5,558 matches
-
nici să se îmbuibe cu prejudecăți estete.”¹ Hortensia Papadat-Bengescu renunță din vreme la tipul de samariteancă al Laurei din Balaurul. În cele din urmă romanciera abandonează ceremonia egolatră și se dedică lumii, cu toate că grația și suspinul își trag rădăcinile din „cuibul fatal” al subconștientului. Cum sar putea reflecta socialul fără de indivizi, și cum am putea observa indivizii Ăindiferent de calitățile sau noncalitățile lor) fără de introspecția prin care se evidențiază caracterele. Plăcerea prozatoarei este să vadă cum scapată sufletul, cum își mărturisește
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în noaptea ochilor tăi ca să aud secreta bătaie de aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul tău evocând tihna cuibului în care dorm puii ori își contemplă cu uimire penele dornice de zbor, deși se ascund încă la subsuoara ta și în liniștea visului tău cu flori și cu pomi - adăpost al regăsirilor zilnice pentru ei care sunt, pentru ei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
frumos arcuit, gâtul cu pielea subțire ce își pierde treptat petele roz (apărute în timpul orgasmului), în fine, abdomenul aproape plat, cu linia centrală, albicioasă, coborând dinspre ombilic spre mica proeminență pubiană. Pe această linie îi fuge aproape involuntar privirea, spre „cuibul” ce îi oferă dezlegarea și liniștirea fiecărui zbor către farmecul ei de femeie, deschisă împlinirii organice a iubirii cu bărbatul care se întâmplă să fie tocmai el! El! Adică un oarecare „profesor navetist”, aflat la sfârșit de carieră, absorbit de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
putea (sau trebuia!) să gândească la tinerețe, în fața accederii la noua „calitate socială”: aceea de tată. Deși, într-o asemenea situație, tatăl are preocupări mult mai „concrete”: cum să asigure condițiile necesare minime creșterii puiului de om? Pe când mama pregătește „cuibul”, tatăl se învârte în jurul ei, atent și protector. Oamenii vor fi văzut acest mic spectacol, de mii de ani, și la alte perechi de mamifere, exemplar în acest sens fiind comportamentul lupilor, atât de prezenți în miturile popoarelor indoeuropene. Este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
comportamentul lupilor, atât de prezenți în miturile popoarelor indoeuropene. Este un ritual al tuturor viețuitoarelor, inclusiv al acelora din staulul în care s-a născut Pruncul Sfânt. Patrupedele „asistau” la evenimentul sacru în ordinea firească a vieții. Părinții care pregătesc „cuibul” pentru progenitură - iată o imagine venind din preistorie, prefigurare a unui șir infinit de cupluri. Văzută aici și acum, icoana nu are nimic patetic, solemn sau maiestuos!... Este „ceva absolut normal!” Și Profesorul își spune zâmbind de unul singur: „Poate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
respectivă au fost scoase la iveală, după minuțioase și îndelungate cercetări, oase de mamuți și de alte specii de animale ale cavernelor de acum cîteva milioane de ani. Noua peșteră a fost denumită de principalul ei descoperitor, arheologul Iancu Răgălie, " Cuibul viselor", un patetic și inspirat apel adresat tuturor speologilor și iubitorilor de drumeție din țara noastră...". După ce în articol se vorbea pe larg și despre alte descoperiri formidabile din această peșteră, printre care desene rupestre, unelte și arme ale omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
creier de broască? Oum o să ne cățărăm noi pînă la înălțimea aceea, unde numai vulturii ajung? Ori vrei să cădem cu toții în prăpastie? Ș-apoi, intră și Virgil în discuție, ce-ți închipui tu că putem descoperi în găurile acelea?... Cuiburi de vulturi!... Lilieci ori păianjeni!... Altceva ce putem găsi? Cine s-ar fi putut urca pînă acolo să ascundă "comorile" pe care le visezi tu? Măi oameni buni, reluă foarte convingător Bărzăunul, deși un expert ar fi putut descoperi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o surprinse transformată în stană de piatră, cu un zîmbet lung, de care se aninau toate zările și cu un deget rămas uitat, poate pentru totdeauna, în palma strînsă a lui Virgil... Altă pasăre neagră își luă zborul dintr-un cuib nevăzut și se pierdu în cer ori în negura abisurilor. Și era așa de tristă pasărea aceea, și soarele era trist, și toată lumea era tristă în ochii Bărzăunului... Se rezemă de un colț de stîncă și închise ochii pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și la nimic altceva. Nu auzi nici cînd îl strigă Ilinca să-i ofere o bucată de plăcintă cu mere și nici cînd Vlad spuse cu destulă răutate că păsările cele mari și negre care fuseseră văzute zburînd își au cuibul în capul Bărzăunului. Ochii săi dădeau mereu tîrcoale pietrelor... Da, categoric! Fuseseră așezate așa de o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și de aceeași formă așezați unul lîngă altul ca trei sentinele, apoi două lespezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi icoana vieții, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros. Rândunelele și-adună bob cu bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne)oameni scurmă în toate smârcurile în căutarea de felurite nemernicii. E normal să-ți dorești mulțime de lucruri chiar dacă ești convins că nu toate se vor împlini. Sărutul îndrăgostiților-semnal fără cuvinte de încuviințare și descătușare
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
împărțirii”! Însă, atenție: să „împarți” bogăția nu sărăcia! Zorile omului harnic sosesc mult mai devreme decât cele ale leneșului.. Brazdă adâncă-belșug de pâine rumenă. Creatorul văzutelor și nevăzutelor a dat viață rândunelelor pentru a arăta oamenilor cum trebuie clădit un cuib perfect și cum trebuie ca părinții să aibă grijă de „puii” lor! Inventatorul fusului n-a bănuit la câte trăsnite „învârteli” îi vor supune oamenii obiectul descoperirii sale... Unii consideră gazeta (ziarul, jurnalul) drept un mijloc de a satisface o
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lucrurilor s-ar putea să fie gustos.... După ce a isprăvit de scris o carte, autorul se cade a reveni asupra ei, deoarece ea, cartea, e ca și un copil al lui care, nu-i așa, se cere supravegheat! Odată meșteșugit cuibul, rândunica se așează la locul ei și se apucă de cântat fericită, comunicând oamenilor, în legea ei, despre starea vremii... Omul după ce, la maturitate, se strânge la casa lui se gândește la câte și mai câte (bune și rele!), el
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
la un moment dat el simte o tristețe incomensurabilă, și tristețea asta strigă la ataaac și îi intră prin toate țesuturile, și uite cum câș tigă teren nesimțita și e incredibil cum perversa asta de tristețe vrea să-și facă cuib la pieptul lui, și-acum se pregătește să înfigă steagul de conchistador în inima lui, și chiar în clipa asta mă uit la fața lui de actor aproximativ celebru și-l văd cum se scutură vio lent și spune acuma
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe a cărei calcan era pictată o lozincă electorală . Poate cândva în acest perimetru se adunau și cavalerii florii de cireș,ale căror aventuri temerare sunt cuprinse în paginile romanului „Cireșarii” de Constantin Chiriță. (Lacul de la Pogana a fost numit „Cuibul Vulturilor”). Dacă turistul ar călători în timp,în urmă cu câteva secole,l-ar vedea pe domnitorul Ștefan cel Mare (în acest an se împlinesc 500 de ani de la moartea sa) trecând călare pe Podul Pescăriei.De aici voievodul a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
unei maimuțe, am găsit o broșură a lui Georges Bataille, din perioada când era arhivar la muzeul de numismatică din Paris, iar în acea broșură am dat peste sinistra greșeală de tipar din care a ieșit acolo, printre lăzi și cuiburi de maimuțe, povestirea următoare: mi-a sărit în ochi titlul unui capitol care se numește, în alte ediții, Moneda Bac triană ÎLa Monnaie Bactrienne), dar care purta acolo numele de Moneda Bacteriană (La Monnaie Bactérienne)! în noaptea aceea, Nur Iulian
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe frunte avea o coroană de flori proaspete. Și nici nu făcea ceea ce fac de obicei vrăjitoarele. Nu făcea nici un rău nimănui.Dimpotrivă, când se ivea prilejul făcea fapte bune.Odată a găsit niște pui de pasăre care căzuseră din cuib și țipau și plângeau neputincioși. Ea i-a luat ușor În palmă și i-a așezat În cuibul lor. Altădată căzuse un pui de căprioară În apă Învolburată și zâna-i sări repejor În ajutor, salvându-l de la Înec. Într-
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
