2,938 matches
-
Ritualul numit ”colacul oilor” sporește producția de lapte În multe zone din țară, în ajunul sărbărorii de Sfântul Gheorghe, pe marginea galeții în care se mulge pentru prima data laptele oilor se așează „colacul oilor”, un colac în forma unei cununi, care se prepară din făină de grâu curată, cu apă și sare, apoi se unge cu gălbenuș de ou. Colacul este revendicat de doi păstori care vor să-l rupă în două. Potrivit tradiției, păstorul care rămâne cu partea mai
Sâmbătă, praznicul Sfântului Gheorghe. Tradiții pentru noroc și sănătate – De ce e bine să ne cântărim în această zi [Corola-blog/BlogPost/92824_a_94116]
-
Potrivit tradiției, păstorul care rămâne cu partea mai mare a colacului va avea noroc la producția de lapte în vara pastorală. De asemenea, în unele zone, în ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, la primul muls, în locul colacului se folosește, o cunună din ramuri verzi, care are puteri magice: va spori laptele și va alunga forțele malefice, destul de active în ajunul praznicului. În ajunul sărbătorii,oamenii priveghează În multe zone rurale, în ajunul sărbătorii, oamenii priveghează toată noaptea; priveghiul creștin se împlinește
Sâmbătă, praznicul Sfântului Gheorghe. Tradiții pentru noroc și sănătate – De ce e bine să ne cântărim în această zi [Corola-blog/BlogPost/92824_a_94116]
-
o vrajă/ Departe ești, soldate, de-ai tăi frați./ Căci alba poartă te așteaptă iară/ În nemișcarea zodiilor reci./ Nu ți-ai uitat cărarea către țară/ Și vrei să-ți dormi aici somnul de veci. / Aș vrea să-ți împletesc cununa/ Din floarea care încă n-a-nflorit, / Dar peste toate se așează bruma/ Durerilor de veci ce-ai pătimit! Apoi,dl. Radu Botiș recită poezia „Munții mei prieteni”scrisă de poetul-erou Ion Șiugariu din care redau o parte:„ Mă gândesc
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
țară, Nu le-a păsat c-o să te doară... Îi purta doar interesul Nu să-ți ajute progresul! Râvnită ai fost de mii de ani, Jefuită de mulți dușmani, Le-ai pus creionul în mână, Ar trebui să-ți ridice cunună, Le-ai dat din a ta cultură Ei te-au lovit sub centură, Ți-au falsificat istoria Și ți-au mistificat gloria... Ți-au distus frumoasele păduri Umplând pământul cu cianuri... Obiceiuri străvechi au interzis Ascultând venetici care au zis
DRAGĂ ROMÂNIE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383207_a_384536]
-
acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
perfecte și chiar sublime, pot să apară în viața unui politician, spuse apoi cu glasul gâtuit de emoție, dar, indiferent ce-mi rezervă ziua de mâine, vă jur că acesta nu mi se va stinge niciodată din memorie, va fi cununa mea de glorie în ceasurile fericite, consolarea mea în ceasurile amare, din toată inima vă mulțumesc, cu toată inima vă îmbrățișez. Alte aplauze. Momentele perfecte, mai ales când ating sublimul, au inconvenientul extrem de grav al duratei scurte, ceea ce, fiind evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe poet, groază și dorință totodată. Făcu un pas Îndărăt, spre ieșire, dar se opri În prag. Ființa Își deschisese larg brațele, dezvăluindu-și Întreaga paloare a trupului. O mare pasăre fără pene. Așa trebuie să fie Îngerii care fac cunună de laude În Înaltul cerului, Își zise În sinea lui. Ființa se mișcă, Îmbiindu-l, veni spre dânsul, În nuditatea sa orbitoare, și Începu din nou să Îi mângâie fața cu o mână albă și rece ca zăpada. Atracția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un pocal pentru liturghie. - E chiar... murmură el fără să-i vină să-și creadă ochilor. Nodul ce i se puse În gât Îi Înăbuși strigătul care Îi năvălea pe buze. Își trecu degetele peste cizelura delicată a cupei, o cunună de trandafiri și de frunze de laur care o Înconjura În partea de sus, peste patru acvile imperiale cu aripile larg deschise. O lucrătură de preț, demnă cu adevărat de buzele unui Împărat. Cele opt fețe ale pocalului aminteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
