1,114 matches
-
gândul Iar trupul să-ți vibreze ca o liră Când freamătu-i se stinge în alintul Mătăsii care-n lied-uri se deșiră. Mă-ntreb dac-ai privit vreodat-un nufăr Împovărat de dor, de puritate Cum se deschide ca un tainic cufăr Nebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit plutind pe ape Cu inima bătând, dorind să zburde Printre petale, vrând să se adape Din lacul lin, nu din ecouri surde, Nu din muțenia tăcerii sparte Sau cioburi de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
filmele „Mașini” („Cars”) și „Mașini 2” („Cars 2”). A fost Micul John în „Robin Hood” și maestrul Auguste Gusteau în filmul „Ratatouille”. Alexandru Arșinel a înregistrat zeci de piese pentru Teatrul Național Radiofonic, multe fiind incluse în colecții audio precum „Cufărul de cultură”: „Cercul” de Mircea Radu Iacoban, „O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale,„Sărmanul Dionis” de Mihai Eminescu, comediile muzicale „Franțuzitele” de Magda Duțu și „Un poet romantic” de Matei Milo, „Cine-ajunge sus la fix” de Dumitru Solomon, „Căsătorie cu
ALEXANDRU ARŞINEL, ION DICHISEANU ŞI SERGIU NICOLAESCU PE ALEEA CELEBRITĂŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373203_a_374532]
-
gânduri, Aș avea aripi. Iar visurile dacă mi-ar lipsi, M-aș împrumuta pădurilor Apoi aș aștepta în tăcere Cântecul lor. Dacă zâmbetul l-aș pierde, M-ar răsplăți Demiurgul cu tăcere. În zori dacă aș risipi nopțile, Aș dobândi cufere cu întrebări. Pe care le-aș înșira că pe mărgele, La gâtul celor ce se ostenesc în tăceri. Dacă timpul s-ar rupe în două, Aș cere ajutor vieții să-l înnădim cu flori. Iar dacă cupă vieții s-ar
CRÂMPEIE DE VISURI PIERDUTE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372121_a_373450]
-
din 18 aprilie 2015. De la naștere mă îmbie Această scurtă poezie Împletita de magie Încununată sfânt de o jucăușa feciorie De la naștere mă îmbie O viață plină de magie Cu povestiri și mari visări din fragedă copilărie Așezate într-un cufăr de o mană grijulie De la naștere mă îmbie Această mare bătălie Ce ma înnobilează și mă învie Ce de aripi tot mă smulge spre înaltă reverie De la naștere mă îmbie Să mă scape de trufie Și de a lumii mișelie
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
lumii mișelie Magii și Credința vie! Citește mai mult De la naștere mă îmbieAceastă scurtă poezieîmpletită de magieîncununată sfânt de o jucăușa feciorieDe la naștere mă îmbieO viață plină de magieCu povestiri și mari visări din fragedă copilărie Așezate într-un cufăr de o mană grijulieDe la naștere mă îmbieAceastă mare bătălieCe mă înnobilează și mă învieCe de aripi tot mă smulge spre înaltă reverieDe la naștere mă îmbieSă mă scape de trufieși de a lumii mișelieMagii și Credința vie!... XIV. IISUS
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
miriștea cosita de-un bunic. Mă-înțeapă paiul grâului ucis, Mă arde pâinea caldă, nedospita, Îmi plânge luna iulie din vis De când am fost mireasă mult iubita. Adun imagini, ăn de an, si doruri Ce le păstrez în suflet ca-într-un cufăr Plin de fantome dragi și vechi amoruri, Nu regăsesc doar florile de nufăr. Dar regăsesc dulceața de căise, Fiarta încet, la foc domol, molcuț, Aroma ei rămasă-i azi în vise Că și culoarea borcanului micuț. De multe ori, greu
MĂ FRIGE ȘI MĂ ARDE de DORA PASCU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375715_a_377044]
-
vechile cununi Ce au rămas pe frunte purtând sentințe grele. Stiut-ai cu un gând să-mi înflorești în vise Și zorii să-i adapi cu roua de pe pleoapa. Mi-ai dăruit chiar zborul, cu aripi larg deschise, Și-n cufărul trecutului căderile se-ngroapa Bezmetice furtuni mai șușotesc pe-afară Când tunetele toate vor să răstoarne cerul. Seninul se revarsă senin, că dintr-o călimara Și liniște e-n suflet, și-n glastra e misterul.. Referință Bibliografica: Glastra din suflet
GLASTRA DIN SUFLET... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375756_a_377085]
-
hamac din secundele vremii adunate,uitate, Oglinzi mici de suflet țin cerul -n reflexii departe,departe... Și-adorm în amurgul de soare ce cade sub boare de vânt, La Masa Tăcerii sosesc,mă așez la o ceașcă de gând. În cufărul verde de suflet mi-e cheia ce duce spre vise, În palme pocalul cu seva și setea cuvintelor scrise, Aripi de cerneală sculptează în timp ,primăveri și ozon, Grădini suspendate de vise sădesc,când îngerii dorm! Referință Bibliografică: Grădini suspendate
