568 matches
-
scoase o pungă veche de piele, o puse pe masă, trase un scaun și șezu. - Mi-au dat treizeci... capeți tu cincisprezece. - Dă-ncoace, zise Ruben pe jumătate îngenuncheat și cu capul între mâni. Bătrânul numără pîn-în cincisprezece. Ruben îi cumpăni o vreme în palmă. {EminescuOpVII 240} Apoi zise apăsat: - Cincisprezece capăt numai? Oare fata nu era întreagă a mea? Levy băgă încet punga cu restul în buzunar. - Nu-ți las banii ceilalți... dă-mi cei cincisprezece, căci sunt ai mei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Bon, în schimb, a pătruns în lumea politico-militară, dar a făcut și o incursiune în gîndirea socialistă prin intermediul lui Sorel. Acesta din urmă nu numai că-i cunoaște cărțile și publică recenzii elogioase în marginea lor, dar nici măcar nu-și cumpănește admirația pentru psiholog. Comparîndu-l cu Ribot și Janet, Sorel nu ezită să scrie: Nimeni nu poate contesta că, în acest moment, Gustave Le Bon este cel mai mare psiholog al Franței" (Le Bulletin de la Semain, 11 ianuarie 1911, p. 13
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru un exeget - iar acest elogiu Mihail Neamțu îl merită din plin. Mihai Șora tc "" IItc "II" Canonul confesiunii apostolicetc "Canonul confesiunii apostolice" Diferența specificătc "Diferența specifică" Nu sunt mulți cei care, înainte de a se consacra disciplinei teologice, vor să cumpănească asupra naturii și vocației acestei profesiuni. Întrebările cardinale sunt ocolite cu acel amestec impur de grabă și frivolitate, sub pretextul „specializării științifice”, al „încadrării academice” sau chiar al „slujirii ecleziale”. Teologia ajunge să însemne orice, în timp ce „performerii” ei înlocuiesc exercițiul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o viață de om să răpune pentru dînsa... Luna a ocrotit, În trecut, o scenă de intimitate ce merită să fie citată și În altă ordine: arată pe Conachi În expediție erotică: se furișează, dă roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu mare „fereală”. Amorul conachian cerc mereu discreție, nu poate Înflori decît În mare taină, departe de orice indiscreție omenească. Simț exagerat al pudorii, simț cavaleresc al onoarei, grijă față de reputația Stăpînei cită vreme iubirea nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
De fapt, înțelese Cosmina, privind cu atenție, doctorul fără de arginți vorbea cu argintul lui. Se oprea din când în când, ca pentru a lăsa interlocutorul să-l ajungă din urmă. Atunci răsucea moneda în aer și o prindea cu îndemânare, cumpănind pentru o clipă cum să-și țină palmele. Iar dacă întrebarea era prea complicată și insuficientă pentru a arăta calea ori felul cum trebuie să mergi pe ea, lăsa moneda să cadă și număra rotocoalele pe care le făcea. Cosmina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opri brusc, cineva se apropiase, azi băiatul încă nu dăduse chipuri oamenilor, așa că putea fi un stârc sau un linx sau orice altceva, acela se aplecă și-i puse un măr în punga atârnată de gât. — Frate, uite cum e, cumpăni șchiopul, acum, că se așe zase mai bine și umerii îl dureau mai puțin. Pe mine mă cheamă Constantin, așa m-a botezat popa. Că-mi zice și Ologu, asta e, n-am ce face... Nu poți să te superi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea fixă și mijită, aducând mai degrabă cu a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar imaginea asta de gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și din cap, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dacă aș ști dinainte cum le cheamă, n-aș mai fi în stare să le fac. Ar fi ca și cum m-ar sili cineva. — Tocmai. Atunci Oblicel o să-i rămână numele. O să fie și el mai liber în felul ăsta. — Așadar... cumpăni Maestrul păpușilor. Tili închise ochii. Era ca și cum ar fi dat pagina, încercând să uite ce-a citit mai înainte. Numără în gând, rar, până la zece, apoi deschise brusc ochii. Maestrul păpușilor stătea mai spre dreapta. Tili își plimbă privirile prin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se arătă neîncrezător bătrânul. — Nu toate, socoti Jenică. Numai alea pe care le alegi. — Păi, atunci iau din alea pe care nu le aleg... Trag cu ochii închiși... Cum crezi dumneata. Să nu zici că nu ți-am spus... — Îhî... cumpăni bătrânul, socotind că trebuie să se mai gândească. Auzi, da’ dacă alea ieftine sunt necâștigătoare, alea scumpe cum sunt ? — Tot necâștigătoare. — Păi, atunci, care-i diferența ? Riști mai mult. E mai palpitant... Da’ eu nu vreau să risc, își lipi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
