626 matches
-
ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a mai avut nici îndoieli, nici limită. Singurul care nu l-a trădat ar fi fost, de fapt, Iuda; fiind singurul care îi mai spunea adevărul. Și când Iuda a văzut că Isus îl bănuia, a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vă dau foc, să ardeți ca niște șobolani?" L-am auzit pe Mopsul izbucnind într-un hohot de râs. Apoi pe Arhivarul. Se aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a făcut să-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunîndu-mă: "N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără". "A înnebunit sculptorul", a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. "A înnebunit", țopăia Filip lângă Dominic. "A
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
portarul delira și, cu patruzeci de grade, se plângea de șobolani. Rieux încerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați-l, îi spune doctorul, și chemați-mă dacă e cazul. A doua zi, 30 aprilie, o briză călduță acum sufla sub un cer albastru și umed. Aducea o mireasmă de flori care venea din cartierele cele mai îndepărtate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noroi, tocul s-a rupt, reamintindu-i astfel o regulă esențială pe care n-ar fi trebuit s-o uite din capul locului. Regula de Argint a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Când sunteți agresate pe stradă, nu vă pierdeți cumpătul, fiindcă o femeie care-și pierde cumpătul În fața agresiunii nu face decât să-și Înrăutățească situația! Taximetristul a izbucnit În râs, claxonul Toyotei din spate a urlat din nou, ploaia s-a Întețit, câțiva trecători și-au manifestat zgomotos dezaprobarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
astfel o regulă esențială pe care n-ar fi trebuit s-o uite din capul locului. Regula de Argint a Prudenței pentru Femeile din Istanbul: Când sunteți agresate pe stradă, nu vă pierdeți cumpătul, fiindcă o femeie care-și pierde cumpătul În fața agresiunii nu face decât să-și Înrăutățească situația! Taximetristul a izbucnit În râs, claxonul Toyotei din spate a urlat din nou, ploaia s-a Întețit, câțiva trecători și-au manifestat zgomotos dezaprobarea, deși era greu de spus spre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e teamă că a otrăvit cineva tortul? Asya a privit-o uimită. După atâta timp și atâta experiență directă, nu fusese Încă În stare să-și elaboreze o strategie, acea strategie de aur, să rămână calmă și să-și păstreze cumpătul În fața izbucnirilor mătușii Feride. După ce navigase cu credință prin „schizofrenia hebefrenică“ timp de ani de zile, mătușa Feride trecuse de curând la paranoia. Cu cât Încercau mai mult s-o aducă la realitate, cu atât mai paranoică și mai bănuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înțelegi de ce Asya nu vrea nici un fel de tort anul ăsta? a spus mătușa Zeliha după ce și-a terminat de inspectat manichiura. Se teme doar să nu se Îngrașe! Deși știa prea bine ce greșeală imensă era să-și piardă cumpătul În fața mamei sale, Asya a țipat furioasă: — Nu e adevărat! Mătușa Zeliha a capitulat cu o lucire ștrengărească În ochi: — Bine, scumpo, dacă spui tu. Abia atunci a observat Asya tava pe care o căra mătușa Feride. Pe ea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu-i dădea pace. Atingea fundul. CÎt să fi fost ceasul? Ca să afle, ar fi trebuit să deschidă ochii. Dar deschisul ochilor i se părea ultimul lucru de care se simțea În stare. Inima Îi bătea prea tare. Își pierdu cumpătul. Nu vedea cum o va scoate la capăt. Poate că n-o va scoate niciodată la capăt. Inima Îl trezise din somn cu pulsațiile ei surde și sacadate ca În Stravinski. Tulburările de ritm cardiac nu erau tocmai lucrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care i l-am dat, am insistat asupra cuvintelor „permisie specială... acordul șefului...