1,159 matches
-
STĂNCESCU, Dumitru (20.XII.1866, București - 9.VII.1899, Axenfels, Elveția), prozator, culegător de folclor, editor și traducător. S-a născut într-o familie de intelectuali cu un rol însemnat în viața culturală a Bucureștilor. Atât tatăl său, Alexandru Stăncescu, o vreme secretar al Ateneului Român, cât și unchiul său, Constantin I. Stăncescu
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
D’Ennery, Ernest Legouvé și Jules Janin. Transpunerile vădesc anumită dexteritate literară și au fost apreciate în epocă. S. a scos și un „Calendar ilustrat al «Bibliotecii pentru toți»”, urmărind același program. Ca folclorist, este, la noi, unul din primii culegători de basme, format sub influența lui B. P. Hasdeu și a lui A. I. Odobescu. În prefața la Basme culese din popor (1885) M. Gaster remarca drept calitate principală a culegerii efortul lui S. de a se fi integrat spiritului popular
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
a una ți-oi și spăla-o, Și-oi spăla-o-n lăcrimele Și ți-oi strânge-o-n păturele Și-oi usca-o-n gândurele, Că trăim cu mare jele...461. Urătorii nu le ocoleau pe femeile singure Dacă culegătorii de folclor ar fi adăugat, în publicațiile lor 462, lângă numele „informatorului” și date despre persoana căreia i s-a adresat colinda - zisă „la fereastră” sau „la ușe” -, reținând măcar vârsta, starea civilă, meseria și sexul acestor destinatari, categoriile în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poemele Rugăciune și Desen. În numărul 11-12/1926 îl urmează Bazil Gruia, elev al liceului din Aiud (Nu-i vina mea...). Emil Giurgiuca se exprimă aici nu numai ca poet, ci și ca prozator (Nevinovatul, Baciul Costin, Între copii) și culegător de folclor. În etapa de început a revistei mai publică versuri Aurel Zegrean, I. Budai ș.a. Petre Grimm, profesor de limba și literatura engleză la Universitatea din Cluj, traduce poemul Dora de Alfred Tennyson, I. Macaveiu semnează articolul Fabula și
SCANTEIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
asupra poeziei române, CL, 1982, 7; Ioan Buduca, De la origini până în prezent și înapoi la origini, AFT, 1982, 8; Mircea Mihăieș, Istorie literară în blue-jeans, O, 1983, 7; Adrian Popescu, Istoria internă a poeziei românești, TR, 1984, 31; Mircea Mihăieș, Culegătorul de perle, O, 1984, 49; Paul Cornea, O istorie a poeziei românești, MS, 1985, 2; Traian Vedinaș, Poezia românească veche, ST, 1985, 9; Nicolae Manolescu, De la Eminescu la Bacovia, RL, 1985, 43; Cristian Moraru, Divanul istoricului cu poezia, VR, 1986
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
Apuseni. Poetul năzuiește neîncetat să descopere și să descifreze „semne / De pierdute veșnic raiuri”, „umbrele, lumina / Unor sfinte începuturi”, preocupat însă și de performanțele virtuozității în versificație și lexic. Ca folclorist, Ș. s-a manifestat într-o triplă ipostază: de culegător, precum în Folclor din Țara Zarandului (1962, în colaborare cu Domițian Cesereanu, publicată în seria Folclor din Transilvania), excelând prin atenția acordată autenticității și valorii, caracterului antologic al textelor, de redactor care a inițiat și îngrijit câteva zeci de volume
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
populare versificate. Lăură Vampa, Eugen Vaian și Traian Demetrescu se arătă în nuvelele lor adepții unei proze de observație socială, cu accente naturaliste. I. L. Caragiale, prieten și mentor literar al lui Vaian, și-a republicat în S.i. schița Norocul culegătorului. R.Z.
