1,631 matches
-
ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine te-a mușcat de piept“ „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să nu fie nevoit să urle, din nici un motiv. — Exclus, draga mea. Nu se poate. Geamgii mai găsești, dar cine-mi mai face un oblon ca ăsta în ziua de azi? Îl fac praf și așa, dacă vor. Obișnuința e cucoană mare. Iar pe de altă parte, cine-ar crede că, după șaptezeci de ani, am plecat tocmai acum în concediu? Hai, urcați la etaj, fiind că nu dă prea bine ca Benjamin să fie văzut de prea multă lume cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îmi dă toate explicațiile. Mă instruiește. Da, să-l împung fără nici o grijă, mâine o să-mi aducă un cap de cauciuc ca să mă antrenez. Pentru că eu pot să-i găsesc mai repede vena de la gât decât el, eventual vremea e cucoană mare. Am mâini delicate, are încredere în mine și dacă mă întreabă cineva, n-are decât să se adreseze medicului de familie. Eu să nu declar nimic. N-a mai rămas decât că Engelhard a închis atelierul. Știu că, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu numele Botez a jucat la cărți cu frații Petrache și Gheorghe Sterian - care au jucat de bani. Boierul Botez a pierdut jocul cu frații Sterian și dacă boierul Botez nu a mai avut bani, a pus la cărți moșia cucoanei pe care o avea zestre de la boierul Rosetti. Și a pierdut la cărți și moșia pe care au câștigat-o frații Sterian. Frații Sterian au venit și și-au luat moșia în primire și au început s-o muncească. Dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
am de la fiica Sofiei Rosetti (Boteanu), Catinca (Titina) Boteanu, care a trăit în Slobozia - Filipeni până în 1993, la vârsta de 96 de ani. Despre Sofia și Vasile Rosetti știu că au învățat la Viena, Sofia studiind pianul, iar Vasile, matematica. Cucoana Sofica (Sofia Rosetti Boteanu), 18621949, împreună cu sora sa Virginia, căsătorită Lambrino (18611934) a studiat la pensionul Van Demergel din Viena, apoi la pensionul Sophie Paulus - Viena. Sofia s-a căsătorit cu ofițerul Constantin Boteanu, ajuns până la gradul de căpitan, participant
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu destui bani. Așa că șpaga pentru justiția română e veche, are continuitate, cea de astăzi o continuă pe cea din perioada interbelică. Cocu Boteanu a murit după anul 1966 (atunci a fost prin Slobozia - Filipeni) și este înmormântat la Bacău. Cucoana Sofica, cum îi spuneau oamenii din sat Sofiei Rosetti Boteanu, și-a crescut cu greu copiii în Bacău, din lecții de pian și primind ajutor de la rude, apoi, după primul război mondial, ajungând în posesia unei mici părți din moșia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bun după tată cu ex-regele Mihai de Hohenzollern. Ofițerul Administratorul moșiei, adus pentru redresarea economică a proprietății de peste 1000 ha, Ciulei, a fost un om energic, priceput, a obținut scoaterea moșiei din datorii, însă nu era numai administratorul, era amantul cucoanei sau, cum se spunea în sat, „se ține cu cucoana Vijinița”. Virginia Lambrino, ajunsă la o vârstă când trebuia să se gândească la cele sfinte, se încurcă cu un avocat din Bacău, unul Gorovei, care-i „șterpelește” moșia printr-un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșiei, adus pentru redresarea economică a proprietății de peste 1000 ha, Ciulei, a fost un om energic, priceput, a obținut scoaterea moșiei din datorii, însă nu era numai administratorul, era amantul cucoanei sau, cum se spunea în sat, „se ține cu cucoana Vijinița”. Virginia Lambrino, ajunsă la o vârstă când trebuia să se gândească la cele sfinte, se încurcă cu un avocat din Bacău, unul Gorovei, care-i „șterpelește” moșia printr-un act notarial semnat de cucoană în care se spunea: „n-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în sat, „se ține cu cucoana Vijinița”. Virginia Lambrino, ajunsă la o vârstă când trebuia să se gândească la cele sfinte, se încurcă cu un avocat din Bacău, unul Gorovei, care-i „șterpelește” moșia printr-un act notarial semnat de cucoană în care se spunea: „n-am ascendenți, n-am descendenți, las toată averea ...etc.”Gorovei a vândut moșia și curtea cu toate acareturile la doi frați, profesori la București, Iliescu-Brânceni, care au adus ca administrator pe Spiridon Manolache, care, printre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