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Te-aș picta frumoasă toamnă Într-o rochie de bal Însă sufletul mă-ndeamnă Să-ți pun haine de hamal Și-n dezmăț de frunze moarte Fără să-ți cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
trasez ce-ți mai lipsește, E atâta frig în mine, Parcă-n suflet viscolește. Citește mai mult Te-aș picta frumoasă toamnăîntr-o rochie de balînsă sufletul mă-ndeamnăSă-ți pun haine de hamalși-n dezmăț de frunze moarteFără să-ți cunoști finalulSă porți cuferele sparteSă acopere fundalulPânzei ce imploră jertfaVerdelui ce-adânc zvâcneșteFluturând în vânt eșarfaCe-n lumină șerpuiește.Te-aș picta ca pe-o fecioarăDespletită de orgolii,De pudori din lumi de ceară,Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putereSă te simt
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Meg care îi anunță că Ford este în drum spre casă împreună cu un grup de oameni care scandează răzbunare. Intra Ford care începe să răscolească peste tot în căutarea lui Falstaff. El cere să fie răsturnat chiar și conținutul unui cufăr cu lenjerie. În timp ce Ford își extinde căutările afară din cameră, femeile îl obligă pe Șir John să se ascundă în cufăr, printre rufele murdare, pentru a putea fi făcut scăpat de urmăritori. În timp ce femeile se ocupă de Falstaff, cei doi
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
care începe să răscolească peste tot în căutarea lui Falstaff. El cere să fie răsturnat chiar și conținutul unui cufăr cu lenjerie. În timp ce Ford își extinde căutările afară din cameră, femeile îl obligă pe Șir John să se ascundă în cufăr, printre rufele murdare, pentru a putea fi făcut scăpat de urmăritori. În timp ce femeile se ocupă de Falstaff, cei doi amorezi, Fenton și Nanette se strecoară în spatele paravanului pentru a se îmbrățișa în secret. Exact în acel moment Ford și oamenii
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
stupoarea lor descoperă acolo pe ...Fenton și Nannetta. Această revelație nu face decât să îl aducă pe Ford în culmea furiei, si acesta îl gonește pe Fenton. Oamenii se îndepărtează iar femeile ordona servitorilor să arunce 445 pe fereastră conținutul cufărului de rufe în Tamisa. Alice îl aduce pe Ford să asiste la spectacolul cu Falstaff ud leoarca ieșind din apă. Actul III. Tabloul 1. În fața hanului. Ud până la piele, Șir John comandă un pahar cu vin fierbinte. Pe masura ce bea, Falstaff
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
UE: - creșterea valului de imigranți care căutau de lucru și revendicarea dreptului de stabilire în țări ca: Germania, Austria, Belgia, Marea Britanie; - dezechilibru bugetar al UE din cauza subvențiilor acordate țărilor nou venite și pentru CAP; - nevoia unei mai mari contribuții la cuferele bugetului UE pentru țările deja membre; - deficitul bugetar din țările mici membre UE cum ar fi Grecia, Spania, Portugalia; - scăderea numărului de voturi în Parlament pentru membrii principali. Și cum cele șase țări primite la aderarea UE aveau pretenția să
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
o salcie prăfuită, scăpați de teama de a mai Încasa vorbele aruncate de câte un lacheu: — Du-te, omule! Nu dăm la săraci decât lunea. Pentru toți acești nefericiți, viața se rezumă la pâine În covată, iar eleganța, la un cufăr plin cu cârpe. Micul negustor, sublocotenentul, funcționarul mărunt reprezintă figuri mai puțin degradate ale vieții ocupate; Însă și existența lor stă sub semnul aceleiași trivialități. Aceeași muncă, aceiași scripeți: doar că mecanismul este ceva mai complicat, iar inteligența Își face
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
el în timpul șederii lor la Paris... Atlantida, tăcută până atunci, se umplea de sunete, de emoții, de vorbe. În fiecare seară, istorisirile bunicii noastre descătușau încă o fărâmă din universul acela înghițit de vreme. A mai fost și comoara ascunsă. Cufărul plin de hârtii vechi care, când ne aventuram sub patul cel mare din camera Charlottei, ne înspăimânta prin masivitatea lui obtuză. Trăgeam încuietorile, ridicam capacul. Ce de hârțoage! Viața de adult, cu toată plictiseala și cu toată seriozitatea ei neliniștitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trebuit să-i identifice, să-i dea afară îmbrâncindu-i de pe peronul Élysée-ului! În seara următoare, lampa bunicii s-a aprins din nou pe balcon. Am văzut în mâinile ei câteva pagini din ziarele pe care tocmai le scosese din cufărul siberian. Ne-a vorbit, balconul s-a desprins încet de zid și a plutit, cufundându-se în umbra înmiresmată a stepei. Nicolae era așezat la masa