636 matches
-
Vrăbioi. La județ. Auzi, dom le! La județ, ai? Spune-i că are la îndemână douăzeci și patru de ore să-și depună demisia. Dacă nu... va avea de furcă cu noi! Adică care noi? a întrebat Petrache fără să-și piardă cumpătul. Noi, legionarii. Sau voi nu știți pe ce lume trăiți. Da’ de când legionarii fac și desfac primari? Eu știu că primarul nostru a fost ales de obște și nu l-a numit nimeni - s-a îmbățoșat Petrache. Uite la el
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
meu? Ea îi promise. Și pentru numele lui Dumnezeu, ad-o aici mai repede pe sora mea, te rog. Probabil că nici măcar nu e la curent. Învățase deja destule până la momentul ăla ca să nu spună nimic. În fața lui Mark își păstra cumpătul. Dar noaptea, singură cu Daniel, își hrănea cele mai negre temeri. — Am renunțat la slujbă. M-am întors într-un oraș de care nu pot scăpa, în casa fratelui meu și trăiesc din economii. Săptămâni întregi am stat aici, neputincioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bruscă o dezechilibră, împingând-o spre el. El o luă de umeri și o ajută să se repună pe picioare. Se aplecă să ia geanta. —Gata. Lasă-mă să te ajut. Mila lui stupidă, inumană, o făcu să-și piardă cumpătul. Se ghemui departe de el, își apăsă gura cu pumnii și intră în hiperventilație. El se întoarse spre ea, s-o ajute pe cât putea. Ea îl respinse cu ambele mâini. —Lasă-mă în pace. Nu mă atinge. Astea nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măcar cu ce are de-a face. Weber rămăsese surprinzător de stăpân pe el, cel puțin în amintire. În orice caz, nu spusese ce gândea. Avea prea multă experiență ca să facă asta. Din câte-și amintea, nu-și pierduse niciodată cumpătul într-un cadru profesional. Plecarea mea nu e ceea ce crezi, ar fi vrut el să-i explice. Dar atunci ar fi trebuit să-i spună ce era plecarea lui. Avusese dreptate cu o singură acuzație mută: nu era psiholog. Comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să se uite la mine. Am observat, ca de fiecare dată, că genele lui erau ridicol de lungi și curbate. —Hai, Sam, a spus el pe cel mai liniștitor și rezonabil ton. Ajay, domnul Conciliator, care nu-și pierde niciodată cumpătul, nici când oamenii îi termină cutia personală de margarină, cu numele lui scris pe etichetă. —în toiul unei petreceri nebune, cineva care a băut puțin mai mult se strecoară afară să ia o gură de aer, se împiedică de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe Claire, la petrecere, dar ea i-a spus să plece. De fapt, a sunat ceva de genul „du-te naibii“. Am auzit-o. Așa că a urcat aici la un ceai. Era îngrijorat ca nu cumva Claire să își piardă cumpătul și să-i facă o scenă monstru lui Lee. Știi? E foarte sensibil. Nu știam, dar am lăsat-o așa. — Cred că vrea să o părăsească, a spus Judy către ceașca de ceai. Dar îi e frică de ce ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ieși de aici. Coboară naibii de pe scările alea până nu vin eu să te trag și să chem șeriful. Ieși naibii din casa mea, nenorocitule, știu eu ce vrei tu să... Nu-ți voi mai asculta profanările, băiete. Păstrează-ți cumpătul și fii recunoscător că cineva are suficient interes să lucreze pentru voi și să vă ajute în numele Domnului! A început să urce iar,și eu am fugit în bucătărie să iau pușca. Am ochit și țintit exact când a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Eman un căcat. Am zis că n-am nimic. — Ai ochii ăia negri ca Hebe, omule, care spun totul. Tutti! — Liniștește-te, Maimuțo. — Ba tu să te liniștești. — Eu sunt liniștit. Dar hotărârea mea bărbătească de a nu-mi pierde cumpătul nu rezistă decât aproximativ un minut. — Da’ pentru Dumnezeu, îi zic, să nu-i pomenești lui Mary Lindsay de pizdă. — Ce?! Ai auzit bine. Când ajungem acolo, nu te apuca să trăncănești despre fofoloanca ta udă toată oricui intră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să rămână nemâncați și tot spre răul lor dacă nu se duc nici la ore, că s-au lins pe bot de bani de buzunar și de ieșit în oraș, și tot așa, lasă-i și lasă-i, păstrându-ți cumpătul și mila, și iubirea