1,180 matches
-
După el, Moldova ajunge teatrul luptelor civile dintre fiii săi și ai fratelui său Ieremia. Simion a fost căsătorit cu Marghita (pe numele ei polonez Melania Zolkiewska), din neam de boieri moldoveni (neamul Hâra), care era la fel de ambițioasă ca și cumnata ei Elisabeta, soția lui Ieremia. Marghita a murit în 1622.
Simion Movilă () [Corola-website/Science/299287_a_300616]
-
primit micuțul fief de Eutin în 1695 și titlul de Duce de Holstein-Eutin. Fratele său a murit în 1702, lăsându-l ca moștenitor pe minorul Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp. Din 1702 până în 1708 Christian August a fost co-regent cu cumnata sa, Hedvig Sophia a Suediei, în timpul minoratului lui Karl Frederic. După decesul ei în 1708, Christian August a rămas singurul regent al ducatului Holstein-Gottorp. La 2 decembrie 1704, Christian August s-a căsătorit cu Albertina Frederica de Baden-Durlach (3 iulie
Christian August de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/334743_a_336072]
-
La început, Alexandra Feodorovna a avut probleme de adaptare la Curtea rusă, shimbarea religiei a afectat-o și era copleșită de noile împrejmuiri. S-a înțeles bine cu soarca sa, Maria Feodorovna, însă nu același lucru se poate spune despre cumnata sa Împărăteasa Elizabeth Alexeievna, soția Țarului Alexandru I. La câteva săptămâni după nuntă, Alexandra a rămas însărcinată. La 17 aprilie 1818 ea a născut primul ei copil, viitorul Țar Alexandru al II-lea al Rusiei iar anul următor ea a
Charlotte a Prusiei () [Corola-website/Science/315639_a_316968]
-
regelui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici. S-a născut la Castelul Fontainebleau din Franța. Copilăria și-a petrecut-o la curtea Franței unde tatăl ei a insistat ca ea să împartă dormitorul cu viitoarea cumnată, Maria Stuart, care avea aproape aceeași vârstă cu ea. Elisabeta chiar a trebuit să-i acorde prioritate în rang Mariei (Maria a devenit regină); cele două au rămas prietene apropiate pentru restul vieții lor. Deși este recunoscut faptul că sora
Elisabeta de Valois () [Corola-website/Science/310289_a_311618]
-
aceeași vârstă cu ea. Elisabeta chiar a trebuit să-i acorde prioritate în rang Mariei (Maria a devenit regină); cele două au rămas prietene apropiate pentru restul vieții lor. Deși este recunoscut faptul că sora ei Margareta și viitoarea ei cumnată Maria au fost mai frumoase decât ea, Elisabeta a fost una dintre fiicele atractive ale Ecaterinei. Ea a fost descrisă ca fiind timidă și având o mare venerație față de formidabila ei mamă. Elisabeta s-a căsătorit în 1559 cu regele
Elisabeta de Valois () [Corola-website/Science/310289_a_311618]
-
recăsătorit. După 105, Marciana a fost ridicată la rangul de Augusta, de către fratele său, împăratul Traian. A fost cea dintâi soră a unui împărat roman care a primit acest titlu de onoare; la început, Marciana a refuzat această onoare, însă cumnata sa, împărăteasa Plotina a insistat, iar Marciana a acceptat acest titlu. În calitate de "Augusta" a făcut parte din iconografia imperială oficială, iar statuia sa a fost așezată pe Arcul de Triumf al lui Traian de la Ancona, împreună cu cele ale împăraților Traian
Ulpia Marciana () [Corola-website/Science/323077_a_324406]
-
Palatul Versailles, Marie-Thérèse s-a căsătorit cu François Louis, Prinț de Conți, șeful Casei de Bourbon-Conti. Mireasă era îndrăgostită de soțul ei însă atenția lui era îndreptată în altă parte. Era bine cunoscut la curte că avea o relație cu cumnată soției sale, Ducesa de Bourbon, si de asemenea se spunea despre tendințele lui homosexuale. În 1697, Ludovic al XIV-lea a oferit tronul Poloniei soțului Mariei Thérèse. Prințul de Conți a plecat în Polonia pentru a inspecta posibilul sau nou
Marie Thérèse de Bourbon () [Corola-website/Science/322767_a_324096]
-
s-a căsătorit cu primul ei soț, Filip Hurepel, conte de Clermont, fiu ilegitim al regelui Filip al II-lea al Franței. Prin această căsătorie, Filip a devenit co-guvernator de Boulogne, Mortain, Aumale și Dammartin. Contele Filip s- revoltat împotriva cumnatei sale, văduva Bianca de Castilia, atunci când fratele său vitreg, regele Ludovic al VIII-lea al Franței a murit în 1226. Contele Filip a murit în 1235, iar Matilda a condus comitatul independent, vreme de trei ani. Pentru a oferi comitatului
Matilda a II-a de Boulogne () [Corola-website/Science/328462_a_329791]
-