faptei viitoare. Proiectul care nu riscă să devină refugiul prostiei este în permanență supus instanțelor critice ale celui care își așază viața sub el. Trăiesc în permanență sub un proiect, dar trăiesc deopotrivă în permanență în afara lui, îl judec, îl cumpănesc, îl întorc pe toate fețele, pentru că, fiind răspunzător de viața mea și de faptele mele, sânt circumspect față de proiectul care le precede și le dă naștere. Îmi cântăresc apoi periodic viața și faptele pentru ca, dacă ele nu s-au dovedit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este o garanție a faptului că ea este împlinită (tetelesmenon; B 8, 42), isprăvită, și nu ateleuteton, "neisprăvită" (B 8, 31). Și întrucît este împlinită "asemenea masei unei sfere bine rotunjite" (B 8, 43), deci "în toate părțile ei deopotrivă cumpănită față de mijloc" (B 8, 44), ea devine suprema formă a identității obținute prin limită. Aici nu este vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
2 (de astă dată autentic) tranșează disputa dintre Parmenide și Melissos în favoarea primului, spunînd: "Iată de ce trebuie să credem că Parmenide a gândit mai bine decât Melissos: pentru acesta, nelimitatul e una cu totul, pentru celălalt, totul e limitat, deopotrivă cumpănit față de mijloc." Însă cel mai convingător, în perspectiva din care discutăm, ne apare un text al lui Plotin 3, în care "limita" intră în ecuație cu binele, iar "nelimitatul" în ecuație cu răul.4 Punîndu-și problema să definească "substanța răului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
elemente ale indeterminării și ele îi stau Demiurgului în față ca o materie a modelării viitoare. Însă pământul, împreună cu marea, sânt fapte ale Facerii din ziua a treia. De ce atunci pământul apare încă de acum, când Dumnezeu nu face, ci cumpănește doar o faptă viitoare? Pământul care vine dinaintea genezei este altceva decât pământul creat, așa cum marea este altceva decât apa dinaintea creației. Pământul care stă alături de apă și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prealabil cu privirea"3. Arta își are proveniența în Grecia pentru că acolo omul a ajuns să cunoască pentru prima oară mecanismul ajungerii la prezență ca trecere de la nevăzut la vizibil. Orice artist stă sub semnul Atenei premergătoare, anticipativ scrutătoare și cumpănind la limita prezenței viitoare. El are cunoașterea închiderii în limită și formă, care premerge deschiderii în prezență a operei. El deține punctul de pornire ca moment încheiat (peras și morphe ca telos, ca sfîrșit) și, tocmai de aceea, el are
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
senzual, iar mersul avea o distincție pe care miopia filtrată a privirii o accentua și o abătea către melancolie și absență. Pentru că avea o teamă precaută de a se angaja în proiecte care nu porneau din ea și pentru că își cumpănea cu pedanterie extremă fiecare gest și fiecare segment de viață, m-a refuzat cu eleganță. După scurtă vreme a părăsit țara, s-a stabilit la New York și s-a măritat acolo, după ce în România divorțase, cu puțin timp în urmă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi vorba despre persoane, ci numai de nexul general al lucrurilor. Franța lucra încă de sub Enric al IV pentru nimicirea puterei austriace. Planul lui Enric, de a fonda o republică europeană compusă din 15 state egal de țări, cari să cumpănească puterea Austriei, e amânat prin asasinarea sa și reînceput, sub forma modificată, de urmașii săi. Politica Franției de la Enric al IV e diametral opusă politicei austriace, inaugurate de Maximilian I (1493-1519). {EminescuOpIX 165} într-adevăr, cine l-a îndemnat pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
