15,784 matches
-
Darie la Teatrul de Comedie, sfîrșitul de stagiune ne-a mai adus o bucurie artistică: DaDaDans, un spectacol de Theodor-Cristian Popescu și Florin Fieroiu. Este, dacă vreți, un altfel de spectacol pe care Teatrul Nottara îl include în repertoriul sau, cultivînd a doua oară în această stagiune colaborarea cu Compania Teatrală 777, primul proiect fiind Îngeri în America, Companie condusă de regizorul Theodor-Cristian Popescu. Fără valuri de imagine foarte înalte, încet dar sigur, cum se spune, Compania 777 este deja o
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
tentați să credem, ci actori. De aceea, este cu adevărat o performanță ceea ce se întîmplă timp de o oră și zece minute pe scena Studio a Teatrului Nottara. Față, mîinile, corpul vorbesc împreună cu cuvîntul, strivind tipare, întrecîndu-se pe muzica ce cultiva curentul dada în a provoca emoția, în a stimula gîndul și mintea să intre în joc, în convenție. Este puțin obișnuit pentru actor să fie solicitat pînă la performanță pe o altă valentă, cum ar fi dansul. De aceea reușită
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
au întîmplat). Conștiința de sine a visului împinge visul în zona ironiei. Cînd se decide la o mai amplă dezvoltare, modalitatea persiflării dobîndește o perfida pedanterie, o seriozitate comic-scientizantă, care-l amintește pe magistrul Ursachi. Este apogeul scriptic al refuzului cultivat de acest poet atît de comprehensiv și de tolerant, refuz virînd spre fantezie că spre o neutralizare. Falsă logică, pletora de detalii, gravitatea simulata par a fi paratrăznetele așezate în calea unei umori mînioase, neînstare însă, pînă la urmă, a
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
ții ascuns/ în sufletul încăpător/ te țintuiește/ obosit/ sub avalanșă" (Poteca). Suferință unei asemenea imperfecțiuni este suferință specifică a poetului, care se silește a se deschide sufletește artei sale, precum unei spovedanii laice, în nădejdea unei mîntuiri estetice. Victor Știr cultiva o poezie stranie, aptă de intensități, care se sprijină, frecvent, pe cuvinte puține, lăsînd să vibreze albul hîrtiei din jurul lor. Razele lirismului se adună în focarul textual, precum într-o lentilă, cu un efect incandescent: "Între tărmii/ poemului/ marea/ își
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
Victoria Luță Cei care cultiva o anumita discreție a interiorității (în prietenie, în dragoste, în toate relațiile) ar trebui să respingă și să antipatizeze Sub podul lui Apollodor, volumul lui Gheorghe Pârja în dialog deschis cu Adam Puslojic despre Nichita Stănescu și alți poeți din
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
dintre țările bogate și țările sărace. E revoltător! Uneori, când privesc fotografiile dvs., ele mă fac să mă gândesc la unele tablouri din epoca Renașterii. E, probabil, influența pictorilor pe care i-ați admirat la Louvre? Poate. Trebuie să te cultivi. Nu poți găsi totul în tine însuți. Trebuie să-l vezi și la alții și, apoi, să încerci să-l reformulezi în felul tău. E doar un mod de a trăi. Cultura poate stimula și dezvolta imaginația? Credeți acest lucru
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
îndeobște în proza contemporană, ci dimpotrivă, le conține, le strunește. Senzația cititorului e foarte bizară, de suspiciune și nedumerire dar și de docilitate. O tensiune din care se naște exemplar lectura atentă. Thomas Mann este un scriitor care știe să cultive cititorului forța de concentrație. Fraza lui amplă și impecabilă stilistic, fluența narării funcționează aproape ca elemente de mnemotehnică. De aceea istoria unui Tonio Kroger, sau a micului domn Friedemann sînt de neuitat. " Dulapul de haine", subtintitulat " O poveste plină de
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
uman tocmai spre a-l transforma în aluzie, al lui Giorgio Morandi, intitulat Still-life și reprodus pe coperta cărții, pare o lucrare apocrifă a poetului însuși. Inadaptarea alcătuiește materia, adesea de-o finețe fumurie, halucinantă, a scrierii în discuție. Poetul cultivă "dereglările" subtile, simțindu-se o siluetă "multiplu volatilă", atrasă de alteritate, de disimulare, de evanescență: "Durerea e o literă omisă sau neciteț caligrafiată. Creste de munți și nori aduși aproape de prelungirea gîndurilor celor mai intime ori personale; atîta putere în
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
devenit furtună obligatorie". Patetismului i se pune frînă. Distanța, abstragerea, protocolul guvernează un asemenea spațiu al terorilor dresate, care, în ciuda acestei împrejurări, rămîn tăios personale: "Cînd spectrul ne fîlfîie prin fața privirilor, politețea ne devine distantă și abstractă ca desenul păianjenului. Cultivăm cuprinderea moderată, noi care nu cunoaștem moderația. Ne azvîrlim în tăcere ca să aflăm minunea secundei de ignoranță. Lumea care ni se refuză devine ciudat de a noastră, ca o unghie tăiată". Poetul se desparte de lucrurile care vorbesc, cu infinite