de onoare împodobită cu minunate ghirlande de mediolla. Auzea când o replică grațioasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Aerul mirosind a pământ ud umfla perdeaua albă de la fereastra deschisă - pânza prindea viață, căpăta volum, apoi cădea la loc lăsând să intre în încăpere pe cineva invizibil. Fericit că eram singur, mi-am dus planul la îndeplinire. Am tras cufărul siberian pe covor, lângă pat. Închizătorile au sunat cu clinchetul ușor pe care îl așteptam în fiecare seară. Am ridicat capacul acela mare, m-am aplecat asupra hârtiilor vechi ca un pirat - asupra comorii dintr-un sipet... La suprafață, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o clipă, călare, cu o icoană în mâini, în fața unui rând de infanteriști îngenuncheați... Chipul lui mi-a părut îmbătrânit, întunecat. Eu îl voiam iarăși tânăr, însoțit de frumoasa Alexandra, aclamat de mulțime, glorificat în strofe entuziaste. Numai la fundul cufărului am dat, în sfârșit, de urmele lui. Titlul cu litere mari nu putea să păcălească: „Gorie Rusiei!” Am despăturat pagina pe genunchi, cum făcea Charlotte și, cu jumătate de glas, am început să silabisesc versurile: Oh! Grand Dieu, quelle bonne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
paternel!1 O asemenea răsturnare îmi părea de neconceput. Nu puteam să cred într-o trădare atât de josnică. Mai ales din partea unui președinte de Republică! S-a trântit ușa de la intrare. Am adunat în grabă toate hârtiile, am închis cufărul și l-am împins sub pat. Seara, din cauza ploii, Charlotte și-a aprins lampa înăuntru. Ne-am așezat lângă ea imitând ceasurile de veghe de pe balcon. Îi ascultam istorisirea: Nicolae și Alexandra, în loja lor, aplaudând Cidul. Le cercetam chipurile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
încă nu știa nimic!) Printre lacrimile mele, au răzbătut câteva strigăte disperate: - Totul este fals! Trădătorilor, trădătorilor! Mincinosul ăsta cu mustăți... Halal Președinte! Minciuni... Nu știu dacă Charlotte ghicise motivul deznădejdii mele (probabil observase dezordinea provocată de scotocirile mele în cufărul siberian, poate că și găsise pagina fatidică). Oricum, mișcată de criza aceea neașteptată de lacrimi, a venit să se așeze pe patul meu, mi-a ascultat un moment suspinele sacadate, apoi, găsindu-mi palma în întuneric, mi-a strecurat în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din nou în apa neagră. Curentul îl ducea puțin mai departe. Trebuia să ia toul de la capăt... Da, ca și bărbatul acela. Dar în după-amiaza aceea de vară, plină de lumină și de verdeață, doar sprinteneala le călăuzea gesturile. - Și cufărul cel mare? a exclamat Charlotte când s-au instalat pe banchetă. - Îl lăsăm. Nu sunt decât niște hârtii vechi și toate ziarele acelea ale unchiului tău... O să ne întoarcem într-o bună zi ca să-l luăm. Au traversat podul, au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea. Charlotte a ajuns-o din urmă la marginea mahalalei și i-a întins fetiței păpușa mare cu obrajii scorțoși cu care se juca țigăncușa în serile lungi de iarnă... Păpușa aceea venise odinioară de la Paris și, împreună cu ziarele din „cufărul siberian”, era unul dintre ultimele vestigii ale vieții lor de altădată. Adevărata foame, Albertine o știa prea bine, avea să vină primăvara... Nu mai era nici măcar un mănunchi de ierburi pe pereții din antreu, piața era pustie. În mai, au
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să fie comemorată moartea lui Lenin printr-un minut de reculegere. Toată lumea s-a ridicat în picioare. La trei luni după nuntă, a fost numit la celălat capăt al imperiului, la Buhara. Charlotte voia cu orice preț să ducă și cufărul mare, plin cu ziare vechi, franțuzești. Soțul ei nu avea nimic împotyrivă, dar, în tren, ascunzându-și cu greu stinghereala aceea îndărătnică, i-a dat de înțeles că, de acum înainte, un hotar mai greu de trecut decât orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să ni-l închipuim cu mama copiilor lui. „Președintele a murit în palatul Élysée, în brațele iubitei lui, Marguerite Steinheil...” Fraza aceea avea aerul unui mesaj cifrat, provenit dintr-un alt sistem solar. Charlotte s-a dus să caute în cufărul siberian câteva ziare din vremea aceea, sperând să ne poată arăta fotografia doamnei Steinheil. Iar eu, împotmolit în traducerea mea amoroasă franco-rusă, mi-am amintit de o replică pe care, într-o seară, o auzisem din gura unui chiulangiu deșirat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]