuit să fi fost în stare, de fapt, să deduc fascismul din amintirile copilăriei
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
judecăți, prin farmec, pur și simplu. Dacă nu știați de ce lumea e din ce în ce mai puțin politicoasă, iată explicația: de vreme ce ușile frigiderelor sau cele ale automobilelor trebuie trântite, lipsa de politețe devine ceva intim epocii moderne - "Tehnicizarea conferă un aer precis și crud gesturilor". Theodor W. Adorno, Minima moralia, Ed. Univers, 1999, 288 pag., f. preț.
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
lume care - așa cum vedem în "jurnalul de călătorie" - nu mai e fascinată de molaticul Balcic, ci de viermuitorul și gălăgiosul bazar din Istanbul. Femeile care o populează, pricepute vorbitoare ale unei limbi pe care am numi-o turco-română, sînt prea crude sau mult prea coapte, uzate în aproape egală măsură, toate industrioase, veșnic ofertante în egări și în șlapii lor aurii, ființe pe care le disting ca "prestigiu" (și, implicit, "vechime") doar numărul și grosimea lanțurilor de aur de la gît. În
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
altă "mare problemă" - aceea a apei curate. Să nu uităm că, paradoxal, 71 la sută din suprafața Terrei este acoperită de ape; iar organismul pămînteanului, la rîndu-i, este alcătuit cam din aceeași proporție de apă. Wolfensohn dezvăluie strict un adevăr crud, crunt: un miliard și jumătate de oameni n-au dobîndit încă acces la surse de apă curate, motiv pentru care, anual, pier - din pricina bolilor transmisibile prin apă nefiltrată - 2.400.000 de copii (în timp ce victimele poluării aerului însumează numărul de
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
la obiect despre piesă decât tot... Chapelain!? Așa au și apărut acele Sentiments de l'Académie Française sur le Cid, model al celei mai patente rele credințe și absurdități în interpretarea unui text. Nu spun că nu sunt dureroase, chiar crude, unele caracterizări și vituperări ale lui H.-R.Patapievici (pe care, în treacăt fie spus, fiecare dintre noi le cam gândește câteodată într-ascuns). Dar ele au, invariabil, ca suport sufletesc și intelectual, sinceritatea și onestitatea față de prea desele exasperări
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
trimite la balamuc, apoi hotărăște să o declare vindecată. Dar echivocul relațiilor cu acești doi bărbați ingrați o face pe tînăra femeie să se stingă din viață în brațele soțului care o va urma în moarte. După o îndelungă și crudă hărțuire, un gest de dragoste incertă. La concretizarea acestui veritabil exercițiu de virtuozitate, tînărul director de scenă pare a fi avut drept reper (conștient sau nu) Romanțioșii, un alt spectacol al trupei, caligrafiat minunat de Vlad Massaci după Edmond Rostand
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
Eseu despre cîrtita, față de șaisprezece din O bufnita tînără pe patul morții, titlu-parodie a celebrei poezii a lui Bolintineanu), dar modul de a face referire la el e cel de alunecare a descriptivului în discurs subiectiv și afectiv: "Ea-i crudă, feroce, cumplită și mai ales vorace./ Ea-nghite cu nemiluita la greieri și cărăbuși și gîndaci,/ ea vînează cu ușurință și măiestrie scolopendre/ și omizi și larve și rîme/ ba chiar și șoareci și șopîrle și năpîrci,/ ba chiar și
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
pe care/ niciodată nu l-am iubit" (Un trup). Ea preferă a se confundă cu labirintul memoriei, cu fantezia ingenuu-crud-aurorală, care să se substituie identității sale somatice, ca-ntr-o jertfă tăcută: "Drumuri încolăcite/ în memorie/ imaginare trasee/ cu argintul crud încă/ pe ele/ neivite așteptate în zori// le recompun în tăcere/ vii le fac/ le adaug posibile/ netrăite întîmplări/ sînge din sîngele meu// pînă mă absorb în pată lor/ orbitoare/ pînă mă stîng" (Drumuri în alb). Respingînd concretețea culorii, în favoarea
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
noastră irosiți de iresponsabilitatea unei găști incapabile, răspunzătoare pentru a fi întreținut iluzia competenței, când ei nu erau decât niște profitori nenorociți, ahtiați după putere și onoruri. Mai repede decât mi-aș fi imaginat, falimentul regimului Constantinescu a devenit o crudă realitate. Personal, n-aș avea nici o suferință dacă mărunțeii ce se gudurau slugarnic pe langă pulpana lui Corneliu Coposu ar face un pas îndărăt și ar dispărea în neantul din care s-au întrupat. N-ar fi nici o suferință. Din
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
