30,079 matches
-
unguri sau americani sau francezi? Orice interes arătat e dictat de politică. Politica face lumea și lumea se supune politicii - s-ar putea spune. Lumea e un rîu care își lărgește mereu distanța între maluri rămînînd în captivitatea malurilor. Ea curge aparent egal, păstrînd oscilația echilibrată între culme și abis, impusă de sinusoida valurilor care se repetă mereu. Și istoria se repetă, iată un dicton frecvent în limbile tuturor popoarelor. Sînt și străfulgerări cînd vorbim aceeași limbă. Trăim într-un spațiu
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
este unul de autoritate: Ele ne silesc să-ngenunchem, ca și de luare în stăpânire, vecină cu raptul : pentru a ne răpi setea. Gesturile naturale ale omului sunt splendid redate prin îngenuncherea, la care el e silit de autoritarii suzerani curgând la picioarele noastre, și prin inspirata răpire a setei omenești. Ultimele două versuri au nevoie de o completare : potolindu-ne setea, izvoarele "ne cunosc" instantaneu, ființa noastră le-a devenit perfect lizibilă. Aflăm de la poet că ele ne-ar putea
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
din spatele sticlei nu se schimbă. După o altă jumătate de an, răstimp în care viața i s-a schimbat radical, stând pe terasa noii sale vile, realiză că, în cazul cabanei, n-avea ce peisaj să se schimbe, întrucât râul curgea în aceeași matcă de cine știe câte sute de ani. (Și apele mai rod din maluri și își mai schimbă cursul, mai gândi, dar, încurajat de prima revelație, sfărâmă sticla de cristal din sufragerie, o înlocui și admiră câmpul gol de dinaintea construirii
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
de libertate, are limită. Limita existențială a nodului de carne cu care depășim pământul. Revin din zborul meu plăpând deasupra unei mânăstiri. Păsări sculptate în cruci vechi odihnesc eterne. Cu ochii în adânc mă rog, mă rog unui nimb. Lumina curge liniștită. Cine mă cheamă din eter? Un conclav de îngeri năbădăioși se desprinde de pe zidurile vechi și mă atrag în vârtej. Intru în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile căuș și
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
respect prin ceea ce s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales, prin eficiența estetică. Poemul Inscripție pe piatra de hotar, de pildă, a ajuns un fel de șlagăr al poeziei românești postbelice și a făcut de multe ori să curgă câte o lacrimă pe obrajii unor cititori " sau ascultători " sentimentali: "Slav aș fi fost, de nu eram latin,/ latin aș fi, de n-aș fi fost și dac -/ dar a ieșit așa: să fiu român,/ și eu cu soarta asta
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
hai treizeci și trei de pași înapoi căci trec oamenii de noroi de noroi negru și puturos din creștetul capului pînă-n vîrful picioarelor scurt pe doi scufița roșie îl mușcă așa dintr-o dată pe lup de beregată și sîngele lupului începe să curgă șuvoi prin deasa pădure și blana lupului începe să se deșire ca și un ciorap cenușiu pe un picior scheletic de bătrîn și urechile lupului încep să se elibereze de zgomotele depozitate în ele ani după ani scurt pe doi
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
dumneavoastră. Nu mint. Am atîta nevoie de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi provoca o frică nesfîrșită. Apoi scaune ce, luate de spătar pentru a fi mutate, și-l lungeau în sus ca și cum ar fi fost din aluat. Apoi niște sîrme invizibile pe care, cu greu, mergeam dînd celorlalți senzația că
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
fuior de funigel. Seara doar se va înălța la cer, spre a avea de unde să coboare atunci când va simți că se apropie visele. Negre, roz, albe, goale de orice invenție. Ca o trestie, ca un tub de sticlă prin care curge un fum purpuriu. O clepsidră prin care îi alunecă sufletul. Orice e cu putință, zici. Dar nimic nu ajunge. Până la urmă Până la urmă vin cohortele de păsări și leagă cu o frânghie de întuneric malurile. Idolul lor e Doamna în
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
