368 matches
-
pentru discursurile consemnate (unele dintre ele, doar în rezumat), dintre care atragem în mod deosebit atenția asupra aceluia al lui Zoltan Franyo, un mare iubitor al lui Eminescu dinspre cultura maghiară, cel care exprimă un punct de vedere extrem de bine cumpănit. Am văzut că, în 1931, când va lua cuvântul în chestiune, doctorul Vineș își va motiva ieșirea publică în acest fel: „s-a creat o legendă”, va spune medicul, despre cauza adevărată a morții poetului și se simte dator să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a lucrat un timp și sculptorul Dimitrie Tarază (1896 - 1967), o minune de om, artistul care a resuscitat pinacoteca înființată chiar de ctito rul Stroe Belloescu. N‐am cunoscut o fire mai bună și mai dreaptă, mai blândă și mai cumpănită. Era însăși prietenia și discreți a, și seninătatea, și șoapta dulce, și încrederea în biruința bunului simț. Purta inima pe față, iar fața lui era numai zâmbet. Bun cunoscător de oameni, avea un tact de bătrân muncitor trecut prin sitele
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
rîndul ei, cât se poate de fericită. Spre deosebire de ceea ce se crede și s-a observat îndeobște pe la noi, autorul acestei cărți ne face demonstrația că există o strînsă legătură între morală și capitalismul autentic. Pentru că acesta își are rădăcinile în cumpănita morală protestantă iar ideile despre lăcomie, îmbogățire fără limite, egoism sau risipă, asociate uneori capitalismului, nu sînt de fapt, decât devieri care nu aduc nimic bun ("a crede că poți trăi în lumea banului și în afara lumii lui Dumnezeu, este
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
unui traiect existențial devotat valorilor, se deslușește din Jurnalul unui poet leneș (2000), document personal și document pentru cunoașterea anilor 1955-1993. Marile emoții, dacă există, se consumă în afara poemului. În spațiul poemului nu pătrund decât emoțiile purificate de o gândire cumpănită, de o frumoasă și loială modestie față de lucruri. EUGEN SIMION SCRIERI: Murmurul străzii, București, 1955; Soarele și liniștea, București, 1958; Voci puternice, București, 1962; Dialoguri despre poezie, București, 1965; Revers citadin, București, 1966; Omul modern, București, 1967; Reflexii critice, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
grabnica pierzanie a păcătoșilor care săvîrșeau un asemenea sacrilegiu împotriva Dumnezeului său. în vreme ce Macey, stînd la prova ambarcațiunii, își slobozea, cu întreaga energie a neamului său, sălbaticele chiote de război împotriva balenei și se pregătea să-și înfigă lancea bine cumpănită, dar deodată, o enormă fantomă albă se ridică din ocean, cu o mișcare rapidă, ce le tăie răsuflarea vîslașilor. în clipa următoare, nefericitul secund, atît de clocotitor de viață, fu proiectat în aer și, descriind un lung arc de cerc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
situație de "conservatori": junimiști...). Iar socialiștii, ca să mai dăm un exemplu de cum omul e dintr-o bucată, au fost realiști, ateiști, fonetiști - în sfârșit, împotriva tuturor atitudinilor și doctrine-lor burgheze. Numai oamenii bine echilibrați, sufletele bogate, comprehensive și, în adevăr, cumpănite, spiritele cu adevărat critice, reflexive, ajutate și de o cultură adecuată, pot scăpa de uniformitatea aceasta. Așa au fost Kogălniceanu și A. Russo, și mai ales A. Russo, acest om complet, acest spirit liber, spiritul cel mai liber pe care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tăceri inocente. Pe când era tânăr se gândea să scrie o istorie etică a artei. Nu e atras de filosofia de sistem și, în genere, crede, ca Nietzsche, că orice om de sistem este suspect. Nu ține să fie nici obiectiv, cumpănit, factor stabilizator, este „iremediabil și violent subiectiv”. Ar fi vrut să trăiască în Cinquecento la Florența sau în Grecia pe vremea lui Platon. S-a resemnat, grija lui fiind să nu-și trădeze destinul. Libertatea este și pentru el dreptul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
că principalele sensuri judicativ-constitutive se află în funcțiune la Kant, cel puțin în orizontul constituirii cunoștinței veritabile, prefigurat până aici, dar a cărui dezvăluire (reconstrucție) reprezintă sarcina demersului de aici încolo. Sensurile în discuție pot fi cel mai clar sesizate, cumpănite, evaluate etc. în însăși structura logicii transcendentale, mai cu seamă în sensul de analitică transcendentală și în cel de dialectică transcendentală, precizate, amândouă, mai sus, dar redeschise, în vederea unei noi cercetări a lor, acum. 3.2.2.2. Analitica transcendentală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
footnote id="6"> Ibidem, cf. Teofilact, Comentariu la Matei; P.G., CXXIII, 188<footnote> adica bucuria. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul .(Matei 5, 5) Blândețea este “cel dintâi rod al bunătății și iubirii aproapelui. Ea este o stare cumpănită și liniștită a sufletului, însoțită cu silința de a nu supăra și a nu se supăra de nimic”<footnote id="7">Mitropolit Dr. N. Mladin., op.cit., p. 443<footnote> Cel blând nu murmură niciodată împotriva lui Dumnezeu, nici a oamenilor
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
