408 matches
-
Privea încruntat, puțin pieziș, fără să spună o vorbă. I-a trecut destul de repede, dar numai după ce a examinat iapa cu atenție și a văzut că este bine hrănită iar băiatul este întreg și vesel. Mulțumit, a bătut cu palma crupa Bătrânei, a zâmbit hoțește și a îndemnat-o să meargă la grajd. Iapa a nechezat, l-a împins jucăușă cu botul în piept, a scuturat capul și a plecat agale unde i s-a spus. Tudorel privea uluit la tot
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
i-a mai dat câteva lovituri și învinuiri. Doamna a tăgăduit toate învinuirile, iar Roland a crezut-o. El l-a provocat la luptă pe cavaler pe care l-a învins repede, o eliberă pe doamnă, a ridicat-o în crupa calului și a plecat cu ea. În drumul lor o altă doamnă, călare pe un cal alb, le-a ieșit înainte, vestindu-l pe Roland că o mare primejdie îl amenința și că nu mai avea mult până la grădina vrăjitoarei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
asupră-ți, onorurile victoriei. Cu aceste cuvinte curierul și-a văzut de drum lăsându-l pe Sacripant mai amărât și mai deznădăjduit de cum fusese. În tăcere el s-a urcat pe calul Angelicăi, luând-o pe prințesă îndărătul lui pe crupă și porni în căutarea unui adăpost mai sigur. Dar abia de au străbătut două mile când un nou zgomot s-a auzit în pădure. Uitându-se în direcția de unde venea zgomotul au văzut un armăsar focos,care sărea râpele și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe vremea când se afla la Albacca. Ea i-a apucat frâul cu mâna stângă, iar cu dreapta l-a bătut ușor pe gât. Frumosul animal, dăruit cu o inteligență minunată, părea îmblânzit deabinelea. Atunci, Sacripant i-a sărit în crupă, însă în acel moment l-a văzut pe Rinaldo. Acest erou o iubea acum pe Angelica mai mult decât își iubise viața, iar ea fugea de el așa cum fuge turtureaua de erete. Fântâna din care a băut Angelica avusese o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și ceilalți cavaleri eliberați s-au împrăștiat prin vale și pe culmile dealurilor înconjurătoare spre a-l prinde, și, în cele din urmă, armăsarul i-a îngăduit lui Rogero să-l apuce de frâu. Neînfricatul Rogero i-a sărit în crupă fără a mai sta la gânduri, și l-a făcut să simtă pintenii, ceea ce l-a ațâțat într-atât, încât după un scurt galop, și-a desfăcut aripile și s-a ridicat în văzduh. Bradamanta a trăit durerea să-și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar nu voise să-i dea armăsarului aceluia cu copite puternice numele dragului său mannulus, aflat atât de departe. Totuși, se obișnuise repede cu ritmul neobosit și cadențat al acelei crupe late și călărise pe toată durata călătoriei, asemenea tatălui său. Ajungând la ultima mansio, au văzut că în întâmpinarea lor venise o mulțime imensă de prieteni și discipoli, patricieni, cavaleri, senatori, familii înrudite cu ei, militari - și sute de necunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ar fi făcut senator pe calul său, Incitatus, acesta ar fi dat soluții mai bune la unele probleme decât anumiți nobili patres. O replică pe care, auzind-o, poporul zâmbise. Senatorii însă se agitau indignați, pentru că niște grăjdari puseseră pe crupa calului însemnele senatoriale. Asiaticus îi întrebă însă cu blândețe: A spus că frumosul lui cal...? Bine. Le vom explica oamenilor că au râs degeaba. Mai mult chiar, le vom spune că nu-i nimic de râs: Roma e în pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fure pasărea dar țipătul acesteia trezi întreg palatul. Ca pedeapsă, Carol al II-lea l-a pus pe Andrei să găsească un cal, mai viteaz decât cel pe care-l mâncase lupul și atât de voinic încât să ducă pe crupa sa nu două și zece persoane. Cu ajutorul lupului căruia-i spuse Viteaz, Andrei găsi calul cel voinic pentru prințul Carol al II-lea. Povestea spune că prințul a vrut să pună șaua pe cal pe de o parte iar de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Adevărați revoluționari, asta eram, se gîndi Roja. Nu doar niște răzvrătiți singuratici de neluat în seamă. Simțeam că am fi putut să luăm oricînd