6,543 matches
-
dosit în buzunarul cămăși, a adormit cu el în inimă. În fotografie, s-a făcut târziu mai devreme. 75. Timpul. Fuga de timp se întâmplă în inimile virusate de existența acestuia. Sângele obsedat de fluiditatea prezentului se caută sub fiecare curgere. (În vene, un înger sever strigă catalogul, absent este cel prins în afara cifrei.) Sub cer, semnele simple indicatoare de circulație: prima la dreapta (mereu la dreapta) justifică intenția acelor de ceasornic; prima la stânga (mereu la stânga) motivează mersul cu spatele; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
puțin și pleca câte puțin târându-și picioarele și întunericul se desfăcea precum un somn într-o cochile de melc dezafectată. I-a fost frig. Foamea, la început, s-a întâmplat ca o revoltă a sângelui. Tot mai fluidă era curgerea între două posibile felii de pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Încumetase cîndva să numere stelele. Între Sfatul Popular și miliție Aveam paisprezece ani cînd am părăsit definitiv Ră teș tii. Aici Îmi petrecusem vacanțele, În casa din incinta pri măriei. Acolo crescusem, de acolo contemplasem și memorasem În bună parte curgerea luminii. Pe prispa acelei case, erau să mă doboare lacrimile la dispariția bolții de viță ce mă ocrotea În umbra ei și mă apăra de toamna de dincolo. Căci Într-adevăr, Într-un octombrie, În lipsa frunzelor late și dese, culese
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Ame rica, celelalte-s meșteșuguri din fabrică. Pentru sine, a Înțeles că un iriș trebuie să fie vreun irlandez, țară unde știa că Biserica Catolică e la mare cinste, așa că patronul nu putea fi decît un om tare bun. Curgerea mîloasă a acestei viețuiri cu așteptări fără zare, cu scrisori rare, cu bani adunîndu-se prea Încet, cu vorbe noi și sucite dincolo de care nu se Întrezărea nimic, s-a oprit În pragul verii. Au bătut la poartă doi bărbați Întrebînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
i-au Îmbarcat pe niște șlepuri cărora le-au dat drumul În josul apei. Era la vreme de primăvară, apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spiridușului se prefac într-o cascadă învolburată. Dora este fascinată de degetele pianistului, care par prelungiri ale clapelor albe, aidoma reverberațiilor date de razele de soare când sărută zăpada. Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt lente, duioase, de parcă ar dori să protejeze un ceva fragil, cuibărit în intimitatea instrumentului. Dora îl privește și este tulburată de paloarea chipului lui. Atât ? Doar atât ? Întrebările a trei spectatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
brad persistă și o adoarme deîndată ce își pune capul pe pernă. Somnul îi este total, fără vise, fără coșmaruri, fără întreruperi. Când se trezește nu știe dacă este noapte sau zi, lipsa luminii directe în încăpere o ține în afara curgerii timpului. Se simte învăluită de o senzație de bine, membrele se descarcă de poverile adunate în călătorie, capul îi este ușor, mintea mai limpede ca niciodată. Cine știe ce buruieni o fi strecurat Teodora în borș... Cine știe dacă frunzele uscate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu toate că folosesc ades aceste daruri pentru ei. Dumnezeu mi-a dat niște puteri pe care voi le numiți "supranaturale", pentru că știe cât am pătimit și cât am păcătuit fără voia mea. Și încă ceva, te rog să mă tutuiești, altminteri curgerea povestirii mele se va poticni mereu în piedica distanței dintre noi, or ceea ce am eu de spus se poate spune doar unui prieten apropiat. Dar spune-mi, este foarte important : ai păstrat în suflet credința moștenită de la părinții tăi ? Simion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
identifică aici o formă de rebeliune împotriva unei societăți care condamnă adultul la o privare totală de libertate și sclavaj față de firmă/companie/societate: declinând responsabilitățile pe care le incumbă maturitatea (conceptul confucianist de giri, datorie), tinerii caută să înghețe curgerea timpului, pentru a se bucura în continuare de beneficiile copilăriei. Paradoxal, ei încearcă să recupereze autenticitatea copilăriei printr-o hiperbolizare a semnelor infantilului ce produce adesea, pentru ochii europeanului, artificialitate și grotesc. Dacă, iertată fie-mi barbaria, versul eminescian ar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