SAPTAMANA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289480_a_290809]
-
și obiecte caracteristice imaginației populare reflectate în basm, lucrare utilă, ce prefigurează indicele de motive al lui St. Thompson. Explică însă limitat geneza poveștilor, evoluția lor și exagerează punând basmul românesc sub pecetea, cvasiobligatorie, a unui mit antic. Nefiind un culegător de folclor, pentru cele cinci sute de basme pe care le prezintă în rezumate (utilizate și în tipologia lui A. Schullerus, în 1928), folosește în bună parte culegeri anterioare. Lucrarea este cea dintâi care sistematizează repertoriul basmelor românești, într-o
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
dintâi). Studii și articole despre folclor și folcloriști semnează Petru Gh. Savin, Em. Elefterescu, Ioan Răuțescu, S. T. Kirileanu, D. Furtună, N. Mateescu, Dobre Ștefănescu, Iosif N. Dumitrescu ș.a. Mai bine reprezentată este secțiunea consacrată textelor de literatură populară. Principalii culegători sunt N. Mateescu, Petru Gh. Savin, N. I. Dumitrașcu, Const. Șoltuz, D. Urzică, D. Furtună, Ioan Răuțescu, Aurelian Borșianu, Aristide N. Geamănu, Eugen Nicolau. Revista conține și articole, însemnări sau mărturii despre folcloriștii și scriitorii Tudor Pamfile, Ion Creangă, Alecu Russo
TUDOR PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290280_a_291609]
-
crișene pe unde folcloristul a copilărit ori și-a desfășurat activitatea, în cea mai mare parte din Bodrogu Vechi, Bara și Gurahonț și câteva din zona Aiudului. Textele sunt redate cât se poate de fidel, cu toate particularitățile de limbă, culegătorul străduindu-se „a nu adăuga nimic, dar nici a lăsa neclar ceea ce e frumos”, opinie împărtășită și de critica de specialitate. Ovidiu Bârlea observă că U.-D. „s-a ținut destul de aproape de oralitatea folcloristică. Se vede la tot pasul cum
UGLIS-DELAPECICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
gazetei „Organul luminărei” din Blaj la propagarea ideilor școlii etimologico-istorice) - ambele nesemnate. Se mai pot menționa necrologurile George Sion și George Barițiu și reproducerea unei conferințe a lui B.P. Hasdeu, Noi în 1892. Interesul pentru etnografie vine în completarea activității culegătorilor de folclor, prin articolele Portul țăranului de A. Bucur, Casa, curtea și mobilierul românului de Al. Coltor, Schița monografică a comunei Bucium (despre organizarea gospodăriei, familiei, obiceiuri religioase, ocupații, alimentație) de G. Lupu, O nuntă (ospeț) românească de pe Ampoi de
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
literatura de specialitate, va crea unele confuzii. Începând cu colecția lui Jan Urban Jarník și Andrei Bârseanu, publicată în 1885, în care sunt cuprinse peste o mie de texte lirice, s. va intra din ce în ce mai mult în sfera de interes a culegătorilor de folclor. Necesitatea comunicării concise, aproape aforistice, a unor observații determină dezvoltarea unor modalități specifice de exprimare. Enunțul direct este destul de rar: „Te cunoști lele pe frunte / C-ai pus rumenele multe”. Se folosește mai mult exprimarea aluzivă, falsul monolog
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
categorii și motive folclorice, istoria folcloristicii, relația literatură orală - literatură scrisă etc. Câteva contribuții de istorie literară și culturală întregesc profilul cărturarului și dau o imagine mai exactă a multitudinii preocupărilor sale. El este mai întâi un pasionat și competent culegător de folclor. Din cele câteva mii de piese colecționate în diferite zone etnofolclorice (Câmpia Transilvaniei, Codru, Bihor, Lăpuș, Năsăud), a publicat o parte în volume colective - Poezii populare din Sălaj, Poezii populare din Lăpuș, incluse în Folclor din Transilvania (I
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
și Folclor din zona Codrului (1978). Culegerile se remarcă prin acuratețe, prin respectarea riguroasă a metodelor de înregistrare și a criteriilor de selecție a textelor. „Am eliminat tot ceea ce părea deficitar sub raportul autenticității, toate textele care purtau semnele imixtiunii culegătorului”, notează cercetătorul în prefața la Folclor din Bihor. Criteriile estetic și documentar sunt cele care decid în principal antologarea materialelor. Ambele criterii sunt subordonate principiului reprezentativității, astfel încât textele oferă de regulă o imagine reală a repertoriului folcloric din zonele investigate
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
vizibile și în numeroasele traduceri făcute din Goethe, Schiller, J. Kerner, Uhland, Fr. Rückert, August von Platen, Heine, Lenau, Fr. Halm, Emanuel Geibel, Lamartine și Arany János. O activitate deosebit de fructuoasă, începută imediat după terminarea liceului, a desfășurat P. în calitate de culegător de folclor. Delegat din partea societății Orientul să adune folclor transilvănean împreună cu I. S. Bădescu și N. Droc-Barcianu, a colindat în multe rânduri regiunea Bihorului, valea Crișului Negru și împrejurimile Sibiului, publicând apoi mii de versuri care aparțin aproape tuturor speciilor
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
speciilor folclorice. O atenție deosebită a acordat baladei, culegerea sa fiind dată tiparului în 1870. Acoperind o arie tematică largă, baladele de aici au deschis drum unei întregi serii de poezii populare care vor intra în atenția revistei „Convorbiri literare”. Culegătorul era călăuzit de ideea valorii documentare a folclorului, pe care îl socotea capabil să ofere date despre originea și istoria poporului, prin relevarea tradițiilor naționale, amenințate în contemporaneitate de elemente străine, împrumutate fără măsură. A recurs la transcrierea fidelă a