puterea din mers, națiunea nu s-ar fi opus, eram deja destul de populari. Delfina își ridicase crupele de pe colacul veceului și acum declanșa jetul de apă izbăvitor care spălă într-o clipă toată materia impură. — Pune-ți ciorapii, prostuțule, zise Delfina. Era una din metodele ei de ademenire, ce mai, nu se putea ascunde, începu Roja, de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o provocase târa jumătate din case din sat direct în Bulgaria, că altă împlinire miraculoasă nu mai primea... De abia când la un gălbejit de la cancelaria de Științele Naturale i-a picat fisa și s-a bunghit că petele de pe crupa dihăniei se brodesc la fix cu Ulița Mare... și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu escavatoarele și hârlețele, Ulița Mare la pământ. Iar la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-azvîrle mă-ta țolul!...? - Îl știu, admise Ho diábolos scârbit. - Dar pe ăla cu: Nu credeam să mai surâzi Când îți simți chiloții uzi...? - La silabă, recunoscu has-Satan îngrețoșat. Ești vulgar. - Ți-l dilesc pe ăsta cu: ...C-ai o crupă cât marfarul Mi-ai bulit imaginarul...? - Nexam. Nu. Nu mi-l dili. - N-o să-mi zici că l-ai geandi și p-ăla bisericescu... Îl geandești și p-ăla bisericescu cu "De-aș avea un milimetru"? 83 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița de la Moscova, se pierduse prin ceruri și descălecase, de abia prin 1956, de pe crupa unei mătuși, care-l purtase, fâlfâind într-un zbor greu, până în strada Perone). Gabriela ieși, de-a bușilea, din pânza de ape, rece precum gheața. Se scutură ca o insectă. Țopăi pe loc pentru a-și scoate oceanul din urechi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să merg la medic: pe scara scuzelor, o sănătate șubredă e mai bună decât o fetiță neajutorată.) Em e Încântată să mă aibă acolo cu celelalte mămici: mă plimbă prin fața prietenilor ei ca și cum ar prezenta un cal, bătându-mă pe crupă și subliniindu-mi calitățile. — Mămica mea e așa de frumoasă și Înaltă, nu-i așa? Speram să-mi strecor contribuția la festinul internațional fără să fiu văzută, dar drept În mijlocul holului școlii se află masa cu ofrandele tradiționale. Una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
într-o îngrăditură din spate, între fermele lui Godun, și Omar încerca din nou să-l vadă de-aproape. Calul stătea nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ajunseseră să îi placă: bea vin roșu și aspru, totdeauna mai vechi de cinci ani, însă niciodată o lacrimă mai mult peste un pahar, pe care îl sorbea parcă în transă, măsurându-i țesătura taninurilor puse ca în filigran în crupele fructului. Căuta carnea macră de vită și de vânat pe care, până în urmă cu doar un an, nici nu ar fi gustat-o. Toate astea îi veneau dinspre tinerețea inimii rătăcite între metehnele lui Omar sau le împrumutase? Soțul ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
m-ai căutat și ai vrut să vorbești cu mine cât am mai putut să-ți răspund... De câte ori trecea pe lângă Zet, Maradona șoptea: „Vedea-te-aș cal de dric!“ pe când mezelarul zicea scrâșnind: „Cârnați și salam să se- aleagă din crupa ta de piază afurisită!“. Se credeau amândoi urmăriți de încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bine șalul de mătase albă care-i înfășură gâtul golaș și slăbit și s-a apropiat de cel care-i cărase cu sania: - Și zici că nu ne mai duci măcar până-n barieră? 335 Omul nu răspunse. Bătu animalele pe crupă și se aruncă în leagănul săniei, ascunzîndu-și picioarele într-o pătură groasă. - De, mârâi în cele din urmă, de ce nu mai stăturăți și voi măcar până mune de dimineață, ați stricat petrecerea... și dădu bice cailor, dispărând într-un vârtej
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
loc unui vânt energic care nu putea veni decât din vastul ocean și din bătăliile biruitoare, dacă ar fi suflat puțintel mai mult, cu un strop de forță în plus, cu siguranță am vedea apărând valkirii călărind cu eroi pe crupă. Apoi, dispărând în depărtare, distanțându-se, imnul luă drapelul cu el sau drapelul luă imnul cu el, ordinea factorilor este indiferentă, și atunci șeful statului îi apăru poporului în spatele unui birou, așezat, cu ochii severi, ficși pe prompter. La dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