comportamentul perfect în societate. Astfel, înfruntarea este pusă la punct cu precizia unui act deopotrivă moral și artistic. Întocmai lui Joseph Knecht, magister ludi al inegalabilului dans intelectual din Das Glasperlenspiel al lui Hermann Hesse, maestrul de go percepe simultan curgerea sufletului și armonia muzicală. Mai mult, a învinge înseamnă, în etica jocului, a dobândi pacea spirituală. De aceea, în clipa supremei și îndelung așteptatei victorii, asistăm la apoteoza tânărului Otake. Desprins cu totul de condiționările corporale (suntem avertizați că se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de multă vreme în viața lui, și care acum începea să-i pară trimisă de pronia cerească. Când ceasul cu pendulă antediluvian spânzurat lângă ușa de la intrare îi aminti printr-o bătaie prelungă și sonoră că timpul își urma imperturbabil curgerea grăbită și de neoprit, se ridică pentru a doua oară din scaunul său de infirm în devenire, ca să ia de pe raftul bibliotecii o sticlă și două pahare de plastic: Îți ofer un pahar cu apă minerală, îi propuse, vin și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
interferează niciodată, mișcările lor făcând parte, de altfel, din zone de expresie complet diferite - un desen delicat și calm la Andreea Căpitănescu, și altul dramatic, în notă forte, desfășurat precumpănitor la sol, deosebit de pregnant, la Attila Bordas, legato constituindu-l curgerea fără sfârșit a unor imagini minuscule proiectate pe fundal. Tot o curgere continuă, realizată însă prin nenumărate modalități de cădere, prin alunecarea a doua corpuri unul pe lângă celălalt, era chiar tema instalației video, realizată de coregraful luxemburghez Bernard Baumgarten, cunoscut
Dans contemporan Bacău - 2008 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7856_a_9181]
-
complet diferite - un desen delicat și calm la Andreea Căpitănescu, și altul dramatic, în notă forte, desfășurat precumpănitor la sol, deosebit de pregnant, la Attila Bordas, legato constituindu-l curgerea fără sfârșit a unor imagini minuscule proiectate pe fundal. Tot o curgere continuă, realizată însă prin nenumărate modalități de cădere, prin alunecarea a doua corpuri unul pe lângă celălalt, era chiar tema instalației video, realizată de coregraful luxemburghez Bernard Baumgarten, cunoscut nouă de anul trecut, cu prilejul colaborării dintre cele două capitale culturale
Dans contemporan Bacău - 2008 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7856_a_9181]
-
în lipsa autorului. Cenaclurile noastre actuale sunt grupuri lacome de timp, creatorii se înghesuie să țină microfonul cât mai strâns, critica îi gâdilă pe ei și numai pe ei... Avantajul cercului de lectură stă chiar în cuvântul care-l definește: cerc. Curgerea șuvoiului energic al literei tipărite, o curgere neapărat în jos, este oprită, zăgăzuită, din râu se face lac, din izvor se face fântână și aici, în cerc, când seminarizezi un text, adică îl iei propoziție cu propoziție și-l judeci
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
lacome de timp, creatorii se înghesuie să țină microfonul cât mai strâns, critica îi gâdilă pe ei și numai pe ei... Avantajul cercului de lectură stă chiar în cuvântul care-l definește: cerc. Curgerea șuvoiului energic al literei tipărite, o curgere neapărat în jos, este oprită, zăgăzuită, din râu se face lac, din izvor se face fântână și aici, în cerc, când seminarizezi un text, adică îl iei propoziție cu propoziție și-l judeci la rece, în "semințele" lui, vezi că
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
dificilă problemă cu care te-ai confruntat scriind romanul Cărțile vieții? Aceea de a obține un dublu efect. Să redau în fiecare Carte viața individului cu amănuntele ei și cu toate ale vieții, în vreme ce privind întregul, să dau senzația de curgere nediferențiată a vieții, de viață ce curge continuu, ca un fluviu.