tronurile Angliei și Scoției, a murit la vârsta de 11 ani. Prin termenii "Act of Settlement" din 1701, mama lui George, Sofia, a fost desemnată ca moștenitoare a tronului Angliei de către monarhul de atunci William al III-lea și de cumnata sa, Prințesa Anne (mai târziu regina Anne). Succesiunea a fost astfel desemnată deoarece Sofia era cea mai apropiată rudă protestantă a familiei regale britanice. În august 1701, George a fost investit cu Ordinul Jartierei și, în termen de șase săptămâni
George I al Marii Britanii () [Corola-website/Science/310769_a_312098]
-
de Brunswick-Lüneburg și a soției lui, Prințesa Christine Louise de Oettingen-Oettingen. La vârsta de 13 ani s-a logodit cu viitorul Carol al VI-lea, Sfânt Împărat Roman în urma negocierilor dintre ambițiosul ei bunic Anthony Ulrich, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel și cumnata lui Carol, împărăteasa Wilhelmina Amalia, al cărei tată a fost Johann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg. Viitoarea mireasa s-a convertit la catolicism la 1 mai 1707 la Bamberg, Germania. În momentul nunții, Carol lupta pentru drepturile sale de succesiune la
Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/322824_a_324153]
-
St. Paul's School din Londra. Regele nu s-a limitat să-l ajute pe Winston Churchill în cariera sa: Arabella, fiica mai mare a lui Winston, a devenit în 1665 domnișoara de onoare a ducesei de York, Anne Hyde, cumnata regelui, și puțin târziu John a devenit pajul Ducelui de York,fratele regelui. Alături de ducele de York, fratele mai mic al regelui și succesorul său la tron, tânărul John a avut posibilitatea de a se apropia de lumea militară. Împins
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
acestea William nu a văzut declarația de război a Angliei din 8 martie 1702, deoarece a murit în urma unui accident de călărie. Dar înainte de a muri a organizat cu succes alianța anti-franceză, iar războiul a continuat și după moartea lui. Cumnata lui William, Anna a fost imediat proclamată regină. Moartea lui William a cauzat inițial confuzie în rândul coaliției și contele Wratislav a scris: "Cea mai mare consolare a noastră în această situație este că Marlborough cunoaște întreaga situație și datorită
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
s-au susținut reciproc. Regina Elisabeta vorbea fluent germana, spaniola, latina și italiana însă a învățat foarte greu franceza. De asemenea, ea se simțea singură la curtea franceză care era plină de viață și destrăbălată; una dintre prietenele ei era cumnata ei controversată, Margareta de Valois. Regina, șocată de viața libertină de la curtea Franței, își petrecea timpul brodând, citind și în special cu lucrări de caritate și pioase. Singurul ei act controversat a fost respingerea atenției politicienilor și curtenilor protestanți refuzând
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
și fetele nobile sărace aveau sprijinul ei. Ea a finanțat, de asemenea, restaurarea din Capela tuturor sfinților în Hradcany, Praga, care a fost distrusă într-un incendiu în 1541. După plecarea din Franța, ea a menținut o corespondență regulată cu cumnata ei, regina Margareta de Navara, și când aceasta a fost ostracizată de restul familiei regale, ea și-a pus jumătate din veniturile din Franța la dispoziția Margaretei. Elisabeta a murit la 22 ianuarie 1592 victimă a pleureziei la vârsta de
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
n-o plăcea pe împărăteasa Elisabeta (Sisi), soția lui Franz Iosif. Se spune că arhiducesei îi displăcea legătura profundă care a existat între împărăteasă și Maximilian, care erau confidenți și împărtășeau aceleași gusturi pentru multe lucruri, mai ales că Elisabeta, cumnata sa, era admirată de toată lumea pentru frumusețea și farmecul ei. Charlotte a petrecut mai mulți ani relativ fericit în Italia ca soție a lui Maximilian, în timp ce arhiducele a servit ca guvernator al provinciilor Lombardia și Veneția. Deși Lombardia și Veneția
Charlotte a Belgiei () [Corola-website/Science/319621_a_320950]
-
a Curții anti-britanice o aproba pe Maria care spunea că ar fi fost mai bine ca această căsătorie să nu fi avut loc. Într-o scrisoare, Victoria a scris mama sale declarând că a auzit-o pe Maria spunându-i cumnatei ei, Marii Ducese de Mecklenburg-Schwerin, că "ea nu a încetat niciodată să regrete faptul că există o englezoaică în familie". Maria a murit la 18 ianuarie 1877 la Berlin, la vârsta de 69 de ani. Soțul ei i-a supraviețuit
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
într-un accident de mașină pe 1 aprilie, 1927. Sabatini și soția sa, Ruth, au divorțat în 1931. Tot în acel an s-a mutat de la Londra la Hay-on-Wye. În 1935 s-a căsătorit cu sculptorul Christine Goad, fostă să cumnată. Și ei au suferit o tragedie când fiul Christinei, Lancelot, a zburat deasupra casei lor în ziua în care s-a înrolat în Aviația Regală. Avionul a fost scăpat de sub control și s-a prăbușit în flăcări chiar în fața lor