neștirbite de zbieretele lor, lasă-i să facă ca toți dracii, să se bată ca să se întărească pentru viața grea de afară, fiindcă aici, de bine, de rău, au un pat și un castron cu fiertură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ani și-i acoperea rochia vișinie - o slujnică frumoasă și mai cu seamă picantă, care ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu șapcă de aviator care se fofilase pe bicicleta ei În formă de banană. Afară Încă era Întuneric. Păsărelele Începeau să cânte. Mirosurile văratice de iarbă și frunze uscate erau peste tot prin aer și dintr-o dată mi-am pierdut cumpătul. Cu cât mă apropiam mai tare de tanc, cu atât mi se părea mai mare. Mi-era frică și voiam să mă Întorc acasă. Dar semaforul Își schimbă culoarea și tancul porni Înainte cu o smucitură. Stând În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ce-au ieșit copiii de la școală, pe celălalt trotuar de pe strada Park a trecut o ceată de copii, care au strigat la noi, lălăind la unison „Magoon, Magoon, omul de pe lună”, iar și iar și iar. Jerry nu-și pierdea cumpătul cu una-cu două - nu s-a uitat nici măcar o dată În direcția lor și nu știai precis dacă i-a auzit sau nu. Alți puști, de vîrste mai mici, s-au apropiat de noi. Au venit din cauza mea, au Îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
păcătoasă și impudică privind căutarea și găsirea unei femei cu care să conviețuiesc căci altminteri glăsuiește insinuarea-ți prea străvezierisc sămi pierd mințile. Numai că eu socotesc femeia, a contrario , ca motiv de Îngrijorare pentru grabnica pierdere, dacă nu a cumpătului și a firii, În orice caz a liniștii. Și-apoi, la 55 de ani, un bărbat nu poate emite pretenția că turbează de prea mare virilitate chiar dacă plesnește de sănătate generală. Cu alte cuvinte, când treci de vîrsta de 50
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
umflate de vânt între trunchiuri și mai ales mirosurile, de sevă și coajă, de rășină și țărână, ar fi fost un halucinogen tare, injectat intravenos... Aceeași exaltare năucă am simțit-o și azi, pe traseul meu printre molizi, în susul culmii Cumpătului. Când m-am întors, ud de zăpadă și încălzit, uitasem de tot plictisul, de mediocritatea fără ieșire a vieții mele bucureștene. De lumea literară, de contractele cu ISIS-ul, de mutrele Deliei, de panica la gândul că trebuie să mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dea seama de ce Wilt voise să îngroape chestia aia oribilă. — Dați-o jos! Dați-o jos, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el din toți rărunchii, timp în care fotografii de la ziare făcură un cerc în jurul lui. Dar macaragiul își pierduse cumpătul. închise ochii, trase de mânerul greșit, iar Judy își reluă ascensiunea. — Oprește-te! Oprește-te! Asta-i o afurisită de dovadă! zbieră inspectorul. Dar era deja prea târziu. în clipa în care funia se adună toată la capătul troliului, Judy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fost mirat de asemănarea fetei cu Gina: același mers țopăit, pe tocuri interminabile, aceeași haină de blană. Căciulița de vulpe cu luciu roșcat pe care-o purta fata era și ea asemănătoare cu a Ginei. Am simțit că-mi pierd cumpătul când am înțeles că spre mine se îndrepta Gina cu un băiat, ținîndu-și mâna în buzunarul lui și râzând în hohote. L-am privit și pe el, când ajunseserăm practic față-n față. Avea o față prelungă și palidă, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o competiție de felul ăsta? — Cine suntem noi să judecăm un om după bârfe? Și apoi, ține cont că sunt multe zile de competiție, multă căldură și multă tensiune, încât până și cel mai corect concurent poate să-și piardă cumpătul și să facă o greșeală. — Tu ai face o astfel de greșeală? — Eu nu gonesc prin deșert cu peste o sută de kilometri pe oră, sub un soare de-ți fierb creierii. Eu, la fel ca tine, zbor cu elicopterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
