1,160 matches
-
voi șopti cântecul meu. Te voi chema cu cântec de sirenă, Ținând doar mâna ta la pieptul meu, Și-nfășurată în a nopții trenă Îți voi privi iar somnul greu. Voi mângâia dorințe și suspine Ce-n vise și-au găsit culcuș, Mă voi ruga să nu se mai termine Cât zâmbetul ți-e jucăuș. Voi adormi și eu, cu tine, Urechea mea trăirea-ți urmărind, Și cuibărindu-mă-n suspine, Te voi iubi, sublimul împlinind... B.M. - 25.03.2017 Referință Bibliografică
ABSENȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354255_a_355584]
-
ispită... Fuge. Fuge de oameni, pentru că îl batjocoresc. Simte că sunt răi. Se teme de oameni. Se teme încă și de câini, dar așa, mai cu fereală, se ține aproape de ei! Câinii sunt cei care se descurcă mereu! Ei găsesc culcușurile cele mai ferite de vânt și ploaie! Ei găsesc primii resturile de mâncare cele mai bune, mai grase, mai gustoase... Ei, câinii, își permit să aleagă! Ei, câinii mănâncă doar carnea! Lasă pâinea, salata, varza, cartofii! Câini fraieri! Dar el
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
-l chinuie atăt de tare. Când trăia Nicușor, se aciuaseră lângă un gard de fabrică părăsită. Loc ferit de curioși, necălcat de nimeni. Adunaseră de pe unde s-a putut o plapumă, o pătură, niște cartoane, niște lădițe și înjghebaseră un culcuș. După ce a murit Nicușor, n-a mai putut sta acolo. Îl vedea întruna... Ba i se părea că-l aude vorbind, ba că geme ca atunci când se-mbolnăvise... Și-i vedea ochii. Ochii ăia holbați, plini de lacrimi, care cereau
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
i se face tulnic. Scriind, devenim, așa cum spune autorul, copiii lui Dumnezeu, “crescuți în puf de versuri”. (Și îngerii au îngeri păzitori). Iată ce menire sublimă are Poezia: de a ne purta pe aripi, de a ne face leagăn și culcuș în “puf de versuri!” Chiar dacă uneori umblăm pe jăratec. Un poet pasional, arzând de dorința de a fi iubit, devorat în iubire, mistuit de doruri necunoscute, tulburat și tulburător, uneori prea visceral, alteori prea eteric (extremele se atrag) acesta este
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
nădragi purtați. Povestea spune că atunci când foamea îl răzbea lua în gură țâța oii și-ntins pe spate se oprea din supt doar când era în saț de burtă. Cânta din frunză de găselniță și scrijelea ciomegele cu moacă. Avea culcuș într-un fânar și înopta în paie, acoperit cu-un țol jegos ... Sărmanul cu mintean de căpătat și-o pălărie scofâlcită avea-n picere obiele cu tălpici și-și rezema sfrijeala-n bâtă. Mâinile îi erau lungite de scurtimea de mintean
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
trebuie să treacă pe la porți s-adune vacile și să le ducă la pășune pân-la apus de soare, când le mâna cu bâta lăsându-le la casa lor ... A fost cam greu la început, dar odăița părăsită ce-i era culcuș și hrană în destul a dus grija-n uitare. După alți ani Ciubucică era om în putere deși cam peticit și cu arătul șters. Îl cunoștea-ntreg satul și de atunci e-n mintea mea un sărman cu cioareci, cămeșă
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
furișat în casă și fără să mă vadă mami, am luat o bucată de cozonac, gândindu-mă că pentru un amărât de iepuraș ar fi mai bun decât pâinea. M-am întors în pivnița fără apă. Tata-mare îi aranjase un culcuș din salopetă lui în colțul dintre nisip si perete. -Mai bine de atât nici că se poate! mi-a spus mulțumit, după ce a pus iepurașul în adâncitura cuibului făcut. I-am pus cozonacul în față și am fugit repede de
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
pus iepurașul în adâncitura cuibului făcut. I-am pus cozonacul în față și am fugit repede de am luat strachina lui Cartuș, care era plină cu apă. -Îi pui tu alta lui Cartuș! i-am spus când o lăsam lângă culcușul lui. Tata-mare, mă doare inima de milă să-l las aici singur, în întuneric. Și după ce m-am gândit și l-am privit cu un aer jalnic, am continuat: -Dacă mâine nu-i faci o cutie din carton, ți-l
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
l-am tras încet după mine, am coborât treptele cu viteză, mai să cad în nas. Iepurașul se plimba pe grămada de nisip în care țineau la păstrat morcovii pentru iarnă. Când mi-a simțit prezența, a zbughit-o în culcușul lui sau mai exact în salopetele lui tata-mare. M-am aplecat și l-am luat în brațe. Tremura mai să-i cadă inima în palma mea. L-am încălzit la pieptul meu și am început să scot din buzunar mâncarea
