KorAP: Find »[drukola/base=cumani & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...47 >

1,164 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

Încă din Introducere, el face afirmații mai puțin obișnuite: "șansa de a vedea încropindu-se și în spațiul nostru (românesc) o domnie structurată" ar fi putut veni de la "ultimii barbari", care au stăpânit teritoriul dintre Carpați și Dunăre, pecenegii și cumanii. De la cumani, mai mult decât de la ceilalți barbari, "ne-am fi putut aștepta" să înființeze "o formațiune statală mai statornică", dar năvălirea mongolă din 1241 "i-a alungat din părțile noastre pe cei mai mulți din ei. Pe mulți, dar nu pe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Introducere, el face afirmații mai puțin obișnuite: "șansa de a vedea încropindu-se și în spațiul nostru (românesc) o domnie structurată" ar fi putut veni de la "ultimii barbari", care au stăpânit teritoriul dintre Carpați și Dunăre, pecenegii și cumanii. De la cumani, mai mult decât de la ceilalți barbari, "ne-am fi putut aștepta" să înființeze "o formațiune statală mai statornică", dar năvălirea mongolă din 1241 "i-a alungat din părțile noastre pe cei mai mulți din ei. Pe mulți, dar nu pe toți.". Autorul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din "Introducere", în următoarele capitole ale cărții, autorul încearcă să aducă o serie de argumente. El precizează că premisele apariției primului stat românesc "s-au derulat în cei 131 de ani de înceată plămădire a Țării Românești", între 1228-anul creștinării cumanilor și 1359-întemeierea primei mitropolii la Argeș. Mai întâi, el observă că din cele zece nume extrase din documentele secolului al XIII-lea, precum Menumorut, Glad, Gelou, Litovoi, Seneslau (v), Farcaș, Ioan, Bărbat, Thocomerius (Thoctomer ) și Basarab, patru sunt turanice (cumane

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
jumătate de veac, între 1247-1310, de la Seneslau până la Basarab. Pe lângă insuficiența documentară, un alt element, crede Djuvara, este "spaima" istoricilor români de a descoperi eventual că "Basarab Întemeietorul ar fi putut fi de neam cuman"! N. Iorga, în articolul "Imperiul cumanilor și domnia lui Băsărabă", nota: "Numele (lui Basarab) desigur e cuman, dar numai numele"? Însă Iorga, care intuia perfect realitatea, n-a mers mai departe. Și autorul (Djuvara) exclamă: "Atât de înrădăcinată era prejudecata că toți protagoniștii istoriei noastre trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
protagoniștii istoriei noastre trebuie să fie curați daco-romani".12 Dar să revenim la data și împrejurările închegării Țării Românești, după Neagu Djuvara. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, sub Ladislau IV Cumanul (1272-1290), intervin tulburări în regatul ungar: în 1282, cumanii retrași în interiorul țării se revoltă, dar sunt înfrânți, unii din ei fug spre Moldova, alții rămân pe loc și se supun regelui. În mijlocul acestor tulburări, în 1285, tătarii trec munții și pătrund în regat: Transilvania este pustiită, iar cumanii cooperează

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1282, cumanii retrași în interiorul țării se revoltă, dar sunt înfrânți, unii din ei fug spre Moldova, alții rămân pe loc și se supun regelui. În mijlocul acestor tulburări, în 1285, tătarii trec munții și pătrund în regat: Transilvania este pustiită, iar cumanii cooperează cu năvălitorii. Haosul din Ungaria culminează cu uciderea regelui Ladislau, în 1290, de cumani. Profitând de slăbiciunea ungurilor, Nogai, căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman (cuman), în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Moldova, alții rămân pe loc și se supun regelui. În mijlocul acestor tulburări, în 1285, tătarii trec munții și pătrund în regat: Transilvania este pustiită, iar cumanii cooperează cu năvălitorii. Haosul din Ungaria culminează cu uciderea regelui Ladislau, în 1290, de cumani. Profitând de slăbiciunea ungurilor, Nogai, căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman (cuman), în 1291, în favoarea bulgarilor. Și în felul acesta, practic, el pune stăpânire pe teritoriul românesc de la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
domn cunoscut, cu numele lui încep cele mai vechi pomelnice de biserici, Basarab. Numele acesta (de fapt, Băsărabă) este de origine cumană, sunt și boieri cu nume cumane, cf. Panaitescu, din secolele XIV-XV, ceea ce nu înseamnă că purtătorii lor erau cumani ei înșiși (?!). Dar astfel de nume, "Basarab", purtate de cnezi și fruntași, se întâlnesc nu doar în Muntenia, ci și în Hunedoara și Banat. Numele "Basarab", crede Panaitescu, nu era unul dinastic (de familie), ci un nume de botez-tatăl său

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acest nume de "Țara Românească"-este amintirea împăratului din miezul legendelor, a "domnului", care "domnește" și "decât care nu poate fi o putere mai mare". Și este, în sfârșit, exemplul hanului cuman, stăpân de la munte la mare, precum de la acești cumani, mai mult decât de la tătari, este preluată deprinderea ostașilor și vânătorilor cu arcul. Să vedem care era harta (întinderea) Țării Românești. Într-o lume de văi, în care românii trăiseră până atunci răzlețiți în "țări", valea Argeșului a ajuns să

