881 matches
-
va vedea în felul acesta. Se opri brusc în pragul ușii, tresărind puternic. Auzise telefonul sunând. Se privi stupefiată. Era goală... Nu înțelegea... . Îi venea să râdă, dar și să plângă. Smulse în mare grabă un halat de baie din cuier, îl îmbrăcă din mers și fugi repede la telefon. - Alo..., Emanuela? Bună seara! - Bună seara, Dorina! - Deranjez? - Nu, draga mea, tocmai ce am ieșit de la duș. Este bine că ai sunat, dacă nu o făceai tu, te sunam eu oricum
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
în haina aceia roșie!” Uitasem de ea. Am scos-o din valiza de carton, în care iși ține mama hainele de înmormântare. E ciupită pe ici colo de molii. Periată și scuturată arată încă foarte bine. Am așezat-o pe cuier în fața oglinzii. Între ea și oglindă eu! Fredonez fals „trei culori cunosc pe lume...”ce mi-o fi venit! Ne privim reciproc, ce mult am iubit-o! Haina roșie îmi zâmbește triumfătoare, „sic, sunt din nou la moda!” Mâine merg
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
ignor. - Știi ceva? Nu mă mai interesează nici cât negru sub unghie! Mărită-te unde vrei, cu cine vrei! Oricum nu-ți pasă decât de tine. Uită că m-ai cunoscut! Și în momentul următor și-a luat geaca din cuier, semn că va pleca, însă a continuat, plin de nervi: - Ce mă interesează pe mine rochia ta? Putea să fie adusă și de pe Lună! mi s-a adresat cu glas puternic și răstit. - Lasă rochia, dar mătușa a vorbit deja
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
mănăstiri, populația merge în excursie la mănăstiri. Poporul român îi caută și îi ascultă pe preoții și călugării vrednici (care își dau și viața pentru oile din turma lor). Populația îi caută și îi urmează pe preoții care sunt doar cuiere de haine bisericești (praviliști, răspopiți, însetați de câștiguri materiale) și pe vrăjitoare, ghicitori, bioenergeticieni, eretici, yoghini, horoscopiști etc. Poporul român merge în fiecare dimineață de Duminică la biserică, la Sfânta Liturghie, timp în care populația se duce la piață, la
PARTEA 5/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379221_a_380550]
-
Cam subțiri! Pun pariu că ți-a înghețat... - Frumoși, nu-i așa? Mă opri cu o încruntare măruntă. Când vei purta așa ceva nu vei fi nevoită să ieși din birou și să dai fuga la Arhivă. Resemnată am pornit spre cuier. O haină la repezeală fusese expresia ei. De pe cuierul plin îmi făcea cu ochiul blana pufoasă de vulpe argintie, aparținând desigur, unicei Cleo. Am înșfăcat-o și am ieșit înainte ca să apuce cineva să mă oprească. Imediat, un val de
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
nu-i așa? Mă opri cu o încruntare măruntă. Când vei purta așa ceva nu vei fi nevoită să ieși din birou și să dai fuga la Arhivă. Resemnată am pornit spre cuier. O haină la repezeală fusese expresia ei. De pe cuierul plin îmi făcea cu ochiul blana pufoasă de vulpe argintie, aparținând desigur, unicei Cleo. Am înșfăcat-o și am ieșit înainte ca să apuce cineva să mă oprească. Imediat, un val de Havai mă scufundă cu totul în lumea femeilor fatale
O ADEVĂRATĂ LADY de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378693_a_380022]
-
spațiul interior era la fel de mare. Era un fel de garsonieră foarte sumar mobilată. Până și patul mi s-a părut că este sărăcăcios. Două scaune și un dulap masiv de lemn, o măsuță de patru persoane, un taburet și un cuier în spatele ușii masive, constituiau toată mobila din casă. Partea de cameră în care era patul și dulapul se putea izola de restul încăperii printr-o perdea stil cortină, ce se lăsa antrenată, din ambele părți, de un șnur de mătase
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
cum nu prea am văzut prin magazine) și un dulăpior suspendat. O oglindă veche, atârnată deasupra chiuvetei, nu avea altceva ce să înfățișeze ochiului celui care o privea cercetând încăperea... Ea și-a dat pardesiul jos, l-a atârnat în cuier și a scos din dulapul masiv un pled pe care și l-a pus pe umeri. Am observat că tremura ușor. - Dacă-mi spui ce și de unde, găsesc eu și prepar un ceai fierbinte. Se pare că ai nevoie. - Dacă
