1,079 matches
-
deductibil din manifestările sale. Din acest motiv, limbajul va fi diferit de cel empiric, în psihologie și psihopatologie, direcția este inversă față de modalitatea de gândire din științele pozitive. Ea se face de la cuvânt către obiectul cunoașterii. Eu însă, ca persoană cunoscătoare, constat că obiectul cunoașterii mele este și rămâne „interior” persoanei, manifestările sale exterioare nefăcând decât să obiectiveze prezența sa interioară. În cazul acesta eu îl resimt ca „subiect” al gândirii mele și îl deduc ca existent în actele prin care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau de anormalitate psihică a „cazului” sau a bolnavului psihic. Dar din punct de vedere metodologic ea este rezultatul raționamentului medical care desemnează anormalitatea psihică. Prin urmare boala ca atare este de fapt un concept operațional, un construct al intelectului cunoscător, care desemnează în limbajul științific medical, transformarea psihopatologică a persoanei bolnavului sau „grupajul de fenomene psihice morbide” observate de medicul-cercetător la subiectul/bolnavul său. Ea este expresia științifică a stării de dezechilibru sau de tulburare patologică a personalității individului respectiv
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
condițiile conviețuirii îndelungate și apropiate cu bolnavul delirant, persoana indusă are un Eu slab, ușor de dominat în raport cu Eul tare și dominant al bolnavului, fiind, din acest motiv, influențată de acesta din urmă. Personalitatea delirantă Persoana umană este un subiect cunoscător. Ca „subiect cunoscător”, persoana își construiește în decursul existenței sale, un capital de valori logice (de adevăr) care constituie fondul său mintal. Prin aceasta, persoana umană devine o ființă rațională. După H. Ey „fondul mintal este ansamblul operațiilor intelectuale și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și apropiate cu bolnavul delirant, persoana indusă are un Eu slab, ușor de dominat în raport cu Eul tare și dominant al bolnavului, fiind, din acest motiv, influențată de acesta din urmă. Personalitatea delirantă Persoana umană este un subiect cunoscător. Ca „subiect cunoscător”, persoana își construiește în decursul existenței sale, un capital de valori logice (de adevăr) care constituie fondul său mintal. Prin aceasta, persoana umană devine o ființă rațională. După H. Ey „fondul mintal este ansamblul operațiilor intelectuale și activitatea sintetică necesară
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ar anunța, de către inițiatori - va întâlni răspunsurile subiecților influențați de percepțiile proprii. A vorbi despre viața în comunism înseamnă, de fapt, a prezenta o imagine cvasiunanim acceptată - până și de către cei ce devin mai greu de crezut de „restul” populației cunoscătoare a rolului pe care l-au avut, dar au uitat. Interesant este că, în perioadele considerate de tranziție, aproape toți vorbitorii își însușesc același limbaj acuzator și - doar pentru unii justificat - vehement, chiar agresiv. Mă aflam acolo, dar nu în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
70.) Cel mai consistent volum al său rămâne însă Drumul spre Polul Sud (1985), cuprinzând texte în care autoreflexivitatea și observația se găsesc într-un echilibru fericit. Sunt rare momentele când funcția de supraveghere, exercitată constant de o conștiință expertă, cunoscătoare a tainelor scrisului, trece în prim-plan, căpătând chip și grai. Personajele pregnante - Teofil, Boldisar - se îndeletnicesc cu scrisul, ceea ce permite autorului exorcizarea și obiectivarea propriilor reflecții literare. Încă de la apariție, Frigul verii (1985) a fost apreciat ca un roman
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
bazelor de date deosebit de importante, cum sunt sistemele de operare, listele cu parole, se impune controlul dual al parolei, pe principiul „niciodată singur”. Dar, cele două persoane nu trebuie să fie tot timpul aceleași și ambele să fie la fel de bune cunoscătoare ale consecințelor declanșării unor operațiuni de la calculator. Pentru preîntâmpinarea vulnerabilităților din sistemul de protecție prin parole, se recomandă apelarea la un semn special sau la o dovadă de recunoaștere a utilizatorului. Acesta poate fi: o cheie de descuiere a consolei
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Martin Heidegger, Karl Jaspers (Existențialismul, 1943). În gândirea sa - inspirată de scrierile lui Sören Kierkegaard („Pascal al Nordului”) și îmbogățită cu accente personale - existențialismul s-ar defini prin preocuparea exclusivă față de „individul concret, unicul”, „accentul cel mare” căzând „pe subiectul cunoscător, pe individul care filosofează din necesitatea de a-și analiza și înțelege în primul rând propria dramă”, a filosofa însemnând aici „a te salva”. Este de remarcat că filosofia existențială reprezintă „o manieră personală de a fi, ale cărei forme
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