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
munți. Dar între atitudinea Arpadienilor și cea a Angevinilor față de această regiune este o mare deosebire. Primii (Arpadienii) își extinseseră dreptul lor asupra "Cumaniei" în calitate de conducători permanenți ai cruciatei, cărora li se închinaseră, trecând la creștinism, barbarii de pe teritoriile noastre (cumanii), pe când la Angevini este prezent sentimentul francez al legăturii feudale între state. În evul mediu, legăturile interpersonale suzerani-vasali se extind și la raporturile dintre state, concret la relațiile dintre regat și regiunile supuse dominației sale. Astfel, pentru Arpadieni, Seneslau fusese

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și pe moștenitorii (succesorii) acelor formațiuni prestatale (cnezate și voievodate) de dincolo de Olt, preluate de domnia munteană de la Argeș, după înfrângerea din 1277, spre sfârșitul secolului al XIII-lea (1290-1300), de Tihomir. S-au adăugat la acestea și sfaturi ale cumanilor, acum supuși regelui Ungariei, descendenții vechilor stăpâni ai câmpiei muntene, care erau prezenți în oastea sa. În ceea ce privește traseul expediției, istoricul consideră că regele n-a pătruns în țară pe la Severin, pentru a străbate atâta cale până la Argeș, ci a coborât

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
tătari". De fapt, ei sunt români de la est de Carpați, din viitoarea țară, Moldova, asupra căreia se întindea "țara tătărească", aflată mai mult sau mai puțin sub autoritatea hanului, fără ca tătarii să fi locuit într-însa, precum anterior pecenegii și cumanii. Consecințele luptei din 1330 au fost imediate și durabile: noul stat conturat între Carpați și Dunăre a rezistat marii încercări din acest an. Numit ulterior "Ungrovlahia", Țara Românească ("zemlia Ungrovlahiiskoi"), el a dobândit o nouă identitate istorică, ce a consfințit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
est de Carpați ne oferă date suplimentare despre realitățile politice și confesionale din aceste teritorii. Ajungem la asemenea deducții din scrisoarea papei Nicolae III adresată lui Filip, episcop de Fermo, la 7 octombrie 1279, în care este menționată reorganizarea Episcopiei cumanilor, sub numele de Episcopia Milcoviei. Ulterior, într-o nouă scrisoare din 1288, papa Nicolae IV poruncea unor călugări din Ordinul dominicanilor (predicatorilor) să acționeze pentru extinderea credinței catolice în mai multe regiuni de la răsărit de Carpați, printre care și în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
contribuția "vitejilor", a păturii conducătoare din Maramureș la identitatea statului românesc de la est de Carpați. Apariția unui stat românesc în regiunile est-carpatice era rezultatul unui îndelungat proces de dezvoltare social-economică, în condițiile dominației populațiilor migratoare, de stepă, în special a cumanilor și mongolilor. Extinderea schimburilor comerciale, favorizată de apariția târgurilor și orașelor, intensul comerț de tranzit au asigurat premisele economice ce au impulsionat efortul de unificare politică a teritoriilor est-carpatice. Portulanul lui Angelino Dulcert din 1339 notează de-a lungul drumului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Carpați, întemeierea politică a avut un fundament economic: erau aici drumuri de negoț, târguri născute în centrele de schimb din văi și o serie de orașe. Un impuls a venit și din sudul țării, unde se întemeiase, în 1227-1228, Episcopia cumanilor, distrusă de invazia mongolă, dar restabilită după 1241, sub numele de Episcopia Milcovensis. Ulterior, aflăm că stăpânitori (boieri) locali preluaseră pământurile episcopiei deducem că, și la est de Carpați, existau acei "maiores terrae", viitoarea aristocrație feudală. În Moldova, nu se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
între 1319-1325, se referă la evenimentele petrecute în Moldova (DIR C, sec. XIV, II, p. 159). Un act al cancelariei papale, din 4 octombrie 1332, atestă existența la răsărit de Carpați a unor căpetenii (fruntași) locale, care preluaseră drepturile Episcopiei cumanilor, bunurile și drepturile Episcopiei Milcoviei fuseseră cotropite de "puternicii acelor părți" (DRH D, I, p. 45). În 1325, o oaste românească de la est de Carpați participa alături de oștile polone, rutene și lituaniene la lupta împotriva markgrafului de Brandenburg (cf. Iorga

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ludovic se afla la Bistrița, iar la 1350, continuau luptele cu tătarii care mai apăreau încă în pâlcuri, în aceste regiuni, căci dominația lor nu însemna decât strângerea dijmei de la supușii lor est-carpatici, așa cum procedaseră anterior neamurile turcești, pecenegii și cumanii. Tot prin acești ani, în jurul lui 1350, precizează Iorga, și lituanii păgâni ("liftele păgâne", cf. cronicile), aflați în luptă cu regele catolic al Poloniei, Cazimir, "umblau prin preajma hotarelor Moldovei", cum se exprimă același istoric. Campaniile regelui Ludovic în Moldova, împotriva