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Spre deosebire de romanul Din nou despre dragoste, Penultimul Don Juan are nucleul unei proze fantastice unde vocea auctorială se confundă cu biografia în genere a personajului principal. Acesta, fiind în esență un om simplu, accede la nivelul unei cunoașteri superioare și cultivă viziunea elitelor asupra sistemului social chiar dacă drumul de la fosta aristocrație la modelul de viață comunist e foarte scurt. Această experiență îl scoate însă în afara timpului și spațiului: Grig și Don Juan (bandajat în urma unui curios accident) sînt fațete ale aceluiași
Arta imprevizibilului by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17246_a_18571]
-
mi s-a spus că, dacă tot cheltuiesc atîția bani, mai bine m-aș cățăra pe ea". Boyul septuagenar are hazul unui puber nătîng, invadat de complexe și de coșuri. Redactorii ediției române, ceva mai tineri decît bossul din America, cultivă - din păcate - același umor slinos. Textul introductiv, Cap de afiș, face un tur de orizont al numărului. Despre o proză a lui Horia Gârbea, Millennium Digital Sex, sîntem avertizați hîtru: "Vă veți linge pe degete!" "Pictorialul următor este în stare
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
pustiu. Instanța supremă, care judecă, inflexibilă, delictul de neintervenție, de neacordare de ajutor unor semeni aflați în primejdie este chiar conștiința celui vinovat. Ea aplică loviturile de bici ale remușcării, și tot ea este cea care trăiește interminabila suferință. Simplitatea cultivată cu artă de Nicolae Prelipceanu îl cucerește pe cititor. Ideile din poezia sa au o frumusețe a lor, care nu mai necesită nici un fel de cosmetizare. S-ar putea vorbi de o nuditate statuară a acestor idei, de o grație
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
arestați. La proces, asasinii efectivi au fost condamnați iar ceilalți acuzați, inclusiv N. Crainic, Traian Brăileanu (relevînd diferența specifică a fiecăruia) și nu crede că stînga democratică, prin țărănism, s-a opus eficient, propunînd o alternativă valabilă. Garda de Fier cultiva totalitarismul ca ideologie politică, dar pentru a putea activa (dincolo de periodicele interdicții) se adapta și, preluînd modelul hitlerist, participa la alegeri. În timpul guvernării Gh. Tătărescu, la sugestia regelui care tot spera că Legiunea îl va ajuta în planurile sale, legionarii
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
trecînd spre cimitir/ ca versurile acestea așezate în poem ca într-un mormînt" (Pe vremuri de criză). Visul e "poezie involuntară", după cum îl caracterizează Jean Paul, așadar o poezie "existențială", pe care, nu fără o nuanță ironică, Gellu Dorian o cultivă ca un alibi al unui lirism ce, de regulă, se nutrește vorace dintr-o existență decepționantă, apoetică. Gellu Dorian: Poesia mirabilis, Ed. Junimea, Iași, 1999, 128 pag., preț nemenționat.
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
teribilism, snobism sau stridențe contestatare, Amphion "are clasă", pledează nu împotriva altora, ci doar pentru valorile în care crede și pe care le supune unor analize serioase, academice dar deloc aride, reușind asta fiindcă își alege colaboratori pe cît de cultivați pe atît de talentați ca scriitori. Un loc important îl ocupă eseurile ce folosesc în mod creator bibliografia teoretică europeană și americană pentru a pune în valoare tendințele literaturii române contemporane (Carmen Mușat: Modernitate și postmodernitate - tensiunea dialogului, Adrian Oțoiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
și titlul volumului din 1914). Un alt volum, din 1916, (La țărmul mării) nu a mai avut pregnanța celui dintîi. Au urmat alte cărți și o efectiv debordantă publicistică prin gazetele democratice ale vremii. În 1930, supunîndu-se obiceiului timpului care cultiva, cu deosebire, romanul, se consacră și el genului, publicînd, pînă în 1935, patru romane (Roxana, Papucii lui Mahmud, Doctorul Taifun și ). Romanele au fost palide și moralizator religioase, despre care marii critici ai timpului au scris ca atare, sfătuindu-l
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
și pus la insectar... Noroc că după două secunde am adăugat... și Doamna Bengescu... ochii i-au licărit într-un fel anume... crescusem, era mai bine... Citeam și literatură străină, ce se traducea curent... La Lovinescu mi-am corectat și cultivat gusturile... O.G.: Nu mai Dumneavoastră... Și critica, critica v-a întîmpinat... I.P.:S-a scris întotdeauna puțin dar extrem de calificat... au fost nume sonore, mai ales la Vlașini. Mi-a fost însă suficientă aprecierea și prețuirea lui Lovinescu. O.
