364 matches
-
Ghabaro”, o sală în centrul căreia este expusă imaginea măreață a unui tirthankara. Există diferite restrcții cu privire la intrarea într-un templu jainist: de exemplu un credincios trebuie să aibă trupul curat și poarte hainele purificate, specifice ritualurilor de devoțiune. Rolul cultic al templului este acela de spațiu în care un jainist își îndeplinește rugăciunea, meditațiile, ritualurile, în care cântă imnuri sacre sau ascultă predicile unui călugăr. Unele temple cu semnificație istorico-religioasă mai reliefată sunt obiect de pelerinaj. Destinații pentru pelerini au
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
reprezentanții câte unui județ din Transilvania (inclusiv Banatul, Crișana și Maramureșul), Muntenia (inclusiv Oltenia și Dobrogea), Moldova (inclusiv Bucovina și Basarabia) și din Republica Moldova. Cei 350 de participanți-actanți asigură acoperirea celor șapte secțiuni tematice din programul Festivalului: Arte religioase (tradiții cultice legate de practicile religioase), Literatură populară (basme, eresuri, poezie și teatru popular), Arte muzicale (interpreți vocali și instrumentali), Arte coregrafice (dans popular), Arte plastice tradiționale (meșteșuguri artistice), Arte mecanice (creație tehnică tradițională) și Artă culinară (meniuri după rețete tradiționale). Marca
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
domnia sa și să dea o lovitură contra cetății Isin, Gungunum a capturat orașul Ur. Cum regiunea Larsa era principalul centru de comerț prin Golful Persic, Isin a pierdut o rută comercială extrem de profitabilă, precum și un oraș de o mare semnificație cultică. Cei doi succesori ai lui Gungunum, Abisare (cca. 1841 - 1830 î.Hr.) și Sumuel (cca. 1830 - 1801 î.Hr.), au luat măsuri pentru a izola Isin complet. După această perioadă, Isin și-a pierdut rapid forța politică și economică. Larsa a devenit
Larsa () [Corola-website/Science/322996_a_324325]
-
dăruia zeului, care era sărbătorit ca Anthios (Zeul Florilor). Anthesteriile se țineau cu ocazia întoarcerii zeului din Infern și aveau funcția de a alunga spiritele morților din cetate. Leneele din decembrie și ianuarie erau caracterizate de reprezentații teatrale de tip cultic, asemenea micilor și marilor Dionisii, care erau influențate probabil de orfism. Atunci zeul era sărbătorit sub numele de Bromius (Asurzitorul) în cântece și dansuri, adesea cu caracter orgiastic. Din obiceiurile de deghizare și de recitare a ditirambilor a luat ființă
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
amoroasă cu Ariadne devin teme ale protoclasicismului francez din epoca raționalismului, de exemplu la Nicholas Poussin, în "Mercur îl încredințează pe Bacchus nimfelor", ca. 1625-27, Musée du Louvre, dar și în diverse reprezentări ale Bacchanalelor cu accentul pus pe exercitarea cultică a dansului și a muzicii. Arta rococoului nu a mai fost atât de interesată de temă, ea tinzând spre aplanarea pasiunilor în viziunile ei grațioase. Artiștii l-au citat pe Dionis doar ca personificare a toamnei sau a lunii octombrie
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul de a-și impune punctele lor de vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau regiștri. În registrul de jos, sau pe nivelul patru este o figură de femeie cu
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
sau o columnă de un anumit fel, un copac viu sau o statuie mai obișnuită.” O statuie de lemn cioplită din topor și plantată în solul casei era simbolului Așerei, iar uneori o statuie de lut fără picioare. Imaginile ei cultice („idolii”) au fost găsite de asemenea în păduri, sculptate în copaci vii, sau sub formă de stâlpi de lângă altar care erau plasați la marginea unor drumuri. Stâlpii Așerei sunt menționați în Exod, Deuteronom, Cartea Judecătorilor și Cărțile Împăraților, a doua
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