altele, pozitive, desigur, era și prietenul tatălui meu. Evenimentele politice i-au determinat pe proprietari să-i cedeze moșia lui Manolache, care, evident, a avut de suferit din această „înrobilare”. Cel mai greu a simțit împărțirea nedreaptă a moșiei părintești cucoana Sofița care avea mulți copii. Când a venit în Filipeni, nu avea unde sta, a stat cu chirie în Lunca, până și-a făcut casă (nu conac) ceva mai mare ca o casă țărănească, acoperită cu țiglă, care a rezistat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Un lucru e sigur: se poate face agricultură și fără să cultivi porumb. Ar putea fi o crescătorie de cai, care necesită furaje „de rasă”, o livadă, o vie, orice altceva. Nu trebuie să ne întoarcem la agricultura de pe vremea cucoanei Sofița și a cuconului Vasilică. S sperăm că „ferma” lui Mitruț va fi un bun exemplu și pentru alți investitori, ca s nu rămână pământul în paragină. Anexe Mărturii despre întâmplări de demult Moș Vasile Vasilaș (Costănoiu), născut în 1903
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
amintesc, biblioteca comunală, Căminul Cultural era în clădirea alăturată, construită după primul război mondial, în 19251927), era și el printre lucrători. L-au auzit când a zisă unui lemnar: „măi Gheorghe Hură, măi, vino de cioplește aici, mă”. „Vin acu’, cucoane” a fost răspunsul auzit de Toader Boca, copil, când ducea vacile la păscut, pe miriște. Construcția localului de școală s-a încheiat în 1889 și era remarcabil din mai multe puncte de vedere: pe lângă localul școlii, o sală de clasă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a văzut un tramvai și a fugit în fața lui, lătra bucuroasă, voia să se plimbe cu el. Și gata. Domnul Popa a sărit, a învelit-o cu cămașa lui, nu-i mai păsa că n-avea maieu și se holbau cucoanele la burta lui cu păr și problema de la buric, el o ținea pe Contesa în cămașă și a dus-o tot cu tramvaiul ăla, că trecea pe la spital. S-au stricat și tramvaiele alea, își șterse el discret o lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dar îmi plăcea această provocare, mă înfiora, mă ducea cu gândul la Eliade. Urcam pe strapontine, ne făceam de lucru pe acolo pentru că se vedea strașnic de sus. Scena, imensă, goală, cu scândurile ei așchiate, văzută de deasupra pare o cucoană grăsană adormită în iarbă. Mă și umfla râsul, dar era tare frumos. Ce îmi plăcea însă cel mai mult era bazinul cu apă. Acolo, atmosferă de film de groază. Tavanul era jos, ne aplecam ca să intrăm, era un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Peter Schumann, material care ar putea, cândva, valora o avere. Stăteam de vorbă cu el și aparatul mergea continuu. La un moment dat a început să repete. Practic, venise numai cu soția - sau asta mi se părea mie că e cucoana care îl seconda -, iar ceilalți erau niște tineri, probabil studenți la teatru sau amatori, cu care tocmai repeta pentru spectacol. Nu era mare lucru ce aveau ei de făcut, dar era important. Mi s-au părut cam aiurea, drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
care m-a luat de o aripă și m-a dat afară cât ai clipi, legitimația de la Lecoq nu l-a impresionat deloc. Mai dau o tură și mă întorc, omul meu plecase și mă iau în vorbă cu o cucoană, aflu că era chiar directoarea de la Bouffes, are vreme să sporovăiască, îi spun clar că sunt adeptul reîncarnărilor, este și ea, mă informează, cred teribil în stele, așijderea, nimic nu este întâmplător în lume, asta i-a pus capac. ― Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
reîntâlnesc cu Brook, doar să mai am un bob răbdare. Am, la urma urmelor mai erau două ceasuri până la întâmplare. Mă uit cu alți ochi la oameni, pe haidamacul de mai înainte nici nu-l mai bag în seamă, vine cucoana după ceva vreme și-mi dă un bilet de favoare la hulubărie, cu indicația că Brook mă așteaptă după spectacol. N-am izbutit prea des să amețesc o femeie, dar de data asta mi-a mers la fix. Sala era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