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
început să scot din buzunar mâncarea furată. Pâinea a mirosit-o cu botișorul lui care se mișca mai repede decâ acele unei pendule. Efortul meu de a-i fura pâine nu l-a apreciat, așa că, după ce l-am pus în culcușul lui, m-am așezat pe ultima treaptă. Părea satisfăcut și mulțumit de prezența mea. Tot pe furiș am mai fugit încă odată afară și i-am adus apă proaspătă. Apoi, după ce m-am uitat mai bine prin pivnița, am găsit
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ultima treaptă. Părea satisfăcut și mulțumit de prezența mea. Tot pe furiș am mai fugit încă odată afară și i-am adus apă proaspătă. Apoi, după ce m-am uitat mai bine prin pivnița, am găsit de cuviință să-i schimb culcușul, de frică să nu-l descopere cineva, în cazul că aveau să coboare după morcovi pentru ciorbă. L-am ascuns după butoiul cu varză. Părea mulțumit de efortul meu și s-a lăsat mângâiat până a adormit. Am ieșit din
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de la internatul școlii nu s-a prins de mine! Vederea, auzul, dantura, astea au îmbătrânit odată cu mine... Mi-amintesc că vara, pe când aveam vreo patru ani, mă culcam cu frații mei mai mari în șopru, pe otavă. Eu le făceam culcușul. Ei vorbeau o vreme, mai oftau, gândindu-se la mama noastră care murise, nu demult, dar adormeau mai repede. Eu nu puteam... Voiam să fie mama cu noi. Îmi lipsea mult, cu toate că nici n-am cunoscut-o prea bine. Mă
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
o vreme, mai oftau, gândindu-se la mama noastră care murise, nu demult, dar adormeau mai repede. Eu nu puteam... Voiam să fie mama cu noi. Îmi lipsea mult, cu toate că nici n-am cunoscut-o prea bine. Mă sculam din culcușul meu și mergeam pe afară. Dacă era senin, număram stelele de pe cer. Când ajungeam la 20, fiindcă nu știam să număr mai departe, ziceam și încă una și încă una... Mă uitam la stele și îmi închipuiam că acolo este
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
ei îndat`adună, Umbre ce-o schimbă în furtună. Și cheamă vântu-n ajutor, Să risipească negrul nor; Abia atunci se potolește Când soarele de sus zâmbește. Apoi, e iarăși liniștită Și îl așteaptă fericită, Venind pe-ascuns și împreună, Împart culcuș sub clar de lună. *** Ciclul "Povești din veac" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Secret ascuns de mii de ani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357827_a_359156]
-
MĂ IUBI, DOAMNE! Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 453 din 28 martie 2012 Toate Articolele Autorului artist: Tompos Opra Agota titlu tablou: Lumi paralele 11 nu mai știu a dormi nopțile. lasă-mi în pumnul de zi, culcușul neatins de uitare. cel de noapte, fărâmă-l în cuvintele Tale până când, în tâmplă-mi va crește dealul răbdării. valea o am în călcâi. arde... Referință Bibliografică: nu mă iubi, Doamne! / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NU MĂ IUBI, DOAMNE! de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357940_a_359269]
-
apoi o lumânare îngălbenita Nu vreau frunze căzute când se topesc culorile soarele plătește timid când amurgul își crește aripile Dânsul te răpește, te amețește până în stratul verde al irealului se prelinge scoarță vie pe creierul uman existența își face culcuș în interior tot mai conștient Frunzele în doliu galben își strigă în cor plânsul slăbește legătură se pregătește zborul kamikaze ... Citește mai mult Voi fi o singură dorințăapoi o lumânare îngălbenităNu vreau frunze căzutecând se topesc culorilesoarele plătește timidcând amurgul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
Citește mai mult Voi fi o singură dorințăapoi o lumânare îngălbenităNu vreau frunze căzutecând se topesc culorilesoarele plătește timidcând amurgul își crește aripileDansul te răpește, te amețeștepână în stratul verde al irealuluise prelinge scoarță vie pe creierul umanexistența își face culcuș în interiortot mai conștient Frunzele în doliu gălbeniși strigă în cor plânsulslăbește legăturase pregătește zborul kamikaze... XVI. LECȚII DE VIAȚĂ PENTRU PRINȚESA CE ÎNSEAMNA CULORILE, ÎNVĂȚĂTORULE? PARTEA ÎI., de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