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut de mine la simpaticii mei concitadini, în micile lor afaceri, dar și în petrecere). Portret donat mai demult Centrului Cultural Francez din Iași, dar împrumutat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de Măruca își afla aici, aproape de Peleșul regal (unde era primit cu venerație) ceasurile de tihnă și de imaginare. Începînd cu scara ce duce spre odăile de sus, scară al cărei cuier mai păstrează încă bastonul de drumeție al stăpînului, și terminînd cu odăițele slujnicelor, totul emană în mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Un pitic murdar pe șorț,/Plânge singur într-un colț./ Șorțul i-l fac eu curat/La mașina de spălat.", ,,Iartă-mă, te rog, pardon!/ Am crezut că ai palton,/ Și-am vrut, dragă pisicel,/Să-ți pun blana în cuier!" Cîrloganu 2006: 76-77. 301 Vezi și Bârsan 1995: 8-31, Răduț 2007: 88-89, Pâslaru 2003: 91, Taiban 1976: 89-90 etc. 302 Dumitrana 1999: 79. 303 Surdu-Dănilă-Șova 1995 : 9-11. 304 Dumitrana 1999: 81 (după Gianni Rodari). 305 Schulman Kolumbus 1998: 89. 306
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
două zile, stătea parcă de ani de zile pe măsuța joasă, în paloarea nocturnă a geamurilor. Era o zi feicită. Una dintre zilele gri și leneșe, rătăcite în toiul sărbătorilor de la începutul lunii mai. Dimineața, am bătut în perete un cuier mare, în antreu. Puteai să-ți agăți acolo cel puțin vreo zece haine. Nici măcar nu m-am întrebat dacă vara o să avem nevoie de el. Fereastra Charlottei rămânea deschisă. În prezent, printre suprafețele argintii ale acoperișurilor, se vedeau ici și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
doctor: da, aplecarea aceea absurdă până la pământ și zelul meu îmi păreau, acum, de două ori inutile și umilitoare. Numai când m-am întors acasă am devenit într-adevăr conștient de ceea ce mi se întâmpla. Mi-am agățat haina în cuier. Dincolo de ușa din fund, am văzut camera Charlottei... Așadar nu Timpul (oh, cât trebuie să te ferești de majuscule!) era cel care amenința să compromită planul meu, ci decizia unui modest funcționar, prin câteva fraze pe o singură pagină dactilografiată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
roșul, În timp ce albastrul este propice inspirației, iar contabilitatea necesită verdele pal... Se ține seama și de efectul anotimpurilor, pentru că ele influențează ambianța locurilor. Aceste procese creative nu pierd din vedere necesitățile fiecărui spațiu. Un grup de proiect a conceput un cuier cu o formă atât de necuviincioasă, Încât determină fără excepție clienții să-și manifeste surprinderea și să vorbească, ceea ce are drept efect destinderea atmosferei și contribuie la instaurarea unei relații amicale. Grădina situată pe acoperișul muzeului a fost concepută de
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
o să observați că distanța folosită este diferită în cele două cazuri). De altfel, influența statusului este elocventă și referitor la alte dimensiuni ale comunicării nonverbale. În 1972, A. Mehrabian a cerut, în cadrul unui experiment, unor subiecți să se adreseze unui cuier pentru pălării ca și când acesta ar fi, pe rând, o persoană sau alta - s-a constatat că atunci când îi vorbeau cuierului ca și cum acesta din urmă ar fi fost o persoană cu un status social superior, adresau cuvinte și priviri într-un
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
alte dimensiuni ale comunicării nonverbale. În 1972, A. Mehrabian a cerut, în cadrul unui experiment, unor subiecți să se adreseze unui cuier pentru pălării ca și când acesta ar fi, pe rând, o persoană sau alta - s-a constatat că atunci când îi vorbeau cuierului ca și cum acesta din urmă ar fi fost o persoană cu un status social superior, adresau cuvinte și priviri într-un punct aflat mai sus pe cuier decât atunci când presupuneau că se adresează unei persoane cu un statut social inferior; 2
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fi, pe rând, o persoană sau alta - s-a constatat că atunci când îi vorbeau cuierului ca și cum acesta din urmă ar fi fost o persoană cu un status social superior, adresau cuvinte și priviri într-un punct aflat mai sus pe cuier decât atunci când presupuneau că se adresează unei persoane cu un statut social inferior; 2) Cultura - spațiul folosit diferă de la cultură la cultură. În literatura de specialitate este cunoscut un aspect intitulat „dansul diplomatic”, fenomen care se explică prin influența exercitată