piatră. — Și eu la fel... - recunoscu. Cu cât trece mai mult timp, cu atât o să le fie mai greu. Dar sunt „francezi“ și niciodată nu știi ce reacție pot avea. N-am cunoscut niciodată vreunul care să nu-și piardă cumpătul când suferă de sete sau de căldură. — Oamenii de tipul ăsta sunt obișnuiți cu situații mai periculoase și, dacă nu așteaptă ajutoare, îmi închipui că se vor decide să riște totul. — Sincer, crezi că avem vreo șansă de reușită dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ochii holbați de groază. — Dar ce, aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă ca și cum n-ar fi fost în stare să accepte un fapt de o monstruozitate de neconceput. — Îndeplinim ordine. — Dar de ce...? aproape scânci, pierzându-și cumpătul. De ce? Tuaregul m-a iertat. — Tuaregul ăsta e foarte liber să facă ce vrea, deși eu personal nu sunt de acord cu hotărârea lui - îi răspunse calm. Comendatorul este cel care nu te iartă pentru că ai provocat moartea celui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Stănică, este o fată foartesimpatică, dar știți, educația ei a fost fatalmente neglijată. Moș Costache e om bătrân, nu poate s-o supravegheze, n-are interes, în definitiv. - Pentru ce n-are interes? întrebă serios moșierul.Stănică își pierdu puțin cumpătul. -Pentru că, cred că știți, poate, Otilia nu e fata lui, e o... - Domnule Rațiu, observă Pascalopol cu reproș, ești unom cu cultură, un avocat, nu înțeleg cum poți vorbi astfel de lucruri. Credeam că vii să-mi spui ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l cheme și să vină ca ceva care, în clipa în care îl chemăm, lipsește din numele prin care îl chemăm... Ia-o cum vrei, Iscoditorule, ia-o cum vrei, numa’ nu mă tulbura prea mult, ca să nu-mi pierd cumpătul și să nu știu ce spun. Că eu, bietul de mine, nu pot să vorbesc în numele rugăciunii. Eu mă supun, și o las să vorbească ea în mine. Așa că nu mă tulbura mai mult decât pot îndura... — Părinte Iubit, de îndurat, nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
verbal, îndrăznește să-l privească în față pe oponent, să-i facă față și să nu mai dea atenție nasului celuilalt. Efort zadarnic! De îndată ce privește într-acolo, e atât de fascinat de mucul așezat pe nas, că își pierde imediat cumpătul, se întrerupe, face apel la rezerve retorice stereotipe și nu poate evita să simtă că pierde partida. Cel din fața lui, vitalul, zâmbește satisfăcut. Își simte confirmată superioritatea și devine îngăduitor. O, pulbere a gloriei omenești, un punct ajunge s-o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Isteria stupidă la care ajunsese, dar mai ales fața ei buhăită, răutatea buzelor subțiri și a nasului cu vârf ascuțit, schimonoseala grotescă a plânsului care îmi stârnea milă, furie, remușcare, dezgust, toate deodată, insuportabile, m-au făcut să îmi pierd cumpătul. Parcă o umbră roșie mi-ar fi alunecat pe față. Mi-am simțit creierii aprinzându-se și, fou de rage, probabil făcând o figură teribilă, mi-am încleștat mâinile pe umerii ei, zguduind-o. Taci, taci, taci, cred că i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a orașului și se mănținură acolo cu atâta succes încît cetățenii îi vestiră împăratului supunerea lor, rugîndu-se să-i cruțe. Încremenit de consternație despre moartea grabnică a regelui său Calliman, nedeprins c-o lungă împresurare, Dragota pierdu asemenea curajul și cumpătul și se supuse cu castel cu tot de bunăvoie lui Vatatzes, care-l răsplăti c-o haină cusută cu fir și c-o grămadă de bani de aur. Dragota s-arătă foarte mulțumitor pentru înalta distincțiune, făcând făgăduințe strălucite despre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se părea a fi un pașoptism anacronic. Când nu puteam afla ce e cu noi decât făcând până la capăt ocolul prin cultura bimilenară a Europei, Noica a început să vorbească despre "sentimentul românesc al ființei" și despre "spiritul românesc în cumpătul vremii", după ce, prin Eminescu sau Goethe, propusese oricărui tânăr cultural un model de universalitate și de meditație în absolut. În mod paradoxal, tocmai el, care ne-a certat pentru superficialitate și ne-trebnicie, a generat teme la îndemîna oricui și, în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]