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Un document inedit, în BOR, 1964, nr. 3-4, p. 284-335. Focillon H., Anul O mie, București, Editura Meridiane, 1971. Florescu R., Ciobanu R., Problema stăpânirii bizantine în nordul Dobrogei în sec. IX-X, în Pontica 4, 1972, p. 389-400. Ferenț I., Cumanii și episcopiile lor, Blaj, 1931. Georgescu V. Al., Bizanțul și instituțiile românești până la mijlocul secolului XVIII, București, 1975. Giurescu C., Despre rumâni, în Studii de istorie socială, București, 1943, p. 125-220. Idem, Vechimea rumâniei în Țara Românească și legătura lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
legăturile scuilor cu Moldova, în Buletinul Comisiunii Istorice, II, 1916, p. 179-272. Idem, Acte privitoare la "Câmpul lui Dragoș", în RI, 1916, p. 141-151. Idem, Cele dintâi cristalizări de stat ale românilor, în RI, 5, 1919, p. 103-112. Idem, Imperiul cumanilor și domnia lui Băsărabă. Un capitol din colaborațiunea româno-barbară în evul mediu, în AARMSI, t. VIII, p. 97-103. Idem, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, vol. I, București, 1928 (ed. fotocopiată Gramar, 1995). Idem, Istoria Românilor, vol

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sud-dunăreni 274 Episcopia vlahilor 275 Arhiepiscopia de Târnovo 275 Viața bisericească în Transilvania și Banat 276 Episcopii românești în Transilvania 276 Episcopia de Dibiscos 278 Viața bisericească în Dobrogea 279 Mitropolia Vicinei 279 Viața bisericească în regiunile extra-carpatice 280 Episcopia cumanilor 281 CAPITOLUL IX ORGANIZAREA POLITICĂ ROMÂNEASCĂ 286 Contextul politic la începutul mileniului al doilea 286 Revenirea Imperiului la Dunărea de Jos 289 Începuturile vieții urbane medievale 293 Structuri politice la Dunărea de Jos 297 Românii din sudul Dunării-Statul Asăneștilor 304

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sud de Carpați Diploma Ioaniților 317 Transilvania sub regii unguri 322 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania 330 Secuii 330 Sașii 333 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei 338 CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE X-XIII) 343 Pecenegii 343 Uzii 348 Cumanii 349 Marea invazie mongolă (1241) 353 Alți migratori 364 Simbioza româno-pecenego-cumană 367 Năvălirea tătarilor și românii 371 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească 375 CAPITOLUL XI ROMÂNII ÎN SECOLUL AL XIII-LEA 379 Contextul extern 379 "Secolul mongol

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

și Constantinopol, mai ales când cazurile de litigiu erau grele, de vreme ce reginele, prin poziția lor, erau legale să aibă oarecare considerație pentru religia soților lor, purtători de coroană. Pe de altă parte regii ungurești, în desele lor războaie cu mongolii, cumanii, polonii și turcii aveau mereu nevoie de ajutor, iar papii puteau și erau pururea gata de-a le fi la-ndemînă, scoțîndu-le ajutor în război de la mulți potentați creștini și prin aceasta interesele lumești ale Ungariei și cele religioase ale Romei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
era legat apostolic, anume Filip, apoi a tuturor demnitarilor bisericești și mireni, regele jurui pe Evanghelie îndatorirea sa apodictică nu numai de a păstra întregi drepturile și libertățile bisericei catolice în cuprinsul regatului său, ci de-a și converti pe cumani la această biserică și în fine se legă ca, în toate țările principale și laterale ale coroanei ungurești, să-și puie în cumpănă toată autoritatea sa juridică și toată puterea sa pentru a stârpi pe eretici, sub care denumire erau

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
IV (fiul lui Andrei II) luă pe Maria, fiica împăratului grecesc Theodoros Laskaris, iar fiica lui Bela IV, Maria, luă pe regele bulgaro-romînilor, Asan. Primogenitul și urmașul lui Bela IV, Ștefan V, avea de soție pe Elisabeta, din familie de cumani, ale căreia mai de aproape rude erau și rămaseră păgâni, iar, dintre numeroasele sale fiice, cea mai mare, Constanța, se mărită după Leon, principele Rusiei, a doua, Sabina, după Radislav, ducele Galiției, a treia, Anna, după Rastislav, ducele Bulgariei. Dintre

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
c-un atac combinat, așa-i aruncă de bine claie peste grămadă încît români, cu conducătorii lor cu tot, adică cu Petru și Asan, o rupseră de fugă s-o ținură strună până dincolo de Dunăre, căutând ajutor și scăpare la cumani. Moesia, părăsită de răsculați, stătea din Em până-n Dunăre fără apărare la voia împăratului, și acesta putea s-o petreacă în bună voie, să ocupe țară și orașe și să le stăpânească statornic. Dar, în loc de-a lepăda garnizoane cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]