el un orizont al scrisului în care sunt proiectate originile sale, lumea „împietrită sub o vrajă” a aromânilor. Tache Papahagi, editor al literaturii în dialect a autorului, l-a apreciat ca pe un poet etnoliric „de o inspirație profundă și cumpănită”. B. este, printre scriitorii aromâni, cel mai apt să susțină dimensiunea reflexivă, fără a ignora nici metafora, ceea ce conferă densitate și expresivitate discursului liric sau epic. Din acest unghi, mai cu seamă povestirile sale par a fi niște mici romane
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
totdeauna în riguroasă selecție) a evoluției literaturii române din Basarabia, începând cu anul 1812 și terminând cu scriitorii optzeciști. Este o perspectivă critică temerară, care are în vedere o mulțime de autori și de titluri, supuse unei judecăți de valoare cumpănite, unor interpretări întotdeauna la obiect. Cartea conține totuși câteva idei și intuiții surprinzătoare, dar și unele caracterizări subiective, limitative sau chiar aproximative. C. a mai colaborat la întocmirea volumului colectiv Profiluri literare (1972), a enciclopediei în două volume Literatura și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
concretizată în mii de articole publicate succesiv în presa social-democrată, radicală, conservatoare sau în marile cotidiene populare, afirmându-se astfel ca unul dintre bunii condeieri din prima generație de ziariști profesioniști de la noi, animat fiind de idei sincer democratice și cumpănit patriotice. Se cuvine a fi reținută îndeosebi activitatea sa la cotidianul „Drepturile omului”, apărut în februarie 1885, la „Epoca” lui Nicolae Filipescu, lansată tot în 1885 (unde semnează „Cronica glumeață” cu pseudonimul, reluat și în anii următori, Radu Țandără), la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
profundă produsă de aceste volume, care marchează unul dintre cele mai importante momente ale istoriei poeziei românești postbelice, provine, în bună măsură, din suflul elegiac al viziunii lirice, în care neliniștea ontologică (Imn către neliniște), filtrată de o conștiință bine cumpănită, își face din timp ecranul metafizic pe care sunt proiectate marile întrebări existențiale. Timpul se constituie, de asemenea, în fundalul structurant al estetismului baconskyan, care invocă, din perspectiva unei culturi aflate în amurg, „primăvara florentină” a lui Dante și Botticelli
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
mai mult spre ducele de Albany, decît spre Cornwall. GLOUCESTER: Așa mi s-a părut și mie-ntotdeauna; dar acum, la împărțirea regatului, nu mai e clar pe care dintre duci prețuiește mai mult, pentru că părțile sînt atît de bine cumpănite, că cercetarea cea mai amănunțită nu poate alege între cele două jumătăți. KENT: Acela nu ți-e fiu cumva, milord? GLOUCESTER: Făurirea lui, șir, a fost în sarcina mea. Am roșit de atîtea ori recunoscîndu-l, ca acuma m-am oțelit
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
soțului ei și de bogățiile Persiei? Un Scipion affété (plin de afectare) și mai capabil să ia foc la vederea primei figuri [întâlnite] dăruite cu un aspect atrăgător, decât să-i răzbune pe Strămoși și sângele Cetățenilor săi? Un Marc-Antoniu cumpănit și mai cu dragoste de Imperiu decât de privirile galeșe ale frumoasei și funestei sale Regine?...." Corneille împărtășește această părere, scriind, în Discurs pentru Poemul dramatic: "Calitatea de asemănător, pe care Aristotel o cere caracterelor, privește în mod deosebit persoanele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mlădierea unui vrej, nervul liniei decorative, care prin stilizare se transformă într-un caracteristic element de ornamentație, și a cărui valoare artistică reușește s-o potențeze printr-un instinct decorativ în stare de a face un tablou din simpla alăturare cumpănită și confruntare, a golului hârtiei (ce devine astfel motiv), c-un pămătuf de frunze, sau cu vrejul unei plante neexistente"184. III.3. Arta bizantină și simbolismul În studiul său din 1909, Arta în România, Tzigara-Samurcaș aprecia apariția picturii moderne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale lui Spaethe. Francisc Șirato apreciază tocmai linia clasică a sculpturii lui Storck: "D-l Storck e un "raisonneur", iar asceza formală îl raliază școlii clasice. Se vede aceasta lămurit în Bustul d-nei D. Aci, prin simplicitatea mijloacelor tehnice, exprimă cumpănit raportul între diferitele planuri care, dimpreună cu moliciunea modelajului, accentuiază esențialul frumos, cuprins într-un obraz femenin"333. Criticul îl expediază ireverențios pe Spaethe într-o frază: "D-l Spaethe trimite două lucrări cu semnificația cărților de vizită trimise la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Călinescu, Fragmentarium, 144-146; Constantin, Prozatori-critici, 130-135; Grigurcu, Critici, 472-486; Nicolae Manolescu, Fără început și fără sfârșit, RL, 1984, 52; Ioan Holban, Text și intertext, CRC, 1985, 6; Iorgulescu, Prezent, 215-218; Adrian Marino, Despre livresc, TR, 1987, 37; Barbu Cioculescu, Amiaza cumpănită a unui literator, VR, 1988, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 186-191; Radu Bogdan, Nonconformismul fertil, RL, 1995, 16; Mihai Dragolea, „Sunt un om al revenirilor” (interviu cu Alexandru George), VTRA, 1995, 11-12; Micu, Scurtă ist., IV, 106-108; Barbu Cioculescu, Un roman
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]