era în delir, Dragăi îi plăcea și chiar ea mă ruga uneori s-o lungesc cât se poate, că are pe cineva în sală. ― Se poate, dragule, spune Draga, se face la moment. Vine scena, eu deschid ușa și răcnesc: „Cucoană!”, dau să mă reped la ea și Draga mi-o taie fără drept de apel: ― Ieși afară! Apoi - către Rica: ― Auzi, țățică, ce baragladenă de țărănoi, intră colea, se face că se împiedică și-mi cotrobăie prin fuste. Ieși afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ne rețină inutil cu vorbăria. Știi tu ce‑o să facem noi mai târziu, sugerează mama și‑l trage pe tata de‑acolo cu propunerea asta neexprimată. Acesta își ia avânt, spumegând de furie. Nu, nu vrea să fie reținut de cucoanele astea împopoțonate, fiindcă mai are încă multe planuri pe ziua de azi. E o pasăre mare care‑și face cu greu vânt de pe o cracă pe alta. Și uite‑așa pleacă și se mai uită și în alte vitrine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Ei, ca s-o scurtez, mama ta a angajat un investigator privat pentru a afla cine o storcea de bani. Persoana aia am fost eu. Asta a fost înainte de a mă duce înapoi la Alex ca să fiu polițist. E o cucoană vicleană, mama ta, Reinhard. Păcat că n-ai moștenit un pic din asta de la ea. Oricum, ea a crezut posibil ca tu și oricine era cel care o șantaja să fiți implicați sexual. Și astfel, când eu am descoperit numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
biroul doctorului Kindermann. Asta era adevărat, căci îl semnasem eu însuși. Numai că asistenta medicală fusese în aceeași tabără de vacanță ca și Lange: Nu cred că puteți să intrați pur și simplu așa, zise ea. Eu va trebui să.... — Cucoană, acum câteva săptămâni svastica asta mică pe care o vezi pe legitimația mea a fost considerată o autoritate suficientă pentru ca trupele germane să mărșăluiască în Sudeți. Așa că poți să pariezi că o să mă lase și pe mine să mărșăluiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Că nu cuprinde altă dulceață și minune Orașul-zmeu, orașul țestos și ferecat. Cu ochi în jumătate, ce vor să spună: hai! Priveai la omul oacheș venit din Valahai; Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri, Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri! Pe crengi de vis, doi umezi de muguri: ochii tăi Se deschideau în floare, când lampe din odăi Burau lumină scumpă la geamul de trăsură, Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură. Și te-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
destul de acceptabile la preț, precum vestitul „biftec tartar”, „mușchi de vacă cu ciuperci”, „creier pane” și mai multe feluri de șnițel. Aperitivul la modă era „cașcavalul pane” și „filets d'anchois à l'huile”, cu pâine prăjită, mâncarea preferată a cucoanelor... care, cică, țineau la siluetă. Bărbații cereau o porție dublă din afrodisiaca salată de țelină (foarte „la modă” în toate restaurantele selecte, mai târziu „brandul de țară” a restaurantul „Minion” din Piața Amzei, condus de frații Chivu) Atmosfera era foarte
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
Dar când boala roade-n tine La spitale pun... lăcată! Și de ce, te-ntreb, Ioane, Mai naște România plozi? Dacă suntem milioane, Și ne ucid niște nărozi...?! Și de ce, te-ntreb, Ioane, Ai tu brațele vânjoase? Au, doar să dezmierzi cucoane Și la hoți să le faci case?! Referință Bibliografică: Dar de ce, te-ntreb, Ioane / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DAR DE CE, TE-NTREB, IOANE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361354_a_362683]
-
păpucii. Mai din spate, Vania ridică un deget. Era un individ, slab, șters, cu ochii scurși, parcă dormea în picioare. - Hai, Vania, da din tine, ca viața-i scurtă --- îl îndemna Rodica D.D.T. - Cineva a pus preț pe capul dumitale, cucoana - rosti Vania, cu o voce alunecoasa că uleiul. Rodica se uită mai bine la el: - Ce zici tu acolo? - Păi, da.. - Spune, nu mă mai fierbe, că nu știu ce-ți fac!... - Căram valize în stația auto pentru provincie, aici-șa
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]