os stă chircit și așteaptă marșul, primăvara, decorația. Telefoane de la prieteni. Ți-au apărut trei poezii În revista Podium, ți-au apărut două poezii În revista Pannonia... bucățica de zahăr pe care o dădea Leon calului și-l bătea pe crupă... Creșteți și vă Înmulțiți și stăpîniți pămîntul.“ Cinci zaruri colorate, cîteva sticluțe de medicamente, o foarfecă, un pachet de țigări, un ceas de mînă, un perete plin de cărți, un televizor, o mașină de scris tip 1931, un costum de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sfredelitori, în care se jucau licăriri vii de bucurie. Spuse: ― Apoi iepele-s buiece, coniță, că-s iepe boierești, toată vremea numai odihnesc și mănâncă bine și nu muncesc. Cum să nu le ardă de nebunii? Și scuipă triumfător între crupele pline ale iepelor extenuate. ― Bravo, Petre, bravo! strigă Titu Herdelea, care în sfârșit izbutise a se descotoșmăni dintre blănuri și, sărind jos, îl bătu protector pe umăr. Nadina povesti la dejun întîmplarea, completînd-o cu mici înflorituri pe care Titu, galant
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dat seama, dacă n-ai fi privit cu băgare de seamă, că era, de fapt, o împletitură de speriat corbii. Petrache se apropie și avu pornirea ciudată de a mângâia calul. Îl bătu pe burtă, admirându-i, încă o dată, zveltețea crupei. Își trecu mâna peste bronzul neted, înverzit, de sub muchia șeii. Își coborî privirile spre gleznele înfipte în pământ și încremeni. Rămase nătâng câteva clipe, apoi se trase înapoi, privind când la cal, când la pardoseală, când în jur, căutând răspunsul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din ele un snop pe care îl duse într-unul dintre colțurile umbrite ale zidului. După care, mânat de aceeași nelămurire, se întoarse la cavalerul de bronz. Ca și cum bidiviul ar fi așteptat asta, îl mângâie pe cap, pe burtă, pe crupă, fără a se mai lăsa înșelat de răceala metalului. Privi, iarăși, spre brațul cavalerului, prelungit cu tăișul spadei. Abia atunci înțelese ce nu era în regulă. Vârful spadei nu mai arăta pe deasupra zidurilor, în depărtare. Brațul cavalerului se aplecase, sabia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
incestuoase mai mari, niște amante uluitoare, niște metrese aprige sau niște mame inaccesibile. Erau Cyd Charisse cu coapsele ei interminabile, Julie London cu pletele ei grele ca de ambră, Jane Russel cu abdomenul ei întins și plat, cu șoldurile și crupa ei, Ava Gardner cu buzele-i roșii și calde. Cât erau de frumoase și de înalte, cu fesele și sânii lor, cu picioarele mereu acoperite de ciorapii de plasă, iar atunci când se dezbrăcau atât de puțin și în câtă vreme
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
descrieri. b) Observați organizarea secvenței (planul textului). c) Arătați că există în acest text mai multe izotopii. (p1) Mîrțoaga era lungă și deșirată, cu picioarele împleticite, cu coama rară, cu copitele roase, cu potcoavele clămpănind; pofilul îi rupea coada; pe crupă avea o rană care îi sîngera. (p 2) În șaua din care aproape că nu se zărea, tras în spate de o valiză și avînd în față o geantă mare de scrisori trecută pe după armătură, stăpînul său stătea sus cățărat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Auray ca fiind adevărata temă-titlu a secvenței și mîrțoaga și cavalerul ca fiind PĂRȚI. b) La nivelul organizării secvenței, se vede că (p 1) descrie mîrțoaga atribuindu-i PROPRIETĂȚI ("lungă", "cu picioarele împleticite", "deși-rată" etc.) și PĂRȚI ("pofil", "potcoave", "coadă", "crupă" etc.); (p 2) arată poziția stăpînului și îl compară în general cu o maimuță; (p 3) descrie anumite PĂRȚI ale corpului cavalerului ("cap" și "gambe"), cît și îmbrăcăminte ("pălărie", "mantou", "pantaloni", "ciorapi", "papuci"). În final, (p 4) descrie în alternanță
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]