spre poartă. poet... Doamne, ce ființă caraghioasă ai aruncat din sacul de oase eterne! râde și plânge pe buza stâncilor, pe pumnii de fier ai gardurilor împărățiilor căutând însetat frumusețea... mereu frumusețea glasurilor sufletelor... lovit de patimi profunde, își așterne culcuș în brațele nebuniei cuvintelor, a sensurilor rădăcini crescute spini, printre coloanele uneori prea prost sculptate, din templele cu altare din versuri. uneori, adoarme într-o iubire. se trezește râzând-plângând, cu buzele uscate de săruturile depărtării... clădește în nisipuri albastre timpul
FUG ÎN ADÂNCUL POVEŞTILOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357606_a_358935]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ATUNCI AI SĂ ȘTII... Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 1658 din 16 iulie 2015 Toate Articolele Autorului NICIODATĂ Vânturile de nicăieri, de pretutindeni se-adună întotdeauna la mine în casă când bucuria își face culcuș în inima mea. Sărmane vânturi! ce nu știu că inima mea, niciodată nu va ajunge îndeajuns de bătrână, îndeajuns de uscată... să nu mai poată simți bucuria, durerea, și jalea. UN FLUVIU ANONIM Sunt un fluviu anonim, fără memorie, fără
ATUNCI AI SĂ ŞTII... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357744_a_359073]
-
va fi frig de vom sufla în mâini, ne vom încotoșmăna în paltoane și ne vom înfoofoli sub căciuli...! Ne-om înveli inimile pline de dor cu o pătură sufletească, singura ce ține de cald inimii! Ne-om așterne în culcușul iubirilor omenești gândurile, ca să se strecoare la ele doar cine ni le îmblânzește. Le-om acoperi cu lumină vrednică să danseze și să zboare cu idealul uman, pe când purul alb al zăpezilor va să ivească o rază de candoare iubitorilor
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
i se face tulnic. Scriind, devenim, așa cum spune autorul, copiii lui Dumnezeu, “crescuți în puf de versuri”. (Și îngerii au îngeri păzitori). Iată ce menire sublimă are Poezia: de a ne purta pe aripi, de a ne face leagăn și culcuș în “puf de versuri!” Chiar dacă uneori umblăm pe jăratec. Un poet pasional, arzând de dorința de a fi iubit, devorat în iubire, mistuit de doruri necunoscute, tulburat și tulburător, uneori prea visceral, alteori prea eteric (extremele se atrag) acesta este
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
un orb putea să facă lucrarea. Un orb nu poate fi pedepsit de nimeni. III. Pe câine îl chema Riabcik, Venea din ținutul Riabland. Avea ochii roșii, era slab ca un deținut, Dar fericit când nu primea picioare în coaste. Culcușul său era în peștera walkiriilor. În tinerețe a fost duce. Mai era acolo o femeie, Frosa, Care-l hrănea cu jăratic. Câinele căra găleata la râu, Răul era de foc, Riabcik l-a traversat, A cucerit Roma, acolo a rămas
UNU de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358802_a_360131]
-
poți să vii, dă-ne, Doamne, jucării și fă-ne, din nou, copii!... suntem copii ne dăm de-a dura pe derdelușul vieții spre final și-un dulce-amar ne udă gura când prindem, Doamne, înc-un... an! ne sapă vremea un culcuș fără lumină și căldură dar noi ne dăm pe derdeluș n-avem timp să ne-ngrijim și nici măcar nu observăm că somnul nopții ne tot fură din traiul nostru câte-o zi și ne amăgim întruna că Dumnezeu ne va
NE AMĂGIM ÎNTRUNA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359348_a_360677]
-
fat-n casă, că un caporal îmi strigă să alerg de urgență în grajd că-mi fată iapa. Când am ajuns, Floricica îl lingea pe căpțor pe viitorul armăsar Vifor, iar mie mi-a revenit misiunea să-i fac un culcuș de paie, să pun câteva pături pe jois și s-o alimentez pe noua „mămică”. Până a sosit domnul colonel Pătrașcu nu am mai făcut altceva decât să am grijă de Floricica, s-o țesăl, să-i dau apă, să
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
deoarece pierderea prietenului ei drag o marcase profund. În fiecare seară,târziu, când asfințitul se juca cu mii de nuanțe, urechiata mergea la culcare cu sufletul plin de durere. Lipsa prietenului său era din ce în ce mai greu de suportat. Se așeza în culcușul de iarbă pregătit de stăpână, în poziție iepurească, cu lăbuțele din față întinse, iar cu cele din spate sub codiță și retrăia momentele petrecute cu Iepurilă. Părea atât de îngândurată... sau poate cugeta la viitorul ei care acum părea încărcat
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]