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
scurtezi! Însă aude și băiatul, Doar îl știți pe Hăplișor: Pe furiș ia pantalonii, Merge drept la croitor! Croitorul, se-nțelege I-a scurtat, i-a potrivit, Hăplișor își zice: ”Tata O să fie mulțumit”. Așteptând să-i dea răsplată În cuier i-a atârnat, Când îi vede, Haplea-și zice: Frosinica i-a uitat. Se-apucă să-i facă singur Și-auziți-l: “Să poftească Croitorul cel mai meșter Mai frumos să-i potriveasă!” Mai târziu nevasta-și zice: Pantalonii i-am uitat
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
al României», altfel nu am fi putut îndrăzni să primim «un străin») se minunau cum trăiam. Adică, urcând scara de stejar, vedeau, în hol (care avea doar umbre înnegrite pe locul tablourilor, fie vândute, fie depozitate în camera mamei), un cuier de haine cu ciorapii puși la uscat de către «colocatari», eventual șí alte rufe, mai intime, apoi dulapul de bucătărie vernil lângă bufetul de nuc, și zăreau (până să-i poftim, repede, în dormitor) o tânără în capod înflorat de «zenana
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a disconfortului provenit din inaderența la realitate a unei structuri sensibilizate până la paroxism, și anume sensibilitatea artistului care își trăiește condiția sub marea panică stârnită în primul rând de agresiunea lucrurilor imediate: „De ura lucrurilor nu voi scăpa. / Scaunul, patul, cuierul și covorul / îmi pregătesc omorul. Când le ating mă mușcă de mâini. Îmi ronțăie amintirile. Cum închid ochii / le simt în oase privirile. Ele mă răstignesc cum adorm / în cuiele dinților de lemn și mătase. / Nu e nimeni în cameră
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
oprit, spunea el, așa cum ar fi spus Artie Shaw. Nu băga nasul unde nu-ți fierbe oala. Și apoi Într-o zi Milton veni acasă cu niște ancii noi de la magazinul de instrumente muzicale. Își atârnă haina și pălăria pe cuierul din hol, scoase anciile și făcu ghem punga de hârtie. Intrând În sufragerie, Încercă o aruncare la coș. Hârtia zbură prin cameră, atinse marginea coșului de gunoi și sări afară. Moment În care o voce spuse: ― Mai bine ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat, spuse Ed, frizerul. Mă conduse spre un scaun. Eu - cu ușurință rebotezatul Cal Stephanides, adolescentul fugar - mi-am lăsat jos geamantanul și mi-am agățat haina În cuier. M-am Îndreptat spre scaun, concentrându-mă În tot acest timp să merg ca un băiat. Precum victima unui infarct, trebuia să Învăț toate deprinderile motorii simple. În ceea ce privește mersul, nu mi-era prea greu. Vremurile când fetele de la Baker & Inglis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vadă. Soția lui reuși să-și rețină zîmbetul. — Unde să te aștept? Întrebă ea. — La locul nostru, În fața izvorului. Fusese văzut pe fereastră? Traversă demn strada, străduindu-se să aibă o expresie morocănoasă. Pe coridor era răcoare și doar un cuier din bambus, unde erau agățate două pălării. O așeză alături și pe a lui, o pălărie de paie, pe care soția i-o cumpărase În același timp cu haina de mohair și de care Îi era puțin rușine. — Intrați, șefule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe dinăuntru, cu cheia În broască. În acest salon, exact aici, pe marginea covorului, Hélène Lange zăcea, chircită, și nu arăta deloc frumos, pentru că fusese sugrumată. Încă avea pe ea rochia mov, dar Își scosese șalul și pălăria, găsite În cuierul de pe coridor. Sertarele mobilelor erau deschise și pe podea erau răspîndite hîrtii și cutii de carton. — Viol? — Nici măcar tentativă. Și nici n-a fost furat ceva, după cîte știm. Articolul apărut În dimineața asta În La Tribune e destul de exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nu putea suporta asta, apoi ceva cedă În interiorul ei și senzația deveni mai caldă și mai blândă. Jim o ținea lipită de spătar și acum ea voia, iar Jim Îi șopti: — Hai să ne plimbăm. Liz Își luă haina din cuier și ieșiră. Jim Își ținea brațu-n jurul ei și se opreau la fiecare doi pași, se lipeau unul de celălalt și Jim o săruta. Nu se vedea luna și umblau prin praful până la glezne, printre copaci, spre doc, spre depozitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]