2,852 matches
-
sa intelectuală, după cum mărturisește, în pagini impresionante, dar și de cea iudaică, inerentă destinului său individual. O viață întreagă pusă în slujba literaturii l-a învățat că artistul și intelectualul oricărei societăți democratice au datoria de a opera, în profunzimile cugetului, demarcația clară între pregnanța expresiei artistice, realitate cu un potențial fascinatoriu evident, și eventuala alunecare într-o barbarie a opțiunilor sociale. Lucrurile fiind clare, de unde provine totuși dificultatea întreprinderii? Tocmai din funesta capacitate de amalgamare a celor două elemente, ce
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
haz, ori înduioșătoare?... Stă în puterea lui să le înfățișeze... Partea de dumnezeire cuprinsă în pictură face ca mintea pictorului să poată oglindi într-un anume fel însăși dumnezeirea: purcede să creeze felurite vietăți, plante, fructe, peisaje, locuri care cutremură cugetul; sau dimpotrivă, locuri gingașe, încântătoare, plăcute; plaiuri înflorite cu tot felul de culori, străbătute și învăluite suav de dulci adieri". Privitorul este și el întâmpinat aici de proaspete plămădiri de demiurg, răsfrângeri noi dintr-o mare alchimie creatoare. Prospero modern
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
și înțepau biroul. Când fata venea de la toaletă și se întorcea la locul ei, celelalte patru tăceau chitic. Savurau din plin acest moment de complicitate, pentru că părerile pe care și le dădeau cu privire la sânii fetei parcă le uneau într-un cuget. Și de câte ori fata venea la serviciu, cu privirea ei veselă ca o nesfărșită dimineață de primăvară, ele își așterneau pe față câte un rânjet fals și se uitau unele la altele cu subînțeles. S-a împrietenit cu proaspăta soție, care
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
dus în cele din urmă la ceea ce s-a numit "comunitatea conceptuală europeană". Ilustrative sub acest aspect mi se par îndeosebi capitolele privind cercetarea "câmpului semantic referitor la noțiunile din sfera actelor intelectuale" - cunoaștere, a ști, a înțelege, minte, gând, cuget etc. - și cel în care este investigată "lexicalizarea în limba română literară a câtorva concepte de sorginte biblică": aproapele ("noțiune centrală a gândirii iudeo-creștine"), pronia, pâinea cotidiană, urmărite, toate, în manieră monografică, de o atenție specială având parte conceptul conștiință
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
cărți fără legătură cu preocupările firești ale vieții monahale. Cele două volume apărute în 2011, pe care le voi comenta aici, dovedesc că Steinhardt, monah exemplar în duh, s-a manifestat public ca un intelectual laic, în deplină libertate de cuget. Amplitudinea spiritului său i-a permis să găsească o cale personală de trăire a ortodoxiei, în care literatura laică și problemele culturii române din deceniile al șaptelea și al optulea au jucat un rol esențial. Prima dintre cele două reeditări
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
are culoare politică și, desigur, nici miros, că organismul social și-a pierdut orice imunitate față de plaga corupției. Nimic nou. Pentru prima oară însă se revarsă asupra noastră zoile vocabularului celor cărora li s-au spionat discuțiile. Cine sunt, în cugetul, în intimitatea sufletului lor, cei ce nu pot emite nici o propoziție fără unul, două sau mai multe cuvinte dintr-acelea numite de americani „de patru litere”? Discursul lor nu are tangență cu erotismul și nici măcar cu sudalma - domenii în care
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
Constantin Țoiu ...Și după ce răsare soarele, peretii mă- năstirii se luminează pe rând... Cel de la est, curbat, copleșit de povara soborului de sfinți, - generali ai puterii militare și ceilalți ai intelectului, cu slova și cugetul, ori numai cu priviri mustrătoare în ochi... Toți se aliniază cu priviri pline de zel sau de mândrie sau sfioase sau triste doar, asemeni recruților dintr-o cazarmă după ce goarna a sunat stingerea... Vin și pustnici, numai suflet, hrăniți cu
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
și ca smulsă de-un vânt Te-azvârli în brațele Divinei prietene ce te prinde. Ne uităm după tine, noi din stirpea Celor ce rămân pe pământ. LA BUFERA E ALTRO Mic testament Ceea ce noaptea mi se nălucește În calota cugetului meu, Urmă sidefie de melc Sau corindon de sticlă strivită, Nu e lumină de biserică sau atelier Pe care s-o vegheze Un cleric roșu sau negru. Doar acest curcubeu pot Să-ți las mărturie Despre-o credință la care
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
afli decât prin săvârșire. Semnul era temeinic: cine l-a distins Nu poate să dea greș de vrea să te găsească. Oricine-și recunoaște pe ai lui: mândria Nu era izolare, umilința nu era lașă, Văpaia cea plăpândă, camuflată din cuget nu era o scăpărare de chibrit