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
în 1977 cînd a dispărut și el, evident îngropat în cimitirul "său". De atunci, inscripțiile au rămas în grija discipolului Dumitru Pop zis Tincu, născut în 1955. Cum toți acești talentați și originali artiști populari erau departe de a fi cultivați (folosind un palid eufemism!) nu este de mirare apariția unor variante în scriere (doctor/doftor, sărvi/servi), anacoluturi numeroase, "stîlcirea" unor neologisme (a căpsa, bacalariat, servici - formă care, regretabil, apare și astăzi în vorbirea unora dintre intelectualii noștri...). Dar ceea ce
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
autori germani, de astă dată celebrități din Vest) să se exprime fără menajamente dacă vreo operă nou apărută nu-i plăcea. În felul acesta și-a stricat numeroase prietenii: cu Joachim Fest, cu Heinrich Böll, cu Günter Grass și alții. Cultiva un soi de principialitate rigidă, cu rădăcini adânci și complexe. Primit în Uniunea Scriitorilor polonezi, cu destulă greutate, începe să călătorească și în Germania de Vest, și muncește la traducerea unor scriitori precum Kafka și Musil. Scriitori germani din vest
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
armatei moarte). "Scrisul agonic" se vrea autarhic ca orice demonie întrupată: "Scrisul agonic nu fotografiază,/ nu ia pe cîntar textele celorlalți/ poeți, nu primește cu chirie/ referințele critice.// Cel mai adesea/ apără înnoptarea de noapte" (Scrisul agonic). Această scriitură își cultivă imperfecțiunea (alt semn al sfidării), voindu-se călăuza sufletelor în lumea subterană, în imperiul lui Hades (adoptînd o funcție psihopompă): "Scrisul agonic nu realizează/ panorame, sinteze./ El preferă spațiul tensionat al/ ciornelor, al foițelor zdrențuite,/ al bucăților de ziar îndesate
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
pe critici să-l considere "un Voltaire al Antichității" (invers, Wieland îl numea pe Voltaire "un Lucianus redivivus"). Între numeroasele sale scrieri se află și Istoria adevărată (Vera Historia), o parodie a literaturii de călătorii și aventuri fantastice și incredibile cultivate de greci începînd cu Odiseia, literatură ajunsă manie o dată cu perioada elenistică prin dezvoltarea romanului grec (în general romanul grec relatează aventurile extraordinare prin care trec doi tineri îndrăgostiți, despărțiți în mai multe rînduri de evenimente neprevăzute, dar care se regăsesc
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
genunchi, în fața colonelului de securitate din Focșani, ca să primească un pașaport, să poată merge să-și vadă fiul, în Franța... Deși nu ar duce lipsă de motive, Sergiu Huzum nu dă cu barda, nici nu-și face harakiri, în schimb cultivă o nostalgie constructivă și scrie o carte luminoasă, cartea-joc a unui supraviețuitor fascinat de liniștea adîncurilor, dar care refuză "să se dea la fund", și continuă să filmeze, în cuvinte, un scenariu care amestecă, atașant, Morții cu Viii, Urîtul cu
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
existențe - așa zicând după vorba lui Cehov - în carapace! Nu, domnul I. Funeriu propune ceva nou, subversiv: statura umană a vinei, decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul totalitar, tranziție, cimilitura politică, discursul sofist, reformele ortografice, disciplina uitată a limbii latine, etimologiile unor cuvinte compromise ș.a. Opțiunile și antipatiile partinice ale autorului sunt, cu două sau trei excepții vagi, trecute
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
o arăți!!!" (Și totuși acesta e omul...). Dar interesul major al poetului îl constituie viața societății în care se află implantat. Aceasta e prizată în fondul său, căruia imaginația îi acutizează liniile, dezvăluindu-i absurdul intrinsec. Faptul că poetul nu cultivă protestul vehement, revolta pe față, ci una discretă, umorescă, sporește neîndoios efectul rechizitoriului. Iată un portret al Chișinăului actual, în care mondenitatea nu ezită a-și da în vileag valențele excesive, caricaturale, jocul (etern?) al formelor fără fond: "Feți și
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
știut că el/ este neamț iar eu/ român basarabean..." (Versante sau jenă ars poetica). 2. În măsura în care Leo Butnaru se exprimă prin intermediul unui limbaj studiat, trecut prin alambicurile disciplinei și disimulării pe care le presupune ironia, Irina Nechit (născută în 1962) cultivă discursul nereținut, revărsat, patetic. E și o diferență de mentalitate între două generații. Butnaru aparține unei perioade în care expresia trebuia să fie mai supravegheată (era supravegheată, din afară, prin mecanismele cenzurii!), de unde derivațiile ei fantast-persiflatoare, jocul cu tîlc pe
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]