Pâinea și vinul ce nevăzute mâini frâng pâinea și întețesc lumina la cina noastră în umbra ei netăinuită? mirozne îngerești încunună fruntea acestui ceas nemăsurat străluminatele merinde înaburesc cu jindul dezlegărilor adânci cerurile gurii din cana sângerândă limpezitorul vin să curgă în semnul stelei temătoare ce ni-i dată
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
aminte. Dar pînă și a-mi aminti mi se pare un sacrilegiu. Da, să nu faci nimic! Să lași timpul să treacă neîmpărțit de ore. Aș locui o veșnică după amiază, lipsit de memorie, privind, privind această substanță necunoscută ce curge din cer. Pun mîna pe furnirul biroului și-l simt fierbinte, afectuos. Departe sînt dealurile pe care n-am rătăcit încă. O hoinăreală de dimineață pînă seara, în haine ușoare, singur, pe cărări subțiri, abia deslușite-n iarba scurtă. Să
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
tău a dispărut fără să lase-o urmă”... În volumul Vămile pustiei (1969) impresionează lungul poem Ascensiunea, care continuă întrucâtva gravitatea Omului - într-un peisaj maritim ce se înalță spre ,,vămile” de peste viață: ,,Eu încotro? Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite-n dosul lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
După o clipă, un mort a urcat în patul meu. S-a întins, cu un oftat prelung, apucând paharul de lângă pat ca să bea. Cu miere de tei umpluse paharul acela iubita mea, înainte să plece. Eu singur tăgăduiam. Mierea îi curgea musafirului meu de pe bărbie pe cearșaful imaculat al patului nupțial. Ne încleiasem. Am înțeles atunci că lupta se sfârșise, înainte de a se fi decis un învingător. În curte, lumina întrupată zăcea ca un hamlet fricos. Eu mă adăposteam în tranșeele
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
călări pe deșălate, ajunse înapoi, în ducat, și începu pregătirile de nuntă. În ziua a treia, toată curtea era strânsă în curte, se mânca și se bea pe săturate, talgere se umpleau cu vânat din pădurile limitrofe, vin bun, ghiurghiuliu, curgea în pocale, fetițe dulci din Birmingham, cu fuste scurte, scoțiene, dansau din buric, generali activi sau în rezervă dansau manele, unii demnitari își introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
mine însumi. merg pe străzi și străzile sunt vii, își schimbă configurația, mă conduc mereu în altă parte. ajung pe un pod: malul celălalt nu există, dincolo de pod nimic nu e. caut biserică, n-o găsesc - biserică e lichidă și curge. câțiva câini aleargă spre inima sângerânda, încă palpitând, a unui înger. nici zi, nici noapte - doar rază fascinantă a morții strălucește. din slavi se prăbușește un cuvant uriaș, ne strivește, ne face praf și pulbere pe mine și orașul meu
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
nord-americane în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de dans amenajate în parcuri și în sufrageriile mizere ale noilor blocuri construite pe fugă pentru poporul muncitor. Eram noua rasă de intelectuali în slujba țării, în vinele noastre curgea năvalnic sângele dezmoșteniților de altădată, destinul nostru se anunța fastuos! Dacă Lisa n-ar fi luat în serios povestea rocambolescă a refugiului în România, după revoluția bolșevică, a contelui și a contesei Komarovsky (născută Pavlovich) - nobilii mei genitori, cum mi
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
trupul a cărui aromă îmi era necunoscută. 2. Străinii au început să năvălească în țară a doua zi după revoluție. Mesie cu o mie de capete așteptată cincizeci de ani și la picioarele căreia, prosternați, cei mai mulți dintre români lăsaseră să curgă lacrimi de bucurie și de speranță: afaceriști veniți să scormonească în ruinele comunismului, amatori bolnavi de exotism sângeros, umanitari miloși, contrabandiști, intelectuali în vogă în căutare de devoți, homosexuali exicitați de duhoarea cărnii proaspete, visători, inocenți, politicieni și înalte grade
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