mamă" și de a "conduce". Or, momârlanii, păstori care au cutreierat cu turmele lor pășunile din munți, sunt cei care au ridicat pe culmi de munte acele „momârle” sau „momâi”, cu termenul mai nou de „oameni de piatră”, cu rol cultic, închinate "mumei pământului," și de orientare. De aceste „momârle”, sau „momâi”, este legat termenul de "momârlan". În ambele variante de denumire veche a "oamenilor de piatră" avem rădăcina "moma." Deci momârlanii se denumeau ca locuitori din ținutul "momârlelor," ca fiind
Momârlani () [Corola-website/Science/323034_a_324363]
-
reprezintă un complex de vestigii ale unor construcții rupestre cu funcții dominante cultice și de refugiu, a căror origine coboară uneori până în preistorie, situate în zona arcului sud-estic al Carpaților în principal în zona "Culmii Ivănețu", dar și pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu", precum și în zona adiacentă din Subcarpații de Curbură ("Dealurilor
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
doilea mileniu. O teorie cu susținere incertă vehiculează ideea că în zona Buzăului ar fi acționat misionarul "Audius" - întemeietorul sectei "Audienilor". Unii dintre cercetătorii locali susțin chiar opinia că unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice. Alături de funcția cultică, locațiile au folosit și pentru refugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Aluniș, Fundătura, Porfirie și Sf. Ioan Bogoslovul a precedat consemnarea acestora în 1578 într-un act de danie al lui Mihnea al II-lea Turcitul către mănăstirile Motnău, Agaton și Ioan Bogoslav. Dovezile indică faptul că apariția lăcașurilor cu funcții cultice creștine poate fi luată în calcul începând cu secolul XIII, odată cu intervalul iradierii isihaste de la Kilifarevo (1346-1371). Aflați în prima parte a celui de-al doilea mileniu în relație apropiată cu coridoarele de penetrație ale populațiilor nomade spre Europa Centrală
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
fenomene comune lumii tracice, celtice și germanice, în zona locuită de triburile daco-getice sunt consemnate și ritualuri bizare, fără ca istoricii să le fie găsit vreo explicație. Este vorba de capete de copii, tăiate și depuse sub locuințe sau alte zone cultice. Descoperirile arheologice arată că triburile tracice practicau pe teritoriul de astăzi al României sacrificii ritualice încă de acum 4.000 de ani. ”Sacrificiile umane la geto-daci sunt atestate în texte literare antice referitoare fie la soție ori soții sacrificate la
Istoria macabră a dacilor: femei și copii tăiați și îngropați sub case, sacrificii umane o dată la cinci ani, soții de căpetenii înjunghiate și arse pe rug () [Corola-website/Journalistic/102078_a_103370]
-
cuvintele ''Veniți de luați lumină'', scrie Agerpres. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale. SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ. Această perioadă se distinge prin luminozitate, prin frumusețe și prin bucurie a întregii creații, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice ce se săvârșesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumina, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserică Să. Și bisericile se învesmântează în alb și vesmintele preoților. De aceea, această perioadă
SĂPTĂMÂNA LUMINATĂ. Tradiții și obiceiuri by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102133_a_103425]
-
pe lângî cele patru glasuri autentice încă patru glasuri derivate din acestea fiind cu o cvintă inferioară. Astfel pentru buna perioadă de timp, până teoreticienii pun bazele teoriei tonalității temperate, pe vremea lui Bach, acest sistem va reprezenta baza muzicii cultice și culte. Dupa scindarea Imperiului Roman devenise o necesitate organizarea slujbei muzicale unice pe tot teritoriul controlat de Biserica, lucru vital pentru recunoașterea autorității centrare. Astfel că papa Grigore cel Mare(590-604) alcătuiește cunoscutul Antifonar, colecția de corale pe textele
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]