1897, sub același pseudonim, pot aparține - cum afirmă Constantin Constantinescu (Cosco) în amintirile sale - lui George Rădulescu, unul dintre directorii „României ilustrate”. Remarcabilă în epocă prin consecvența ei, prin soliditatea lecturilor și a argumentelor, este pledoaria lui P. pentru simbolism. Cunoscător, ca nimeni altul, al literaturii moderne, citită în original (Walt Whitman, André Gide, Arno Holz, Gabriele D’Annunzio, Hugo von Hofmannsthal, Friedrich Nietzsche), P. a fost, înainte de Ovid Densusianu, cel mai competent teoretician al simbolismului, cum se poate vedea în
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
de ideologia colectivităților condiția dezvoltării sale ca știință. Pentru a putea deveni științifică, sociologia occidentală și-a impus, pe linia pozitivismului, ca principiu fundamental, considerarea obiectului său ca dat, ca un fapt „pozitiv”, guvernat de legi proprii, independente de subiectul cunoscător și care trebuie explicat întocmai precum faptele naturii. Menirea sociologului urma să fie descrierea și explicarea realității sociale „așa cum este ea”, și nu „cum ar dori oamenii să fie”. Perspectiva părea extrem de tentantă, punând sociologia pe o direcție care a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a unui obiect individual este însă departe de a se realiza simplu, fără dificultăți. Ea cere efort și timp, metode sistematice și complexe. În ciuda aparențelor, descrierea unui obiect individual suficient de complex este, chiar în limitele restrânse ale intereselor subiectului cunoscător, greu de imaginat că ar fi completă. Anatomia umană încă prezintă mistere. La fel și geografia; chiar dacă am considera că pământul nu se schimbă semnificativ în timp, procesul nu e încheiat în moddefinitiv. Apar mereu noi aspecte, se fac corectări
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este comun orientării filosofice germane postkantiene este accentul pe o subiectivitate creatoare, unde sentimentul, trăirea ocupă locul central. O asemenea realitate subiectivă nu poate fi analizată cu mijloacele obiective ale științei. Singura posibilitate de sesizare a ei este ca subiectul cunoscător să-și utilizeze capacitatea sa naturală de intuire a celuilalt, de empatie, să caute să se identifice mental cu celălalt, să se introducă în situația acestuia și să încerce să-și imagineze ce stări subiective a putut avea el. A
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Cercetând succesiunea acestor produse înalt fundate pe știință, putem să desprindem o serie de semnificații, caracteristici ale lor care nu au fost intenționate de către creatorii lor (Simon, 1970). Comprehensiunea este posibilă doar în condiții de similaritate psihologicăși culturală între subiectul cunoscător și subiectul de cunoscut. La baza metodei comprehensive stă presupoziția unei naturi umane universale care reacționează în linii generale identic în situații identice. Îl pot înțelege pe Cezar pentru că, imaginându-mă în condițiile particulare ale acestuia, retrăiesc ceea ce și el
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
intelectual, ca și de experiența căutării adevărului, prezentă în romane uneori schematice și marcate de retorism, precum și în piese cu accente mistice sau psihanalitice insuficient prelucrate artistic, P. se distinge mai cu seamă în nuvelistică prin capacitatea analitică de fin cunoscător al mișcărilor sufletești. Autorul își valorifică această înzestrare atât în demontarea, cu o precizie de clinician fascinat însă de ocultism și de gândirea magică, a mecanismelor alienării conștiințelor într-o lume ambiguă și adesea terifiantă, cu indivizi dezvăluindu-și laturile
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
modelul non-profit va prevala, universitatea tranzitorie tinde să se desprindă de sistemul public etatist și să se afirme ca o corporație a învățării și cercetării, ce acționează antreprenorial și cultivă un cosmopolitism al valorilor civismului extins (global) și al rațiunii cunoscătoare. Studenții universității tranzitorii vor înceta să fie doar reprezentanți ai elitismului meritocratic al tinereții. Universitatea tranzitorie va opta pentru eterogenitatea vârstelor și profesiilor, deși unele vor rămâne elitiste, iar altele se vor situa pe continuumul performanțelor academice pe acele poziții
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Bisericii Ortodoxe - și a celorlalte confesiuni creștine - nu este foarte promițătoare. După știința mea, sinodul pravoslavnic de la București nu are nici un episcop de etnie țigănească și nici un departament misionar care să se ocupe serios de problemele acestei minorități. Lipsesc preoții cunoscători de limbă și cultură țigănească - buni duhovnici și neobosiți educatori - gata să asculte păsul acestor oameni adesea marginalizați, dar și în măsură să ofere îndreptare. Este un semn clar că pentru foarte mulți ortodocși apartenența la Biserică este o funcție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sprijină pe o comprehensiune anticipativă, intuitivă sau, într-un sens laic, vizionară. Dispare deci iluzia epistemologiei iluministe: cunoașterea obiectivă și exhaustivă a unui obiect sau a unei persoane rămâne un deziderat imposibil de realizat nu doar de un singur subiect cunoscător, ci de o întreagă comunitate pe parcursul unei întregi istorii. Prejudecățile relevate de analiza fenomenologică a structurilor de anticipație ale comprehensiunii demonstrează natura culturală a prejudecăților, derivate dintr-un comerț abia subînțeles cu tradiția. Atât individualismul, cât și istorismul sunt contestate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