cristalizărilor ultime - să le zicem “barbiene”, înalt moderniste - (“cum m-aș mai putea întoarce în acel echer cu laturi tăioase / în care locuia un creier frumos...”), ci al unei mișcări zigzagate și mereu răsfrânte în oglinzile deformatoare ale realului (“bilele curg prin galerii labirintice / capul meu în oglinzi convexe / o lebădă peste care a trecut un tanc”), - sugerate de o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări, cu vehemențe de culoare sau
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Tiberiadei, secvență pe care Ioan o așează la sfîrșitul evangheliei sale, într-o succesiune care rupe cronologia narațiunii și care-i prilejuiește părintelui Scrima o extraordinară interpretare a sensurilor discrete ascunse de evanghelist în text. Întotdeauna aproape de cuvîntul evangheliei, analiza curge într-un limbaj simplu care e în sine o chemare la a urmări, cu atenție necontenit deschisă, prefacera și mișcarea internă a textului. Există o atmosferă specifică a interpretării textelor religioase care îndeobște ține de ceea ce numim duh al înțelepciunii
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
un autobuz și ne-a lăsat într-o gară mică de pe peronul căreia ochii mei au deslușit marea. Totul era miraculos. Lumea, oamenii, expresia lor, graiul lor, totul făcea parte dintr-o arie geografică inedită. Lumea circula prin așezarea orientală, curgînd ca un rîu în jos spre plaja mării. După 3-4 ore de popas sub forța strălucitoare a soarelui, urcam osteniți drumul care ducea spre centru. Mulțimea producea un zgomot specific plin de voioșie, de bucurie, unii se adăposteau la umbra
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
și tocmai asta mi se pare că e problema acestui volum: scriitura e bună, dar nu relevă nici o tensiune, e aproape impersonală și asta se observă și din punctuație (nu vezi prea multe semne de exclamare sau de întrebare). Versul curge uneori atât de domol că uneori te-ar adormi dacă nu ar fi ceva imperative presărate pe ici, pe colo. Și totuși mi se pare că unele dintre highlights ale acestui volum se găsesc într-al treilea ciclu (Fără trepte
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
nu înțelege ce e de ajuns. Ajungem. Tot ce știu este că nu pot în nici un chip să merg methodic dupa Kiril. Mă hinervează, mă! Caterincă: Pe munți zăpada a îngălbenit Pe mări vapoarele au adormit în ceață Din robinete curge numai gheață Cuvintele - un straniu zăngănit. Stau culcat pe burtă. Capul îmi atîrnă peste marginea ascuțită a lumii. Nu bănuiesc, nu știu dacă ghilotina va veni de sus ori de jos. Dar asta nici nu mai contează. De cînd cu
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
zid de cărămidă, într-un șezlong, cu creionul în mînă, la pîndă. "Zidul lui Mayer!" Dar întrerup pentru a remarca, împreună cu dumneavoastră cel din Reflecții, că prea se scrie, de o bucată de vreme, voios, mult, aglomerat, cuvintele parcă ar curge pe la colțurile casei scriitorului prin burlane de tablă. Cărțile sînt "bune" dar stufoase, bălărioase, se bat toți calicii la gura emițătoare a romancierilor, ba chiar și a poeților. Scrisorile mele, o simt, sufăr de aceeași dilatare; să le "tai" mai
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
nr. 2 pe 2003. Au urmat și altele și vor mai urma. Cert este că, la ora actuală, "România literară" ( fiindcă în curtea ei, iată, se vorbește pentru prima oară în presă mai temeinic despre lectura audio electronică a literaturii) curge frumos în casele a câteva zeci de cititori nevăzători spurcați la accesarea fonosintetică a Internetului. Cel mai performant pe orbită este prozatorul Cătălin Gavriliu, originar din Bacău, stabilit recent la Timișoara, afirmat mai cu seamă pe siturile unor e-edituri
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
și-o toarnă de-a dreptul, în golul memoriei, sub forma unui fluviu oarecare ca și tine, dreaptă-i mereu la fântână, așteptând sub osia lumii apa din profunzime. Doamne, din părul ei despletit uneori până'n șira lactee, a curs o cascadă cu graminee de apă peste pământul său mic boreal sora mea seamănă o amiază cu tine: pictează pe câmpuri, vangoghian, mari adevăruri și incantația; apoi barizul muiat într-o mână de stele, pe umerii ei, o fac să
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]