deosebită cu totului tot de umbrele efemere ale fanarioților care l-au preces și l-au urmat. Alături cu rapacitatea predecesorilor săi vedem pe acest bărbat plin de dezinteresare închinînd viața sa binelui public, simplu în obiceiuri, isteț la minte, cumpănit la vorbă, energic în fapte, acest bărbat care, domnind sub alte împrejurări decât acelea de slăbiciune a patriei sale, ar fi devenit o podoabă a veacurilor, nu un martir. E drept că pentru crearea unui om mare trebuiește conlucrarea a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este munca cea mai ușoară, care dispensează pe scriitor de la producere proprie și de la cumpănirea terminilor. O traducere din Shakespeare, din Moliere sau din Goethe e un merit, căci formă și înțeles sunt atât de îngemănate, încît traducătorul trebuie să cumpănească cuvânt cu cuvânt și frază cu frază; o traducere din Ponson du Terrail sau din proza lui Schiller e o jucărie pe care și-o poate permite orice gimnaziast. Dar la dreptul vorbind, la Piatra, într-un ținut muntos, plin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sale când poate adăoga: "iar cât despre cele ce s-ar întîmpla, nu-i treaba mea, ci a guvernului". Astfel cineva poate esprima din când în când idei insinuante, pot zice că fără răspundere, pe când guvernul din contra trebuie să cumpănească fiecare cuvânt pe care-l spune în asemenea împrejurări. În procederea lui, guvernul e condus de acest simțământ al responsabilității. Guvernul crede de a sa datorie - chiar dacă nu admite că d. deputat cutare sau altul e interpretul opiniei publice - să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
operelor literare parodice. Rezultatul? Atunci când sub semnul parodiei sunt "puși perechi, perechi împreună sau chiar înjugați de scoarțe" eroi și antieroi, motive literare aflându-și antiteza ludică "precum în amestecătura otrăvurilor contrarii", se așteaptă ca "veninurile să li se poată cumpăni într-olaltă cu folos"279. Și ce alt folos dacă nu repunerea în circuit a operelor/ autorilor care vădeau tendința de a-și pierde și publicul, și statutul supremației îndelung deținute? Parabola pamfletară pe care e sigur că Swift nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Noul Testament, istoria centurionului de la Cafarnaum (Mt 8, 5-13; Lc 7, 1-10), a celui de sub cruce (Mt 27, 54) și a celui din Cezareea (Fap 10) etc. nu sunt relatate cu scopul de a lăuda starea soldatului ori de a-i cumpăni toleranța. Faptul că în toate aceste cazuri se vorbește despre soldați, pentru evanghelist era secundar; aceste episoade au fost exploatate ulterior în favoarea meseriei de soldat.Dacă am încerca o comparație între misionarul creștin și soldatul roman, care nu se încurcă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
reciproc asupra situației clasei, sau a unui elev anume, pentru a propune și a căuta Împreună soluții la problemele reale, pentru a găsi explicații asupra unor evoluții nedorite, pentru a deschide o nouă perspectivă În activitatea cu clasa, pentru a cumpăni și formula un sfat potrivit pentru fiecare elev, privind drumul În viață pe care să și-l aleagă, etc. Acestor modalități de contact este necesar să li se asigure un caracter permanent. Dirigintele poate aduna de la ceilalți profesori ai clasei
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
acum scrie despre geniul unui ,,țăran din Podișul Tutovei, România “ ( cum el însuși declarase), un țăran... autodidact, adaugă reporterul. Eu, unul, mă bucur în acele clipe că nu lucrez la vreun ziar care trăiește din senzație, am astfel răbdarea să cumpănesc lucrurile, să dau fiecărui braț al balanței ce i se cuvine. ... Costache Buraga mă conduce pînă la margine de sat, de unde-mi arată efecte ale surpărilor de teren și abia, abia-l opresc din pornirea de a-l acuza, postum
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
la începutul lui noiembrie 1877, ca simplu redactor. Soarta războiului încă nu era decisă, așa că primele articole stau sub semnul "diplomației". "Ordinul de zi îi scrie Slavici lui Iacob Negruzzi, la 14 decembrie 1877 este rezerva -, astfel încât fiecare cuvânt se cumpănește de trei ori și cel mai bun articol este, în care nu se zice nimic. În curând vom începe o campanie strașnică."76 Vârful de lance al acestei "campanii strașnice" va fi, desigur, Eminescu. Abia sosit la ziarul conservator, el
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Ce ni se opune? / Interesul a 80 de milioane de oameni față cu slabele noastre cinci milioane. Dar Temis e cu ochii legați spre a nu vedea părțile ce se judecă înaintea ei și, în loc de cumpănă în care să se cumpănească deosebirea de greutate între 80 și 5 milioane, ea ar trebui să ia cântarul. De brațul scurt sau prezent al cântarului ar atârna în greu Rusia, de brațul cel lung al unei istorii de 500 de ani atârnă România cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]