3,659 matches
-
cu culoare, geamătul tuturor la un loc, strigătul bufniței de la fermele din Vădeni ca legato, zborul liliecilor din viitor, bântuind trecutul, prezentul spațiului în care ondula dragostea dintre Gustav și Any. Plastica melosului simfonic fiind înnobilată cu germinarea semințelor în curcubeul muzical. La partea a II-a, Allegro, Hugo s-a poticnit puțin pentru că tocmai fusese bruiat în timpul creației de gălăgia piețarilor, urletele de sirenă ale poliției și dislocarea locuințelor din fundație ca să facă loc alaiului Președintelui Consiliului Județean Brăila, hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ (Stela Brie) „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori, / Care mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe malul calm, albastru, întins ca o câmpie, / Al mării ce mă cheamă spre viața nouă-n zori. /.../ Destinul mă leagănă-n lanțuri de coral. / Mă ndepărtez pe valuri spre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
facă așa ceva. Aproape în fiecare poem apar scene idilice: „Cei ce-n inimi poartă sori, / Seamănă-n ogradă flori / Și se-mbată-n sărbători, / Cu arome și culori.“ (Oameni buni) „Și-astfel mă preschimb și eu / Într-un arc de curcubeu / Și-mi desfac, sub cer, aripa, / Să preschimb, în veacuri, clipa.“ (Feerie) „Când stelele din drum se ntorc / S-asculte-n miriști pitpalacul, / Când greieri cântece își torc / Și-n nuferi albi se mbracă lacul“ (Vara) etc. Contaminat parcă de stilul poetului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
amintire“ etc. Iubita este idealizată în aceeași manieră naivă. Drept ofrande, i se aduc metafore peste metafore, care îi ascund chipul. Este un caz de ornamentare excesivă, ineficientă din punct de vedere literar, întrucât nu produce nici o emoție: „Surâsul tău / Curcubeu sculptat în rouă / Ce mă atrage / precum un altar / Format / Din șoapte de iubire.“ Cu alte cuvinte surâsul iubitei este ca un curcubeu, care la rândul lui este ca o sculptură în rouă, care la rândul ei seamănă cu un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
caz de ornamentare excesivă, ineficientă din punct de vedere literar, întrucât nu produce nici o emoție: „Surâsul tău / Curcubeu sculptat în rouă / Ce mă atrage / precum un altar / Format / Din șoapte de iubire.“ Cu alte cuvinte surâsul iubitei este ca un curcubeu, care la rândul lui este ca o sculptură în rouă, care la rândul ei seamănă cu un altar, care la rândul lui pare alcătuit din șoapte de iubire... Nu există de fapt nici o idee, ci doar o beatitudine lingvistică, generatoare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însă o valoare modestă și, cu toată atitudinea extatică pe care o afișează, îl lasă indiferent pe cititor. Se simte că este vorba de o simplă retorică a încântării, a admirației, a beatitudinii. Taine, parfumuri, fluturi, șoapte, picături de rouă, curcubeie, primăveri, muguri, stele, crini, temple, piramide, trandafiri, fântâni etc. - acesta este lexicul predilect al autoarei. Ea nu vorbește, ci gângurește: „Întâmplarea spune că sentimentele / sunt oglinda nuferilor topiți în adjective / - tărâmuri imaginare ale spiralei!“ (Îndoielile șoaptelor) „Răsărim albi în cuvinte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de înfrumusețare maniacală urâțește, transformă chiar și ceea ce este dinainte frumos într-un kitsch. Bucuria însăși de a exista devine o gesticulație teatrală și de prost-gust, o paradă de cuvinte mari, lipsite de capacitatea de a emoționa: „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori, / Care mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe malul calm, albastru, întins ca o câmpie, / Al mării ce mă cheamă spre viața nouă-n zori. Destinul mă leagănă-n lanțuri de coral. / Mă ndepărtez pe valuri spre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Care mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe malul calm, albastru, întins ca o câmpie, / Al mării ce mă cheamă spre viața nouă-n zori. Destinul mă leagănă-n lanțuri de coral. / Mă ndepărtez pe valuri spre noul ideal. (Nașterea curcubeului) Maria Marin vrea să-i și educe pe copii, să-i facă sensibili și miloși. Dar mijloacele pe care le folosește n-o ajută să-și atingă scopul: „Pisicuța mea pufoasă / Stă cuminte la fereastră, / Pândește atent o vrăbiuță / Zgomotoasă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