conținut, cunoașterea va fi concepută drept o contopire a subiectului cu obiectul cunoașterii sale. Într-o variantă mai puțin radicală, cunoașterea va fi înțeleasă în unele orientări ale gândirii metafizice occidentale drept pătrundere, drept preluare a obiectului cunoașterii în conștiința cunoscătoare. Cunoașterea are loc atunci când obiectul intră, pătrunde, pentru a spune așa în subiect, este prins de către subiect. Termenul cel mai folosit de filosofi pentru a desemna o asemenea înțelegere a cunoașterii este intuiția. Cunoașterea autentică este cunoașterea intuitivă. Metafizicienii de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tot mai clar pe parcursul acestui studiu. În „Introducerea” celui de al treilea volum al monumentalei sale scrieri Filosofia formelor simbolice, intitulat „Fenomenologia cunoașterii”, Cassirer caracterizează drept o presupoziție de bază a tradiției metafizice, inaugurate de Parmenide, ideea că funcția gândirii cunoscătoare nu se reduce la „exprimarea ființei” potrivit propriilor ei categorii, ci este aceea de a-i „epuiza conținutul”. Presupoziția este că gândirea cunoscătoare și obiectul ei reprezintă o unitate. Aceasta este o pretenție care, observă Cassirer, nu este proprie doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Cassirer caracterizează drept o presupoziție de bază a tradiției metafizice, inaugurate de Parmenide, ideea că funcția gândirii cunoscătoare nu se reduce la „exprimarea ființei” potrivit propriilor ei categorii, ci este aceea de a-i „epuiza conținutul”. Presupoziția este că gândirea cunoscătoare și obiectul ei reprezintă o unitate. Aceasta este o pretenție care, observă Cassirer, nu este proprie doar raționalismului. Identitatea subiectului și obiectului cunoașterii, reducerea unuia la celălalt, au fost socotite țelul suprem al cunoașterii, chiar dacă opiniile asupra mijlocului care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
desemnate drept mijlocul adecvat. Într-un caz, ca și în celălalt, se presupune că ființa, în întreaga ei plenitudine, ne este oferită de cunoașterea metafizică, este conținută în aceasta. În opoziție cu gândirea care operează cu simboluri, cu noțiuni, gândirea cunoscătoare prinde în mod nemijlocit ceea ce constituie obiectul ei, în cazul tradiției inaugurate de Parmenide ființa ca atare. Ea „prinde” ceea ce știința legată de limbaj și de concepte nu va putea atinge vreodată. Din această perspectivă, o bună parte din istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se asociază umbra obiectului. Toate aceste mișcări de la o extremă la alta, pe care le înregistrează observatorul atent al desfășurării istorice a gândirii occidentale, și-ar avea originea, crede Cassirer, în conceperea cunoașterii ca o „transpunere a obiectului în subiectul cunoscător”, o transpunere care devine posibilă datorită unei presupuse cosubstanțialități a ființei și minții cunoscătoare. Cerințele pe care le implică acest concept al cunoașterii orientat spre conținut sunt formulate de Cassirer în felul următor: Gândul și realitatea nu trebuie doar să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
le înregistrează observatorul atent al desfășurării istorice a gândirii occidentale, și-ar avea originea, crede Cassirer, în conceperea cunoașterii ca o „transpunere a obiectului în subiectul cunoscător”, o transpunere care devine posibilă datorită unei presupuse cosubstanțialități a ființei și minții cunoscătoare. Cerințele pe care le implică acest concept al cunoașterii orientat spre conținut sunt formulate de Cassirer în felul următor: Gândul și realitatea nu trebuie doar să-și corespundă într-un sens oarecare, ci ele trebuie să se pătrundă reciproc. Funcția
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o trecere de la un concept al cunoașterii orientat spre conținut la un concept al cunoașterii orientat spre formă. Potrivit acestuia din urmă, cunoașterea devine posibilă doar prin structurarea unui conținut dat de intuiție de către o formă reprezentată de conceptele gândirii cunoscătoare. Conceptul cunoașterii orientat spre formă a primit pentru prima dată contururi clare în filosofia teoretică a lui Kant. Un număr mare de pasaje din Critica rațiunii pure și din Prolegomene pot fi invocate pentru a susține această afirmație. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
o formulare deosebită a unei idei foarte vechi, care străbate aproape toate sistemele tradiționale ale filosofiei. Este ideea existenței unor grade diferite de cunoaștere (ceea ce este întru totul adevărat) și a dependenței gradului de cunoaștere de intimitatea contactului dintre subiectul cunoscător și lucrul cunoscut (ceea ce este în întregime fals). S-a crezut că întreaga cunoaștere explicativă, cea comună și cea științifică... trebuie din acest motiv să rămână în întregime descriptivă și că ea nu va atinge niciodată cel mai înalt grad
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]