3,596 matches
-
în căcaturile alea de emisiuni educative! Vezi, după aprecierea Maimuței, era de datoria mea s-o ridic din abisurile frivolității și ale pierzaniei, ale perversității, nesăbuinței și voluptății în care zadarnic încerc de-o viață întreagă eu însumi să mă cufund cu succes - deci, eu sunt cel care trebuie s-o salveze de tentațiile cărora de-atâția ani mă zbat să le cedez eu însumi. Iar pentru ea n-are absolut nici o importanță faptul că-n pat și ea bătea câmpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fostă călătoare pe meridianele globului și deviaționistă sexual, fiica minelor și a combinatelor de prelucrare a minereurilor, victima autoproclamată a unei liote de nemernici lipsiți de orice scrupul, poate fi văzută aici în pijamaua ei Saint Laurent și în botoșei, cufundându-se gânditoare în lectura unui roman de Samuel Beckett... stând pe o blană alături de soțul ei, Despre Care Vorbește Toată Lumea, Cel Mai Sfânt Funcționar Al Primăriei New York-ului... iată-l aici, cu pipa în gură și cu părul lui negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
purta ochelari și o pălărie moale, ponosită. Myatt Îi spuse În franțuzește că acest compartiment era ocupat. — Un loc, spuse omul. — Doriți la clasa a doua? Întrebă Myatt, dar omul clătină din cap și trecu mai departe. Domnul Opie se cufundă cu vizibilă voluptate În colțul lui și Îl privi cu dezamăgire și curiozitate pe bărbatul mărunțel și palid din fața lui. Omul era extraordinar de șters ca Înfățișare, iar sănătatea precară Îi ruinase tenul. Nervii, se gândi domnul Opie, privind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Era oare disperat sau se resemnase la inconfortabile economii? Afacerea ar fi fost simplă dacă Myatt și agentul lui Page din Constantinopol, neprețuitul domnul Eckman, n-ar fi fost suspectat de complicate relații ascunse cu Stein, frizând limita legalității. Își cufundă lingura Într-o supă Julienne lipsită de gust. Prefera mâncarea gustoasă, puternic asezonată, dar sățioasă. Afară, În Întuneric, nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cinematograf, se gândi Savory, e frumusețea peisajului În mișcare, felul În care se mișcă turla unei biserici peste și dincolo de copaci, cum se lasă și se-nalță În pasul inegal al omului, frumusețea unui coș ridicându-se spre nori și cufundându-se printre celelalte hornuri. Senzația mișcării trebuia transformată În proză și urgența necesității Îl copleși așa de tare, Încât Își dori să fi avut hârtie și creion câtă vreme Îl Încerca inspirația și se căi c-o invitase pe Janet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
colțul ei. Myatt fu surprins. — Atunci de ce vă este teamă? Întrebă el. Femeia arătă cu capul spre Încăperea luminoasă și metalică. — Soțul meu e atât de modern! spuse ea cu teamă și mândrie. Apoi mândria ei pieri și, cu mâinile cufundate În coșulețul ei de lucru, printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească să vină Înapoi la mine. — Ei, ce spuneți de asta? zise domnul Stein În timp ce coborau scările. — Sărmana femeie, spuse Myatt. — Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar strica, Îi spuse el lui Myatt. Domnul Savory se simți umilit. Oamenii aceștia făceau parte din minoritatea care nu-i citea niciodată cărțile, care nu recunoștea pretenția lui de a acapara atenția celorlalți. Îl credeau mai degrabă vulgar. Se cufundă ceva mai mult În scaunul său și-i spuse lui Janet Pardoe: — Doctorul. Nu era prietena ta interesată de el? Dar tânăra simți dezaprobarea celorlalți și nu-și bătu capul să-și amintească povestea lungă și plicticoasă pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acum și să-i spun că descoperisem totul? Sau eram sub influența momentului? Să o sun pe Lauren și să-i spun ei ce descoperisem? Sau ea ar fi chemat imediat avocații? Poate ... —Bună, iubito. Am tresărit. Fusesem atât de cufundată În gândurile mele, că nu-l observasem pe Hunter intrând În apartament. Înainte să pot spune ceva, el mă săruta de bun-găsit și mă mângâia pe păr, ca și cum putea să-și dea seama că aveam nevoie să fiu calmată. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de câteva ori din picior și zic că infecția se vindecă bine, mulțumesc, zic. Și Helen zbiară: — Mona! Cum se mai zice la „măcelărit“? Mona zice: — Trebuie să stăm un pic de vorbă când ieșiți. În biroul ei, Helen e cufundată într-o carte deschisă. Este un dicționar ebraic. Alături are un ghid de latină clasică. Dedesubt este o carte despre limba aramaică. Lângă asta e un exemplar împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă birou e plin de pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