făcea nici un rău nimănui.Dimpotrivă, când se ivea prilejul făcea fapte bune.Odată a găsit niște pui de pasăre care căzuseră din cuib și țipau și plângeau neputincioși. Ea i-a luat ușor În palmă și i-a așezat În cuibul lor. Altădată căzuse un pui de căprioară În apă Învolburată și zâna-i sări repejor În ajutor, salvându-l de la Înec. Într-o zi se prinsese un iepuraș În cursa vânătorilor și ea Îl elibera. La Început celelalte vrăjitoare o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o pasăre micuță și neagră care Îi cânta mereu Împăratului așa de vesel, că Îi umplea sufletul de bucurie.Împăratul și pasărea lui cea veselă deveniseră atât de apropiați Încât acesteia din urmă i se dădu voie să-și facă cuibul chiar sub streașina palatului. Împaratul deschidea gemul și câteodată o lăsă să se apropie atât de mult Încât să mănânce din palma lui. Uneori când slujitorii uitau ușa deschisă, pasărea intra pentru câteva momente pe culoarele răcoroase, apoi zbura ca
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
spate.Cu siguranță era o hoață. Și toți hotărâră că pasărea trebuie legată de picioare cu o ață și Înecata În fântâna arteziană astfel Încât toate păsările din grădină să ia aminte.Numai copilul slujitorului de la grajduri a plâns. Stând În cuibul de sub streașina palatului, pasărea auzi Întâmplător ce i se pregătea. Așa că plecă În lumea largă. Venea toamna, dar nu avea ce face. Auzise ea de la păsări că În țările calde este bine, așa că plecă Într-acolo. Toată iarna Împăratul ofta
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o pasăre era urâtă foc, ba că are un bărbat fără multă minte, ba că o pasăre avea puii prea slabi ori prea grași, ba că o pasăre avea glasul prea subțire ori prea gros, ba că altă pasăre avea cuibul prea măroi ori prea mic și neîncăpător. Și uite-așa, rea și egoistă cum era, cioara se iubea numai pe sine și nu voia să-și facă prieteni.Dar nici pe ea nimeni n-o iubea. Pe deasupra, mai făcea și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
egoistă cum era, cioara se iubea numai pe sine și nu voia să-și facă prieteni.Dar nici pe ea nimeni n-o iubea. Pe deasupra, mai făcea și multe răutăți: bârfea pe toată lumea, fura mâncarea pasărilor, fura puii de prin cuiburi și-i omora, uneori chiar Îi sfâșia În bucăți și Îi Înghițea, strica semănăturile oamenilor. Vroia chiar să ajungă regina pasărilor.Noroc că visul ei nu s-a Împlinit: imaginați-vă ce ar fi făcut pasărilor. Într-o seară, după
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și zbura prin pădure strigând cât putea de tare: -Cu-cu! Cu-cu! PRIVIGHETOAREA Odată toate păsările au fost Învitate la o petrecere În pădure. Vă dați seama ce zarvă mare era prin toate dumbravile, prin toate poienile și prin toate cuiburile. Păsările toate se agitau Încolo și Încoace, așteptând cu nerăbdare evenimentul. Păsări mari și mici, Își curățau penele În apa bălților ori În praful drumului. Veni și ziua mult așteptată. Tot pasăretul se adună Înca de dimineață În poiana mare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de ce se Întâmplă. Se agitau, băteau din aripi, săreau, zburau, se opreau. Și tare se mai lăudau cu penele lor, care de mai care mai frumoase, mai colorate și mai lucitoare. Și toate păsările, mari și mici se lăudau cu cuibul pe care-l au, cu puii lor drăgălași. Ba se luau și la harță câteodatp: de l-a insecte, de la viermișori. Dar orice mâncau, oricât cloceau, orice pene aveau, cu toate erau tare fudule. La aceea petrecere, Într-un loc
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și încep să privesc cerul deschis, căutând răspunsuri la gândurile și frământările mele. Copiii mi-au îmbogățit viața, dar eu nu trebuie să-i împovărez cu amintirile, păcatele și durerile mele. Ei au drumul lor, ca păsările care zboară din cuib. Trebuie să-i lași liberi, despovărați de grijile părinților. Trebuie să fiu mereu senin, cu o aparentă liniște. Ca oglinda unui lac, fără a-mi dezvălui zbuciumul din adâncuri. Mă întreb, uneori, cum de și-au înălțat zorelele clopoțeii albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fanii ei, Mihaelei nu i se vede nimic, ea fiind acoperită de un cearceaf. În schimb se poate observa corpul superb pe care îl are. La noi, încă mai sunt copii pe care-i învăța părinții că maternitatea e un cuib de berze sau că i-au făcut la cuvinte-ncrucișate, pe orizontală . De aceea, când văd un nud artistic cu cearceaf, scuipă-n sân pentru lubrefiere și dau block oricăror umeri și solduri dezgolite, pe motiv c-ar fi organe sexuale
O nouă imagine nud cu Mihaela Rădulescu by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72008_a_73333]