Rafael Sabatini () [Corola-website/Science/320687_a_322016]
-
persoane avute din imediata sa apropiere. Urmatecu își păstrează un nivel de trai îndestulător, primind la masă în fiecare seară rudele sărace față de care simte un profund dispreț și întreținând relații adultere cu mai multe femei printre care și Jurubița, cumnata sa. Destinatara viitoare a averii arhivarului este fiica lui, Amelica, o ființă rea și mediocră, roasă de invidie și pasionată doar de treburile gospodărești. Sosit la București după ce urmase studii la Viena, tânărul Barbu B. Barbu (alintat Bubi), fiul baronului
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
mai bun în lume! De-acum încolo Urmatecu avea să recomande cartea tuturor, ba, ceva mai mult, avea să o ceară și să o impună urmașilor săi”", cugetă el, gândindu-se la viitor. O variantă feminină a lui Urmatecu este cumnata și amanta sa, Ecaterina, poreclită de el Jurubița. Provenită dintr-o familie săracă, ea manifestă o dorință acerbă de a izbândi în viață și de a se răzbuna pe cei care au cunoscut-o anterior, urmărindu-și interesele cu o
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
prințesă a primit la botez numele de Louisa și Maria în timp ce Teresa a fost adăugat mai târziu, la confirmare. A primit numele Louisa în onoarea regelui Ludovic al XIV-lea care i-a fost și naș. Nașă i-a fost cumnata regelui Franței, Elisabeth Charlotte, Prințesă Palatină. După naștere, tatăl ei a declarat că Louisa Maria a fost trimisă de Dumnezeu ca o conssolare pentru părinții ei în momentul necazului lor și mai târziu adesea i se spunea "La Consolatrice". Louisa
Louisa Maria Teresa Stuart () [Corola-website/Science/322657_a_323986]
-
expresie tandră și modestă." Avea un picior mai scurt decât celălalt, așa că purta încălțăminte specială. După doar două luni la curtea de la Fontainebleau, Louise devine amanta regelui. Inițial, Louise a fost destinată să distragă atenția regelui de la periculosul flirt cu cumnata sa, prințesa Henrietta, însă Louise și Ludovic s-au îndrăgostit. Louise nu era extravagantă și nu era interesată de bani sau titluri, ci doar de dragostea regelui. Antonia Fraser scrie că ea a fost "o dragoste secretă nu o metresă
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
în Anglia cu noi asigurări de sprijin francez împotriva baronilor englezi. Mai târziu, Isabela și Eduard au dat o cină mare la Londra pentru a sărbători întoarcerea lor și Isabela a observat că portmoneele pe care ea le-a dăruit cumnatelor ei apăreau acum la doi cavaleri normanzi, Gautier și Philippe d'Aunay. Isabela a tras concluzia că cei doi au relații secrete cu cumnatele ei și și-a informat tatăl în timpul următoarei vizite în Franța în 1314. Consecința a fost
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
a sărbători întoarcerea lor și Isabela a observat că portmoneele pe care ea le-a dăruit cumnatelor ei apăreau acum la doi cavaleri normanzi, Gautier și Philippe d'Aunay. Isabela a tras concluzia că cei doi au relații secrete cu cumnatele ei și și-a informat tatăl în timpul următoarei vizite în Franța în 1314. Consecința a fost Afacerea din Tour de Nesle din Paris, care a condus la o acțiune în justiție împotriva celor trei cumnate ale Isabelei; Blanche și Margaret
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
doi au relații secrete cu cumnatele ei și și-a informat tatăl în timpul următoarei vizite în Franța în 1314. Consecința a fost Afacerea din Tour de Nesle din Paris, care a condus la o acțiune în justiție împotriva celor trei cumnate ale Isabelei; Blanche și Margaret de Burgundia au fost închise pe viață pentru adulter. Ioana de Burgundia a fost închisă timp de un an. Reputația Isabelei în Franța suferit oarecum ca urmare a rolului său perceput în această afacere. În
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
la vârsta de 20 de ani după două decade de frivolitate. Nemulțumindu-se cu două fiice bine-crescute și cu un 'băiat entuziast' de soț, ea s-a refugiat în amanți și a declanșat scandaluri." Ocazional, Lady Mountbatten a călătorit împreună cu cumnata soțul ei, Lady Milford Haven, ale căror legături bisexuale sunt probabil mai bine documentate decât cele atribuite Edwinei. Împreună cu Nancy Cunard, ea a fost suspectat că ar fi fost amanta actorul american Paul Robeson, deși ea a câștigat procesul împotriva
Edwina Mountbatten, Contesă Mountbatten de Burma () [Corola-website/Science/327727_a_329056]