inteligibil. Ni-l putem imagina dând replici sofisticate în viața de fiecare zi. „Ce faci?“, îl întreabă, să zicem, soția. „Vin - răspunde el - învelit în gripa gentilă / adusă pe focul cu care deschidem ușa.“ „Și ce vezi?“ „Văd un caniche curcubeu / legat de cordonul ombilical.“ Este nevoie de multă răbdare ca să fii soția... vreau să spun cititorul lui Nicolae Sârbu. Imagistica hazardata Versurile lui Nicolae Sârbu, pe care le putem citi în volumul Cu pumnul pe i (ediție sentimentală alcătuită de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Și-mi înnod aripile / Cu gânduri.“ (De plictiseală) „Ating cu pleoapele mele / Sticla liniștii.“ (Împăcare) „Stau la fereastra neliniștii / Și încep să toc în dinți / Presimțirea.“ (Neliniște) „Sprijineam cu privirile aerul / Care plutea emoționat / În jurul meu, / Și încercam să îndrept / Curcubeul.“ (Încercare) „Mă trec fiorii / Cu gândul la hoții / De suflete. / Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez: / Eram eu!“ (Eram eu) În ultimul fragment de poezie citat se remarcă versurile „Târziu, în spatele palmei, / Mă ușurez“, al căror echivoc ne lasă visători. Adevărul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fete frumoase, goale, lucioase (40, câte una pe fiecare pagină), cumpărată de tată-său prin '82 de la o dugheană din București. (Universitatea era singurul loc unde puteai procura, pe sub mână, un Hustler color, hârtie colotech +, super luciu, cerneală pigment 200, curcubeu 17 nuanțe, parfumat, copertat, reliefat.) Femei parcă dintr-o altă dimensiune, imponderabile femei, comete rupte din coasta lui Jupiter, pe când Venus era doar o intenție în mintea bătrânului obsedat de singurătate! Femei parcă din altă civilizație, vase de lut netede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
biserică, rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în inimă, din inimă în sânge, din sânge în cuvânt și iar în inimă. Dumnezeu repară o scară. 5. Pe chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ireversibilă nicio diferență între epiderma corăbiei și coaja de ou: Într-un cocoloș de mătase primăvara copacilor. Cine pe cine destramă fir verde? Doamne, tu ești cel mai bun oftalmolog, recomandă-mi dioptriile potrivite! Mamă, când erai grea, ai privit curcubeul în ochi, m-ai născut om singur. În icoană abia că distingea un cerc. Om singur. Povară pentru două perechi de umeri puternici. După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascunde și, în egală măsură, nu pot defini complexitatea de a exista în afara lor. Dacă, în nepriceperea sa, Dumnezeu ar fi modelat omul fără ochi, lacrima ar fi picurat de sub unghii, cerul s-ar fi coborât în suflet prin vene, curcubeul s-ar fi adăpat direct din inimă, dar așa, în perfecțiunea zilei a șaptea, singura menirea ochiului a fost să plângă și apoi să vadă. Dacă Dumnezeu ar fi intuit negânditele lui Noe (marele absent la facerea lumii), sigur, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu îngeri blonzi la fereastră. Dumnezeu, în postul Paștelui, mătura cerul de stele, mamiferele își ancorau zborul de alt cer. Dumnezeul nebunilor, închide ochii cât să înfigem pioneze în tavan! La noapte întunericul va ermetiza uterele cimitirelor, visele vor despleti curcubeul ca pe o fata morgana în călduri. Pe scaun în dreptul ușii, paznicul dormea cu țigara arsă pe jumătate între degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul pe dușumele, pufoaica puțea a lagăr, căciula roasă dosea bilețele de papagal, tristețile împăturite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cunoaște