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
Simona Vasilache În vara lui 1923, cu câteva luni înainte să-si ia viața, demonstrativ si absurd, Urmuz publică, în Cugetul românesc (foaia debutului său târziu, oarecum întâmplător, iscat de Ar-ghezi cu numai un an înainte) o operă completă de întinderea unui fragment. După furtună, Odisee în vreo douăzeci de rânduri. Firește că nici rezumatul, nici analiza nu i se potrivesc
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
ea apare, într-adevăr, duminică, 19 februarie, în numărul scris, vorba vine, de Urmuz și Arghezi. Scrisoarea primului către al doilea, însoțind ieșirea în lume a prozei, era veche din 1922, de când discretului ei autor tocmai i se publicase, în Cugetul românesc, Pâlnia și Stamate. Un soi de destin are, deci, această ilustrată din cartierul comercial. Peste doi ani, tot ea o să dea titlul ediției din Urmuz îngrijite de Sașa Pană, la editura Unu. Se pare că negustorii au existat de-
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
descriptiv, cu o frumusețe memorabilă în detalii, impactul grandios al unei înaintări venind din neființă, frontal, implacabil somînd la expiație, precum statuia Comandorului din Don Giovanni. * Și această inerentă terribilità - ca s-o designăm cu un termen canonic -, înstăpînită în cugete ca o chemare gravă, încă de la Michelangelo, n-are nevoie, anume, de grimase aplicîndu-se demonstrativ realului; îi ajunge aici, de pildă, situația fundamentală căreia îi face față eroul, cînd, cu sîngele și viața lui întreagă, se aține în calea unei
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
rafinată emoție din întreaga Bienală, implica, în aprecierile sale, dimensiunea poetică în sens amplu, crocian, aceea care, într-o reprezentare de o imediatețe sezisantă, suscită ecouri vast înfiorate, un colocviu fratern cu veacurile de înaltă cultură, a văzului și a cugetului. * Unde ni s-au încrucișat privirile, pentru întîia oară? La Roma, înainte de sfîrșitul anilor ’60, în atelierul lui Nicodim de la Accademia di Romania. Scutit de facile exteriorizări, la oricît de explozive comoții admirative, îți transmitea de la început, spontan și ferm
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
refer, e aceeași din volumele anterioare. Și reverberează asupra celui de azi. Tematic, Unelte de dormit activează toți centrii nervoși ai vinovăției. Și nu doar ai vinovăției. Li se adaugă cei ai rușinii. Ai disperării. Ai dezgustului. Ai mustrărilor de cuget. Ai panicii. Nu mai e vorba, însă, de metafore. Ce interpretare oblică, aseptică ar putea face versurile acestea mai bune, mai sfâșietoare, decât le lasă să fie adevărul adevărat? „când afli, aproape din leagăn,/ că fericirea e egală cu păcatul
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
țin de acuitatea nervului său etic, dar nu de gravitatea delictelor în sine. De aceea, în aplecarea de a-și mărunți slăbiciunile se simte mai curînd un pretext menit a declanșa narațiunea, decît o pornire irepresibilă de a-și ușura cugetul. Biografic vorbind, privilegiul autorului e că a știut să-și preschimbe suferința într-o sursă de încăpățînare, imaginea cu care rămîi în urma lecturii fiind cea a unui munte de tenacitate: „Culeg din grădina amintirilor ce îmi iese în cale. Nu
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
de jurnal presărate în mijlocul unor reflecții morale, la toate acestea adaugîndu-se neplăcutul procedeu al dialogului cu propriul spirit, cînd cititorul e silit să asiste la un schimb de replici în care autorul intră în polemică cu sine, mai precis cu cugetul lui, sub forma unei conversații marcate cu linii de dialog. Paginile acestea au un iremediabil aer diletant, de cazuistică morală făcută parcă din dorința de a umple spațiul, de unde și senzația că autorul s-a grăbit să înghesuie între coperți
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
atât de mult, încât dorește chiar să vrea pur și simplu. Fără a-și mai defini obiectul dorinței. El vrea. Atât. Dacă e vorba despre cap, în numeroasele clipe când rânza spiritului îi permite să se răsfețe, românul lasă impresia cugetului de adâncime. Și face din această pricepere o cauțiune pentru momente de cumpănă. De aceea, dorește musai certificat. Că știe. Că e deștept. Că e ghizdav la minte. Că s-a izbăvit de-a pururi de neștiință. Încă din clasele
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
mișcare. De atunci și până în ultimii ani ai existenței sale Aurel Stroe a elaborat o arhitectură sonoră vastă, clădită cu cărămizi ale unei spiritualități susținute de o gândire conceptuală temeinic fundamentată. Elita spiritului întâlnește la Aurel Stroe o elită a cugetului.