agățat cu degetul arătător, vînturînd cu mîna cealaltă mapa în care-și poartă caietele de curs și cele două-trei cărți de specialitate împrumutate pentru după-amiază de la bibliotecă. Salve! strigă studentului de serviciu la intrarea în cămin. Salut! mormăie acesta absent, cufundat în lectură. Dorine! lovește cu degetul în geam cînd își dă seama cine l-a salutat ai o telegramă... scoate el mîna pe ochiul de fereastră deschis și-i arată către masa cu scrisori. Dorin rămîne cîteva clipe locului, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
obligînd mașinile să-l ocolească. Numai cursa rapidă se înfurie și trece cu roțile din stînga peste coroană, trosnindu-i toate crengile, retezîndu-le. *** În compartimentul vagonului de clasa întîia, se simte cum iese căldura aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază, dezorientat o clipă, cercetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și plăcere. Tatăl oftează, așază mai bine pe brațe copilul adormit din nou și rămîne cufundat în calmul somnolent din cursă, privind peste capetele tuturor, înainte, prin spațiile deschise de ștergătoare. Valuri tot mai dese traversează șoseaua asemeni unor spinări de animale albe ce par să iasă din albia drumului, mai mult, tot mai mult, împotrivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd ? întreabă Mihai. Da. Ai noștri, care umblă prin județ cu treburi, au aflat că-i de dincolo de Iași, dintr-un sat. Ce-o fi avînd cu nea Toader? Lui nea Toader începuse să-i placă în uzină spune Ion cufundat în scaun, sorbind din cafea -, dar numai ce-l trimit ăia acasă, să-l lămurească pe moș Ion să se treacă la colectiv. O dată, de două, de mai multe ori. După ce l-a bătut pe tat-su, că nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și nicidecum instrument de tortură pentru copiii neascultători. A mai amintit și de vorba poporului că "babă frumoasă și copil cuminte nu s-a pomenit", iar cînd toți cei din biserică, dar mai ales femeile reîntoarse din drum s-au cufundat în emoția ascultării, cu o voce caldă, într-o moldovenească pură, preotul a început cu inegalabilul " Stau cîteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre", amintind multe din isprăvile unuia dintre copiii acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai rămîne prăbușit pe bancă, răstignit, brațele întinzîndu-i-se larg pe lîngă calorifer; simte cum se încinge la spate, dar îi place; se lasă pradă începuturilor de gînduri, privește aiurea, surîde nimănui și-abia într-un tîrziu, cînd Vlad s-a cufundat și el în tăcere, murmură: Amîndoi facem noviciat în ale vieții. Și eu, sincer să fiu, ți-o spun pentru că nu te cred suflet meschin ori vulgar, am crezut că am șanse la..., la o femeie frumoasă. Mi-a bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o cantitate mai mare de vodcă rusească. Știa că avem serviciul la domiciliu, dar cu vremea asta... Și de ce-l aduci aici?... Ai grijă, stai mai mult prin magazin, ce naiba! îl aude Mihai pe Dunăreanu certînd-o pe Cristina, în timp ce el, cufundat în scaun, se preocupă de căciula ținută pe brațe, cu capul plecat mult, îndesîndu-și bărbia în fularul de la gît. În celălalt capăt al magaziei, printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se preocupă de căciula ținută pe brațe, cu capul plecat mult, îndesîndu-și bărbia în fularul de la gît. În celălalt capăt al magaziei, printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în tăcere. Peste cîteva minute, ușa se aude iarăși. La naiba! șoptește furioasă Cristina, roșie toată, tremurîndu-i vizibil mîinile. Cum se strică un pic vremea, sau în ajun de sărbători, nu-i chip să nu-și bage și Săteanu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se stinge și este aruncat în scrumieră. Privirile celor doi se întîlnesc, înfruntîndu-se. Prefer