de pildă, împărțirea liricii în antume și postume), erori de lecțiune, lacune - grave - de paternitate la secțiunile publicistica și traduceri. Dar, nenorocire imensă, dacă s-ar găsi resurse financiare pentru o asemenea colosală întreprindere științifică, nu mai sînt - asta e crudă realitate - editori. Mult regretatul învățat filolog Petru Creția a fost, totuși, ultimul editor care putea relua, în ediție critică, lirica lui Eminescu. După dispariția să, întristătoare în toate, nimeni, avizat, (deopotrivă filolog și cunoscător al hărții interioare a caietelor-manuscris ale
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
am mai spus. Spun altfel: Ionescu, european, nu-și face iluzii, știe că moartea e scandal; eu, român, mi-o fac că ar fi somn". Bineînțeles că nu e cruțata nici nația. Persiflarea caută anume punctele sensibile. Limbajul e voit crud, de-o cruzime însă oarecum artificială, căci autorul e un livresc, un aulic ce căuta a se demite cu tot dinadinsul, aidoma unui lord care s-ar deghiza într-un cerșetor: " Aici e și altceva: capul pe care ni l-
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
din buzunar și pe prima lui pagina, neînceputa, am scris cu litere de tipar că pe un ittlu definitiv: VIȘINE PENTRU MINERI. * * * La asta mă gîndeam în septembrie 1991 cînd, la T.V., l-am văzut pe fătălăul asiatic încrezut și crud și care, în violențele lui lase, își închipuie că seamănă cu Eminescu. Operatorul care a înregistrat scenă poate să depună mărturie că tot ce scriu este exact și că (dacă ar vrea) ar putea să-mi trimită eventual pe adresa
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
doi prieteni, ortodoxul român Savu și turcul musulman Ibraim, se apropie sufletește de evreul Marcu Goldstein. În prietenia acestui triptic, autorul induce teza posibilității înfrățirii între religii. Curînd, Savu îi salvează viața lui Ibraim, călcat de niște țigani hoți și cruzi. Ajunge, rănit, la spital și e pe cale de vindecare: "Savu a trait ceasuri de mare odihnă sufletească. I se părea că boala lui de azi este un adevărat concediu, dăruit după atîția ani de încordata străduința și de îndeplinire a
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
din personaje schematice, dar memorabile. Merete cocoșata, mama ei, bătrână oarbă se mișcă somnambulic într-o ambianța dominată de prejudecăți și presimțiri ale sfârșitului, la cumpăna anului 1500. Lumea românului e alcătuită fără risipă, cu o economie de gesturi aproape crudă. Aceeași atitudine o regăsim și în poeziile antologate aici. De fapt granița dintre genuri este în spirit postmodern neimportanta, dar autoarea suedeză face aceste salturi într-un fel firesc, neprogramatic, conținutul și forma se adaptează natural, după necesități intrinseci actului
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
cu zerouri: "Cînd intru în prăvălie văd întîi lada din lemn./ Mai era frig cînd au apărut castraveții, înveliți în plastic,/ lungi, turcești.(...) Rămasă goală, de curînd lada s-a umplut cu piersici./ Nu prea mari, nu foarte mici. Nici crude, nici coapte./ Nu-s prea scumpe, dar nici ieftine. A venit și vremea lor./ Nu prea intra lume în prăvălia asta, la minimarket./ Afacerile nu merg nici prea bine, dar nici rău"(Lada). Pe acest fond cinic, mort, imaginile se
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
precizie nuanță și tonul exact" cum tot el spune că e idealul, este trasarea evidență a graniței care-l desparte pe "alături" de teritoriul propriu. În salonul incomod și prăfuit, construit pe scena de scenograful Helmut Stürmer, e întuneric; lumină crudă pătrunde din cînd în cînd tăios prin ușile batante, atît de improprii intimității. Colțurile de mobila și figurile din tablouri își dezvăluie treptat întregul, prevenindu-ne parcă în legătură cu ce va urma, o poveste încîlcita cu personaje care înțeleg greu ceea ce
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
de ele în chip natural și le provoacă artificial, ca pe unul din triumfurile originalității. A fi precum ceilalți muritori înseamnă pentru dânșii un supercosmar, inadmisibil. Coșmarul, în schimb, cu care nimeni nu se mândrește, este acela al realității, al crudei, comunei, cotidienei realități. Desfid pe oricine să compare starea de alarmă, de vârf al neliniștii, a coșmarului din vis, fie și abisala, ba chiar depășind buza faliei, cu ceea ce simte insul obștesc, plecat să-și achite datoriile către stat, la
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
sfîșiate de luptă dintre realitate și idealitate se propagă intactă revitalizînd o Veneție cinematografică în culorile lui Caravaggio și Tintoretto. Fie că sînt descrise interioarele în care clarobscurul vibrează prin dantele și catifele, fie că se înfățișează degradarea în lumina crudă a zdrențelor pe timp de ciumă. Atmosferă e redata atît de pregnant încît te aștepți să-l întîlnești la tot pasul pe contemporanul Torquato Tasso care - la acea vreme - își publică în orașul lagunelor "Gerusalemme liberata", poem menit să provoace
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]