Aurel Stroe pe „Calea Lactee“, scrisă pentru el de Nichita Stănescu – pagini de jurnal prezentate de Ana Trestieni – by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5406_a_6731]
-
Închei cu o glumă...care nu este glumă decât pe jumătate. Nu degeaba se spune despre ardeleni că sunt oameni așezați! Se spune că un ardelean este întrebat de un prieten al său: “Ce faci bade, șezi?”. “No...șed și cuget!” a venit răspunsul.
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-meditație și echilibru (12) () [Corola-journal/Journalistic/66556_a_67881]
-
există între o notă scrisă și o notă cântată". O altă confidentă a Ceciliei este, așa cum era și firesc, Maica Domnului, mai precis icoana pictată în altarul Bisericii Orfelinatului. Acesteia îi închină muzica tăcută a propriului suflet, zbuciumul preluat de cuget și transfigurat în melos. Chiar și scrisorile din jurnal către mama sa, recitite se pretează a fi transferate în recitative pentru clavicimbal, elaborate în arii și mottete. Să fi fost aceasta ambiția scripturală a lui Tiziano Scarpa, cea de a
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
acum un prim compromis tacit, rezultat din concurența mai multor factori: interesul acut al iudeilor de a-l elimina pe „Mesia”, cel al autorității stăpânitoare de a menține ordinea și dorința personală a lui Pilat de a avea, ca judecător, cugetul împăcat. Fără o explicație evanghelică expresă asupra revenirii, procesul continuă, însă. Totuși, Evanghelia după Luca arată și alte pâri de natură acum a atrage competența Prefectului: „Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru și împiedicând să dăm dajdie cezarului
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
Cum se scrie? Cu cursive. Piesa ne-nfă-țișează o crimă comisă în Viena 7: pe duce îl cheamă Gonzago, iar pe soția lui Baptista. O să vezi îndată: e-o mostră de ticăloșie, și ce dacă? Tu și cu mine, Sire, avem cugetul curat: nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne pute. (Intră Lucianus.) Acesta-i Lucianus, nepotul regelui. OFELIA: Văd că ai luat locul corului, Alteță. HAMLET: Aș putea să-ți transpun iubirea în dialog dacă mi-ai da voie
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
multe pietre tombale este indicat că acolo odihnesc soții cu soțiile. Adică, după ce au conviețuit, au conmurit... Necruțătoare legea firii, vorba lui Topârceanu. Alte monumente pe morminte vegheate de îngeri ne-atletici sau chiar apostolic scheletici. Aici, în panteonul Montparnasse, cugetul simțindu-ți-l ca pe Țara de Sus a Sufletului, spre vale, spre intrare curgând sentimentele -aceste sălcii plângătoare, tot ale Sufletului. Aici sub-pământul marilor nume e, concomitent, și adâncul sub-cerului, adică în legătură cu firmamentul rămânând. În fine, sub zidurile cimitirului
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
în cele mai diferite registre, pun acum în valoare, impecabil, delirul lui Afrim pe teme de zi și de noapte din existențele noastre. Actori minunați care își iubesc și își respectă profesiunea, care cîntă live, care se mișcă liber în cuget și în simțiri, disponibili, deschiși, proaspeți. Repet, dincolo de momentele exagerat de lungi, de repetiții reziduale, de prea mult zgomot și sclipici, această punere în scenă are o emoție sfîșietoare, o sumă de imagini, de desene, de comentarii cu haz de
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
sus dar nu ca sclavul lor (6). Din punctul lui de vedere, oamenii n-ar trebui să se lase cu totul în voia nemuritorilor, căci se pot afirma independent de aceștia: Să te iei/ în propriile mâini, să faci/ din cuget și din suflet setea însăși/ a zeilor, un receptacol/ de neînlăturat a-ncrucișării/ voințelor cerești și o-mplinire/ pe care zeii n-o mai pot lăsa/ nafara vieții lor, să îndrăznești/ să stai în fața lor o flacără/ din focul lor
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]