flacăra vie de micul clondir. Praful alb se aprinse cu o străfulgerare incandescentă. Concentrată de pe scutul de alamă, raza păru să sară pe suprafața de sticlă. În jurul lor, o fantasmagorie luminoasă se aprinse de-a lungul pereților Baptisteriului, ca o cunună de flăcări. Strălucirea luminii lui Elia Înflăcăra pulberea fină, transformată de raze Într-o galaxie de stele. Sus, rămâneau, nedeslușite În umbră, chipul lui Cristos suveran și toate oștirile sale Îngerești, martori muți ai celor ce se petreceau. - Iată! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
împinge țigara fără nici o emoție, scurt și cu scârbă, strivind milimetrul de tutun rămas ca pe un gândac împuțit. Fata asta nu se înfioară deloc!, gândește grădinăreasa, e brici, te taie din priviri! Frumoasa Neli începuse să împletească deja prima cunună de ceapă, lua câte o ceapă aurie, apoi câte un fir de rafie, lipindu-le pe amândouă, ca și cum ar fi vrut să nu se rupă vreodată funia aia colorată de soarele verii și al toamnei, să fie puternică precum memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
amiaza călduroasă de octombrie - erau 30 de grade Celsius și înflorise liliacul a doua oară, iar prin păduri sau pe la margine de drumuri, salcâmii scoteau din muguri flori albe și parfumate - cele două vorbeau de ceva timp, se vedea după cununa de ceapă începută, o funie încărcată de vorbe, o ceapă, o vorbă, după pomul plin de povestea aia despre teatru și despre talentul Loredanei, că nu poți să asculți și să nu știi. Era un pom roșu cu o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aude ea de centimetri, fața frumoasă, fără un rid, se înrourează vizibil, Neli se oprește din împletit funia de ceapă, haideți, doamna Loredana, că nu vă cred, multe le-ați exagerat, le-ați ambalat așa, ca pentru mine și pentru cununa de ceapă. — E ora adevărului, parcă așa ne-am înțeles, actrița se uită lung la mâinile ei schimbate, la cercul verighetei, adevărul meu, spus cum vreau eu. Doar n-o să te apuci să vorbești pe undeva, că ești aici, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
toate, dumneavoastră le știți, asigurările, cadourile, lucrările la casă făcute cu oamenii de la facultate, ați trecut amândoi prin atâtea, știți unul de altul, de cele făcute și nefăcute, secretele unei căsnicii, doar n-o să vă despărțiți acuma. Cât termin de-mpletit cununa asta de ceapă, povestiți-mi mai bine de fata asta, de Tina, când îmi spuneți povestea Tinei?, aș fi vrut eu să mă duc într-o zi la ea acasă și să mă fac binișor că îi ghicesc în cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Copoului, în primii ani de meserie. Cu Anita mea... Se apropie închiderea stagiunii și voi avea muuult mai muuult timp liber. Înțelegi. Octavă al tău. — Am pornit grădina asta, grădina la care dumneavoastră, Frumoasă Neli, munciți, în care acuma împletiți cununile astea de ceapă, iar eu povestesc, nu mai pot să păstrez atâtea întâmplări numai în sufletul meu, chiar dacă taina, misterul, secretul, ele creează împărăția femeii, acolo este ea stăpână, ăla e regatul ei: secretul bine păstrat. Iar eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vină, oricum îl pierdea. Astea-s poveștile, nu?, te descarcă și, dacă o spui, te mai liniștești, poți trăi ușurat, s-a mai tulburat puțin și apa din pahar, vă spun eu îndată și ce este cu apa asta... Prima cunună de ceapă e operă de artă, ați agățat-o deja în măr, de mult ați ridicat-o la vedere, e așa de frumoasăăă!!! Ați început-o pe-a doua... — Să se usuce până la sfârșitul toamnei, să rămână, dacă vă ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au strâns-o amândoi în brațe, cum Tara sărea împrejurul lor, cum doamna a exclamat bucuroasă cu adevărat, se vedea asta: bine e acasă, a fost bine și la mare, dar ca aici, nu e nicăieri! Acum, grădinăreasa prinde în cununa lată, împletită pe mai multe rânduri, încă o ceapă galbenă, tare, puternică, bine uscată. Vor rezista mult timp. Lângă tânăra actriță, pe jos, e aruncată aceeași revistă în care era cronica teatrală despre Regele Lear. Privirea femeii cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pregătește să ridice în mărul care le stăpânește a doua coroană de ceapă, nu mi-ați spus ce e cu apa, cu paharul ăsta, pe masă, că tot n-ați băut deloc din el, vedeți, eu am terminat de împletit cununile de ceapă, le-am agățat în copacul sub care stăm, dumneavoastră ați terminat poveștile, cam nimicesc poveștile astea, ați obosit, parcă sunteți altfel, Doamne, cât v-ați schimbat! Eu, la fel, îmi tremură picioarele, sunt obosită și grea, vedeți?, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