“, care mi se păreau de natură a-i liniști bănuielile. Am dat În cele din urmă de tata la telefon. Mi-a recomandat să nu-mi pierd cumpătul. Mă va ajuta să părăsesc spitalul. Cunoștea el un general, un fost Companion al Sfîntului Francisc cu care făcuse numeroase pelerinaje cînd erau tineri. Chiar În seara respectivă eram liber. Mai tîrziu, aveam să-i povestesc Întîmplarea asta lui Delphine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din partea unui specialist În ale căsătoriei, era cam puțin. Să mă simt singur și obsedat? Obsedat de tata? Ce oroare! Scosesem pagina aceea din buzunar și o netezisem Înainte de a i-o Întinde doctorului Zscharnack, care nu-și pierduse totuși cumpătul. Se ridicase În picioare ca s-o pună pe birou și Îmi spusese: — Adu-mi cartea completă. O să mă intereseze. Probabil că pacienții fii de cîrnățari Îi aduseseră deja o porție de cîrnați de la munte sau de jambon de Parma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
așteptam cu pumnii strânși ca el să-mi ceară un anumit lucru, pentru a proceda pe dos. Și cred că nu greșesc când spun că am avut de la o vârstă fragedă doi profesori care m-au învățat să-mi pierd cumpătul: tata și eu. Nici unul dintre noi nu dorise să devină așa ceva, dar peste dorințele noastre asta reprezentam fiecare și pe măsură ce relațiile noastre erau mai rele intram amândoi mai bine, mai adânc, în rolurile noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și a sărit cu parașuta. Avionul s-a zdrobit sub ochii îngroziți ai spectatorilor, într-un nor imens de flăcări și fum. Pilotul a fost acuzat după aceea că și-a pierdut cumpătul, că a sacrificat un avion fără nici un motiv, că nu mai prezenta garanții, și s-a trezit concediat. Și-a văzut cariera compromisă și tot atunci s-au stins și farurile seducției. Fluturii nu mai năvăleau spre lumina și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a mai avut nici îndoieli, nici limită. Singurul care nu l-a trădat ar fi fost, de fapt, Iuda; fiind singurul care îi mai spunea adevărul. Și când Iuda a văzut că Isus îl bănuia, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vă dau foc, să ardeți ca niște șobolani?” L-am auzit pe Mopsul izbucnind într-un hohot de râs. Apoi pe Arhivarul. Se aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a făcut să-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunându-mă: „N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără”. „A înnebunit sculptorul”, a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. „A înnebunit”, țopăia Filip lângă Dominic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ridice de la poartă, n-a mai rezistat la aluzii. A dat cu pumnii în geamuri. Țăndări, mâinile lui bandajate. Miere: „știu ce înseamnă fapta asta, că-mi tai toate avantajele. Știu că ce încredere să mai aveți, dacă îmi pierd cumpătul ușor pe pușcărie, la liberare înseamnă că o să-mi pierd cumpătul.“ Meseviștii le-au furat cablul și microfonul unor baptiști veniți cu propăvăduirea. A urmat o leapșa, cam așa: „Bă scoateți dracu alea, că ne facem de râs.“ „Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu pumnii în geamuri. Țăndări, mâinile lui bandajate. Miere: „știu ce înseamnă fapta asta, că-mi tai toate avantajele. Știu că ce încredere să mai aveți, dacă îmi pierd cumpătul ușor pe pușcărie, la liberare înseamnă că o să-mi pierd cumpătul.“ Meseviștii le-au furat cablul și microfonul unor baptiști veniți cu propăvăduirea. A urmat o leapșa, cam așa: „Bă scoateți dracu alea, că ne facem de râs.“ „Nu știu, dom comandant, eu am fost la dentist, dar ei de ce pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să roșesc. Oricum, sînt evident caraghioasă. Nu spusese Fran odată că Charlie e o partidă fantastică? De ce s-ar uita cineva ca el la una ca mine? Ca să nu mai vorbesc de faptul că sînt măritată. Încep să-mi recapăt cumpătul și respir mai În voie. Nu e vorba că aș vrea ca Charlie să fie interesat de mine, deși nu aș face altceva decît să flirtez și nimic mai mult, dar nici măcar asta nu se va Întîmpla. El arată superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rău? Întreabă ea, iar tonul Îi e Încă Înghețat. — Pentru tot, răspund și cedez nervos. Mă așez și Încep să suspin În receptor. Încerc să vorbesc, dar, de fiecare dată, mă apucă plînsul. CÎnd, În fine, reușesc să-mi recapăt cumpătul, nici nu mai știu dacă e la aparat. — Linda? Mai ești acolo? — Da, Ellie, spune, iar vocea Îi sună acum blînd. SÎnt Încă aici. Putem vorbi? Întreb, deși nu Îmi pusesem În gînd să fac asta. Ne putem Întîlni? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Am presimțit atunci că putea urma ceva rău. Papa nu mă mai apăra, mă lăsase la discreția Sfântului Oficiu. Marele duce al Toscanei, care mă protejase, s-a speriat. Prietenii au început să mă ocolească. Nu mi-am pierdut, totuși, cumpătul. Speram să ies cu bine din impas . Întâmplător, în toamna aceea luna arăta ca bolnavă. Lumea discuta că asta prevestea nenorociri. Dormeam chinuit, câteva ceasuri pe noapte, dar am reușit să-mi pregătesc apărarea, hotărât să vin cu argumente noi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nerăbdător și totodată dornic să se pregătească pentru întâlnire. Voia să fie ceva memorabil și care să-i dea satisfacția de care avea nevoie. Niciodată nu-și imaginase că va ajunge până aici, că își va pierde până-ntr-atâta cumpătul și optimismul care îl ținuse atâtea veacuri la suprafață. Trecuseră multe peste el, din clipa în care ieșise prima oară, că aproape nu-și mai aducea aminte starea de la început, de detașare, de curiozitate. Pierduse pulsul adevărat al dorințelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un balaur care se ridică din lac mârâind. Picături de apă neagră se scurgeau pe pielea cornoasă a acestuia. David parcă împietrise când a văzut imensul balaur stând chiar în fața lui gata să-l mănânce. Dar nu și a pierdut cumpătul și-a luat sabia, sărind la gâtul balaurului, și mai apoi la gâtul șerpilor să-i doboare. Toate creaturile acelui lac au fost în cele din urmă omorâte, însă ultimul șarpe, chiar dacă a murit, l-a mușcat pe tânărul David
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care câteodată se răcorea pe spinarea servitorilor, și chiar și Ruddedit se ținea departe de el. Viața mea ar fi fost strânsă ca-ntr-un clește și ascunsă dacă m-aș fi dus în acea casă. Mi-aș fi pierdut cumpătul dacă nu mi-aș fi găsit consolare în vise, acolo unde înfloreau grădini cu sute de lotuși, râdeau copii și brațe puternice mă țineau în siguranță. Meryt își punea mari speranțe în aceste vise și s-a dus la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cele ale fratelui meu. - Și unde le găsesc? - Cam pe unde crezi? Stéphane Înghiți În sec cu dificultate. Ideea de a-i lua amprentele unui mort Îi producea o asemenea spaimă Încît preferă să tărăgăneze și, pentru a-și păstra cumpătul, se cufundă În citirea biletului. Înălță capul, descumpănit. - Marie... de dumneata vorbește? Și restul ce vrea să Însemne? Întrebă el cu o strîmbătură de scuză. Nu citesc dialectul breton. - Vrea să Însemne că nu e o nici clipă de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Închise telefonul. Nicolas nu mai izbutea să gîndească deloc coerent de cînd Marie Îl Încolțise, cu un ceas mai devreme. Fusese uluit să afle că-l văzuse cînd se Întorcea acasă, cam pe la ora trei noaptea, dar Își pierduse cumpătul cînd ea dăduse la iveală brățara. PÎnă la urmă recunoscuse că se afla Împreună cu Aude, În noaptea care trecuse, pe faleză, dar că nu văzuseră nimic, nu auziseră nimic. O rugase pe Marie să-i Înapoieze brățara, să nu facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care a murit, la ora 1:30, ca să fiu mai precis. Rezultatul se dovedi eficace - Marie, care afla abia atunci informația, tresări de parcă ar fi Înțepat-o o muscă. Arthus reacționă și el, deși mai discret, dar nu-și pierdu cumpătul și se arătă Încă și mai categoric. - Eu am fost cel care a răspuns la telefon. Gildas era beat și atît de incoerent Încît n-am crezut nici o clipă că ar fi util să vă vorbesc despre acest lucru. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]