mințile, el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care s-a dus să asfințească undeva, nimeni nu știe unde. Copilăria, cu accidentele ei paradiziace, a mai rezistat o vreme, s-a zvîrcolit, a refuzat să cedeze odată cu lumina. Dar nu există paradis În absența luminii, drept care strălucirile și curcubeiele mele de după unsprezece ani au lunecat pe alte ceruri, mai joase. Pe retina interioară s-au deplasat ele, menținîndu-se acolo pînă În ziua de azi. Căci omul poate să-și piardă vederea, dar nu și memoria vizibilului, funcția ochiului poate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Erau toate așa cum le lăsase, la locul lor. Stăruia însă un parfum suav, de trandafir, pe care nimeni nu-l știa de unde vine. De pe etajera lui de cristal, trandafirul deșertului dispăruse. În locul lui, o floare imensă, strălucind în toate culorile curcubeului, își înălța petalele. Și nimeni n-avea să-i știe numele vreodată. Dar pietrele știau: era trandafirul care, după două mii de ani, murise din iubire și acum avea să trăiască pentru totdeauna. Din iubire. Amintirea de sine Nu știe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
neted (așa cam cum vedeți voi asfaltul la oraș sau mai bine nu); apa a cerut să fie întotdeauna bună și dulce și bogată, ca să fie îndestulați cei care trăiesc acolo și îngerul apei, cu aripile lui strălucind în culorile curcubeului, s-a dus repede la Domnul, risipind în jur rouă parfumată și Domnul așa a făcut; pământul a cerut să fie roditor, casele au cerut să fie trainice și să aducă numai bucurie celor care stau în ele, animalele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de mine peste toate timpurile". Îngerul stătu ce stătu, dar cum celelalte nu spuneau nimic, oftă și-și luă zborul. Domnul nu-și putea călca promisiunea așa că făcu să strălucească piatra aceea, ea singură, zi și noapte, în toate culorile curcubeului. Nimeni nu mai văzuse o asemenea piatră până atunci. Ziua se lua la întrecere cu soarele, iar noaptea lumina drumul până hăt, departe... Vestea despre minune ajunse repede la oraș. Veniră savanți, veniră magicieni, veniră pietrari, dar și o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o floare și mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut nu mai poți alege !" îmi spuse și plecă mai departe. Ce aveam de pierdut oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut nu mai poți alege !" îmi spuse și plecă mai departe. Ce aveam de pierdut oare ?! În vacanță nu poți pierde nimic decât, cel mult , timpul dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu copite de aur pe potecile cerului, chemându-mă să le urmez. Mă uitam la ele, dar eu îl căutam pe Rege ! A fost de-ajuns să doresc și, iată, un pod de lumină se așternu în fața mea : erau culorile curcubeului... și știam de la mama că dacă treci pe calea curcubeului ți se împlinește un vis; acesta era visul meu: să-L găsesc pe Rege și să stau la picioarele lui de lumină, totdeauna gata să-L duc unde vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
le urmez. Mă uitam la ele, dar eu îl căutam pe Rege ! A fost de-ajuns să doresc și, iată, un pod de lumină se așternu în fața mea : erau culorile curcubeului... și știam de la mama că dacă treci pe calea curcubeului ți se împlinește un vis; acesta era visul meu: să-L găsesc pe Rege și să stau la picioarele lui de lumină, totdeauna gata să-L duc unde vrea el. Și, pe dată, am ajuns. N-am să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
supărării... pădurea uitării de sine... rămâi, rămâi...(vocea se pierde) Vocea blândă, cu reverb : Mergi, mergi... (drumul se luminează din nou : copaci plini de flori roz, atmosferă de primăvară; printre copaci, departe, un castel roz-alb-auriu, care strălucește în toate culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai să alergi și ai să culegi flori și ai să te joci cât poftești ! Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]