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
perspective din care poate fi studiată creația populară: estetică, psihologică, socială, lingvistică etc. El a fost un adept al ideii circulației și a contaminării unor motive folclorice în aria universală. Cu o informație temeinică și cu o bogată activitate de culegător, a formulat și principii cu privire la metoda de adunare și publicare a folclorului: Programa pentru adunarea materialului literaturii poporale și Despre modul de a aduna materialul literaturii populare. Cerea redarea exactă a versurilor, iar în privința prozei folclorice recomanda păstrarea nealterată a
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
trimiterea la variante din alte colecții (autorul a avut în vedere douăzeci și cinci de culegeri mai importante), prin cercetarea sistematică a repertoriului unor rapsozi. Sunt calități care situează această lucrare între cele mai interesante din secolul al XX-lea. Spre deosebire de majoritatea culegătorilor, R.-C. și-a exprimat și ideile în volumul Comorile poporului (1906). Influențat de opiniile lui V. Alecsandri, Mihai Eminescu, Adam Mickiewicz, Gustav Weigand ș.a., el consideră folclorul o vastă enciclopedie, în care include creațiile anonime, cât și pe cele
RADULESCU-CODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289107_a_290436]
-
de Ion Pillat și Al.T. Stamatiad, în timp ce Elena Farago dă versiuni din Verhaeren, iar D. Nanu din Leconte de Lisle. Alți traducători sunt Al. Iacobescu, I.M. Marinescu, N. Iorga, M.D. Ioanid. Un loc important se acordă literaturii populare. Dintre culegătorii de folclor pot fi amintiți C. Rădulescu-Codin, D. Lungulescu, T. Păunescu-Ulmu, serioase studii în domeniu fiind semnate de Al. Dima, Scarlat Struțeanu, Ovidiu Papadima, D. Caracostea, Al. Popescu-Telega. În ceea ce privește comentariul literar, acesta e susținut de N. Iorga, G. Bogdan-Duică, D.
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
Dauș, C. Nădejde, Șt. Cruceanu, N. Țincu, Dem. Moldoveanu, Gh. Ionescu-Tutoveanu (G. Tutoveanu) și Petre Dulfu. Aici G.I. Demetrescu-Mugur traduce versuri din Heine și Petőfi, iar C. Jiquidi este prezent cu desene și caricaturi. Cu literatură populară colaborează D. Popa (culegător de basme) și C.I. Bondescu (autor și de articole despre datinile poporului român). R.Z.
REVISTA COPIILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289195_a_290524]
-
membru al Asociației Slaviștilor din România, precum și al unor societăți științifice de peste hotare (Société Scientifique Sevcenko de la Paris, The International School of Ukrainian Studies din Kiev). Folclorist și comparatist reputat, cu concluzii acceptate în exegetica românească și străină, bun cunoscător (culegător și editor) al culturii populare ucrainene și al literaturii orale a ucrainenilor din România, R. investighează faptul folcloric din perspectivă semiotică, începând chiar cu teza de doctorat consacrată colindelor. E un unghi de vedere deosebit de fertil, calitate ce poate fi
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
câteva studii temeinice, publicate mai cu seamă în „Revista de etnografie și folclor”: Podul de la Tingrele, în care a dovedit că Tingrele nu este un toponim, cum crezuse Vasile Bogrea, ci o expresie din colinde, „tini grele”, neînțeleasă de mulți culegători și transcrisă greșit; Câteva însemnări pe marginea textelor folosite în jocurile de copii, unde a demonstrat că aceste texte, cum observase B.P. Hasdeu, „răsfrâng într-un mod foarte curios diferitele epoci din istoria românilor”; Christea N. Țapu, care prezintă monografic
NEAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288385_a_289714]
-
din mediul muncitoresc, ca fiu al Mariei (n. Ispas), și al lui Marin Păscu, mic meșteșugar. Va zugravi lumea în care a copilărit în întâiul sau volum de schițe, Din lumea celor obidiți (1912). A practicat felurite meserii: zidar, tipograf (culegător, zețar) și legător de cărți, mecanic. Autodidact, editează și conduce revista „Spre lumină” (1912, împreună cu Stelian Vasilescu), „Gazeta tinerimei” (1919, împreună cu I. Tedescul și Al. Terziman), precum și publicațiile cu orientare de stânga „Omul liber” (1923-1925), „Cugetul liber” (1927-1929) și „Șantier
PAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
OPREA, Mitrofan (30.I.1912, Tașlâc - Grigoriopol - 26.II.1944, Grigoriopol), prozator și culegător de folclor. Este fiul lui Filip Oprea, țăran. A făcut studii pedagogice superioare la Tiraspol. Activitatea didactică (profesor și director la școala din Butar, autor de manuale și crestomații) sau de redactor la Editura de Stat din Chișinău o îmbină
OPREA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288551_a_289880]
-
evolutiv. Un caz elocvent de asemenea tip involutiv de adaptare este citat de Carneiro. În secolul al XIX-lea, indienii Amahauca din Peru au început să fie tot mai des victimele altor triburi mai puternice din vecinătate, cât și a culegătorilor de cauciuc care le-au invadat teritoriul. Pentru a se apăra, ei aveau două posibilități: fie să se unească într-o comunitate puternică din punct de vedere politic și militar care, din multe rațiuni, nu ar fi fost eficient pentru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]