orice nenorocire reală constituită din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă În care nașterea și căsătoria și moartea erau lucruri josnice și secrete. Și-a adus aminte cum o dată, călătorind cu metroul, un mesager a intrat În vagon cu o cunună mortuară imensă, iar mirosul florilor a curățat imediat aerul și i-a făcut pe toți cei prezenți să fie un moment radioși. „Îi detest pe săraci“, și-a spus pe neașteptate Amory. „Îi urăsc pentru că sunt săraci. Poate că sărăcia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n larg... iar Arca te-așteaptă, Jehova, Pe mările din suflet să fereci curcubee. ȚI-AM ÎMPLETIT ... Ți-am împletit suprema cunună de tristețe, Să te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească înalta frumusețe Și astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
s-au bătut sub Miltiade coborâse și preotul din Eleusis Portalele trufașe, sfruntând venirea lor, Răsfrâng mânii de bronzuri sub tremurul luminii Pe templul ars, pe cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei la față (de la prima versiune, de a cărei definitivă pierdere ar fi timp să te consolezi, până la ultimele retușări, formă destinată pentru volum): o încercare, mereu reluată, de a mă ridica la modul intelectual al Lirei. Faptul poetic inițial: cununa înflorită și Lira. La această puritate aeriană, în care poeții englezi se așează, pare-se, toți, urmând un singur instinct, al Cântului, vream să invit poezia noastră. În certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind de lucrurile esențiale, delectând cu viziuni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. În literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie. Revelațiile sunt multe în cartea "Crailor" și ca săgetate din cununile Sfintelor Locuri. Criticul Radu Dragnea îmi spunea, nu de mult, că Năpasta e singura scriere românească modernă în care ortodoxia se mărturisește, cu atât mai impresionant cu cât fără vrerea autorului, "Sufletul lui Ion - spunea așa de frumos Dragnea - îl
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Maistre, acele palide, purificate figuri, într-un elogiu fratern. Călău suprem al formelor în punctul lor de criză. CU PRIVIRE LA SPIRITUL MATEMATIC SUB CONSTELAȚIILE NUMERELOR Când, mici câmpulungeni ambițioși, Velculescu, Mișu Vlădescu și cu mine am venit la București să cucerim cununile liceului Lazăr, așteptând să cucerim ceva mai târziu chiar orașul, ne-am dat curând seama de naivitatea noastră. Fuseserăm cei dintâi, cu diferențe de ordinul sutimilor, la gimnaziul Dinicu Golescu. La matematice avusesem chiar un bun dascăl, pe Ion Antonescu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
universitate: America, Japonia, India și, în mai mică măsură, China. La Universitatea din Annamalainagar, în sudul Indiei, aproape de Madras - după cum povestește cu mult humor - a trebuit să predea învestmîntat în haină sacră și petrecut de mai multe ori cu îmbălsămate cununi de trandafiri. Adesea, trandafirii de la mâneca odăjdiei ștergeau spinii caracterelor algebrice de pe tablă, încît totul s-a cufundat, până la urmă, într-un aburos mister. Adesea, în trenuri, un capabil reprezentant de comerț, cu indiscreția breslei, îl întreabă: - În ce branșă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului Muza asta e nebună, Parcă și-a ieșit din minți, Se ascund și mai cuminți Sub ștergarele-n cunună Speriate de furtună Și icoanele cu sfinți; Nu vă mint, cam de vreo lună Am uitat și de părinți Și de Soarele cu dinți, E atât de rea de bună Că nu vrea să mai compună Nici un vers de doi
♥ MUZA ♥ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364298_a_365627]