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
gîndire abstractă hrănită de o credință care circulă pe dedesubt, ca o premisă subînțeleasă a oricărei discriminări categoriale. Dar, dincolo de conținutul cursurilor, atracția lor descinde din stofa limbii. Fraza lui Lucaciu e didactică în intenție și sobră în umoare, avînd curgerea lentă a blocurilor de gheață ce alunecă pe un rîu cu matcă largă. O eleganță masivă și ceremonioasă îi mișcă cuvintele, pagina avînd transparența compactă a chihlimbarelor rotunde. Contemplîndu-i obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la o procesiune
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
aceea neclară, acum cu totul neplauzibilă / incredibila față a omului?" Ion Zubașcu declină istoria în măsura în care aceasta i se pare suspectă pentru că falsifică prezentul (perpetuu), pentru că încearcă a-i acorda un alibi intenabil: „Da ce e cu grija asta suspectă față de curgerea timpului? / Nevoia asta grabnică de eternitate / care erodează mai tare memoria Sfinxului / decît tot nisipul mileniilor?" Manifestăm o grabă păguboasă de-a înregistra evenimentele zise istorice, de-a le polei, de-a le tabuiza, dilatînd nepermis timpul secund, social-politic, în
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
el însuși mă va împușca". Cu distinsă stimă Ion Călugăru Bd. Elisabeta 12 N-am aflat și dacă a avut loc un proces ori s-a dat vreo sentință. Dar cel mai bine cred că a judecat timpul care, în curgerea lui, a șters gâlceava din amintirea contemporanilor, păstrând-o pentru posteritate doar în hârtii mai mult sau mai puțin îngălbenite de patima lui.
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
Raluca Ianegic Spectacolele create de Miriam Răducanu au marcat memoria publică astfel încât, astăzi, mulți dintre oamenii de artă și le reamintesc cu bucurie, cu emoție și regrete inerente față de curgerea inexorabilă a timpului. In jurul anilor '70, perioada în care creațiile lui Miriam Răducanu și-au centrat existența, arta românească traversa un context al permisivității în ceea ce privește diversitatea de conținut și formală a propunerilor. Iar între arte, dansul modern își contura
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
țuguiată, eseul, pe linia din fund a terenului... Să te zbați cum arată trupurile lor roșii de icrele ce le poartă pentru a le lăsa să cadă în fundurile apei, - supți, scofâlciți, desfigurați de atâta abnegație, sărind peste cataracte, împotriva curgerii năvalnice a apei, înfruntând urșii care pândesc pe margini să-i înhațe din zbor... Elanul biologic al somonilor mâncați de ciuperci, cu mâzga lor albă în bot, agonizând, după ce și-au îndeplinit misiunea... * Să fii somon. Să ataci ca un
Ca la Rovine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7914_a_9239]
-
dispoziții și doar sub frămîntarea unei probleme. Niciodată din complezență sau din politețe. Numai că, în contrast cu pasiunea pe care o pune în abordarea unei teme, expresia la care ajunge e una diametral opusă. Cu o înlănțuire a frazelor amintind de curgerea grea, neîngăduit de lungă, a textelor lui Pârvan sau Zarifopol, sintaxa lui Ion Papuc este stufoasă și laborioasă, lipsindu-i acea captatio fără de care un cititor nu simte nevoia de a zăbovi asupra unui text. Amănuntul acesta e vrednic de
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
a le invoca nu e doar un stimul menit a ne păstra ținerea de minte, ci e chiar condiția existenței lor. Le trezești la viață amintindu-ți de ele. În schimb, a nu le invoca înseamnă a le îneca în curgerea uitării. Dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din sorbul amneziei, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Sunt cel puțin trei filozofi cărora cercetătoarea noastră le-a scos numele din neant: Vasile Băncilă
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
a traducătorului de astăzi -, regăsindu-se la toate nivelurile limbii, sintactic, semantic, lexical, frazeologic, prozodic, căci romanul abundă în arhaisme, neologisme, latinisme și italienisme, precum și în hiperbate, metafore, tautologii. Soluțiile de echivalare sunt mereu sugestive, lăsând mult râvnita impresie de curgere lină, de naturalețe. În tălmăcirea celor peste cinci mii de versuri, care reprezintă o căutare deliberată la vremea aceea a modernismului formal, măiestria poetului și traducătorului Sorin Mărculescu se face simțită cu strălucire, servind magistral finalitatea propusă.
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
stă amintirea întîmplărilor din care ele au luat naștere. Tristețea este ca, peste ani, livrescul va rămîne în rafturile bibliotecilor, separîndu-se de partea istoriei vii. Și astfel, geneză revistei va fi uitată, la îndemînă publicului nemairămînînd decît obiectul învechit de curgerea timpului. Mai mult, pește decenii, nimeni nu va mai știi să povestească istoria ce i-a hrănit conținutul. O astfel de istorie aparte, ba chiar de-a dreptul bizară, se ascunde în spatele revistei de limba franceză, Cahiers Cioran. Approches critiques
Istoria unei reviste by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7286_a_8611]