bricheta spune Maria scurt și-și aprinde țigara, apoi menține flacăra pentru Mihai. Doamne, ce comod poate fi! oftează ea cu plăcere, după ce trage cîteva fumuri, cufundată în fotoliu, cu picioarele lipite, ridicate puțin să se sprijine de stinghia mesei, începînd să miște încet, într-o parte și-n alta, fotoliul. Mihai toarnă din nou vodcă în pahare. Un nes? întreabă spre Maria. Am și cafea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ușor perceptibil. "Maria Săteanu!" gîndește el, înfiorat profund, cum numai în adolescență i s-a mai întîmplat, cînd descoperea dimensiunea sentimentelor. O clipă are intenția de a-i atinge părul la ceafă cu palmele desfăcute, dar se teme că, așa cufundată în fotoliu cum stă, savurîndu-și țigara, femeia ar putea să reacționeze prea violent și, în furia ei, să plece. "Trebuie să-i mai dau să bea. Imposibil să rămînă tot timpul rece, insensibilă o păpușă de cauciuc!..." Amintirea clipelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să circule curentul. — O scăpare, o evadare, un gând care scapără ca un cablu sub tensiune... Dan, deci... Dan băuse dintotdeauna și se îmbătase dintotdeauna. Era una dintre chestiile care, la început, o făcuseră pe Carol să-l îndrăgească. Se cufunda cu totul în beție, într-un mod absolut fermecător, ca un derviș în extaz sau ca un swami în transă; își revenea în dimineața următoare, la micul-dejun, îmbrăcându-și identitatea ca pe un pulover tras peste cap. Chiar că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o femeie. De fiecare dată când se urcase la bord, o penetrase și apoi terminase într-o pată umedă, își dăduse seama, stând întins alături de ea și simțindu-i atingerea coapselor, de virilitatea lui precară. Pentru el, organele genitale erau cufundate într-o beznă senzuală profundă. Încercase să își stimuleze scula contractând și relaxând mușchii pelvieni și fesieri, dar aceasta nu răspundea la comenzi. Gândind situația în termeni de mecanică, Dan își închipuia mușchii ca pe niște cabluri care conectau întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
făcea să creadă despre fanteziile sale că sunt absurde. Și totuși, la nici douăzeci de iarzi de serviciu, mintea lui contempla imaginea unei fofoloance tinere și calde. O fofoloancă prin care încă nu ieșise capul unui bebeluș. O fofoloancă parfumată, cufundată în albituri brodate cu modele delicate. Încadrată de un abdomen plat, de șolduri suple, de marginea unui portjartier și de ciorapi închiși la culoare. — Oooh, gemu fără să vrea Margoulies și pătrunse prin ușile batante ce dădeau spre holul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
simțind efectul benzilor adezive pe ceea ce avea să se transforme în curând în păr pubian. Trecuse printre birourile dezordonate, fiecare cu maldărele lor de hârtii, mormăind saluturi pentru colegi. Aceștia fie își beau cafeaua, cu picioarele pe birou, fie erau cufundați în lumina verde a monitoarelor, tastând de zor. Bull se instală la locul său, porni calculatorul și, în timp ce acesta se punea în funcțiune, revenind la viață, Bull își compunea în minte cronica despre Razza Rob. După cum am spus, Bull era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încasată drept în moalele capului, de discrepanța accentuată dintre imaginile grotești care îi ocupaseră mintea pe tot parcursul zilei și aerul idilic al scenei domestice pe care o avea acum în față. Abia reuși să se abțină să nu-și cufunde fața în părul moale și castaniu al soției sale, șoptindu-i la ureche întreaga istorioară. În fine, reuși să nu facă așa ceva. Alan știa bine că bandajarea de urgență, a lui Bull servea ca o măsură temporară. Nu avea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru care era și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl purtau către Bexhill-on-Sea. Bull dormise somnul pe care îl pot dormi doar cei cu adevărat osteniți de sex. Dormise cufundat printre arcurile răsucite ale saltelei. În somn, corpul său greu lua posturi artistice, înconjurat de pat ca un basorelief. Un braț era ridicat deasupra capului, celălalt atârna pe marginea patului, întocmai ca podul suspendat Westway. În unele momente, pleoapele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]