1,641 matches
-
dea cât de cât o idee despre ceea ce simte. I-am urmărit ochii să văd cât de cât o scânteie care să-mi spună adevărul, vreo sugestie a derutei sau amărăciunii. I-am cercetat fața și fruntea în căutarea vreunei cute care să indice o emoție puternică. Dar chipul ei era o mască pe care nu puteai citi nimic. Mâinile îi stăteau nemișcate în poală, una peste alta. Știam că e o femeie care poate cădea pradă unor pasiuni violente. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
whisky Canadian Club. Când zâmbea își arăta dinții sparți și pătați. Era un bărbat foarte slab, de statură mijlocie, cu părul cărunt tuns scurt și o mustață tot căruntă foarte țepoasă. Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
multe decât știm. În felul acesta Îi vom insufla teama și, În același timp, certitudinea Înșelătoare că se află În siguranță. Iar Între aceste Scila și Caribda Îmi voi Întinde plasa. O porni spre scară. Pe trepte, Își netezi grijuliu cutele hainei și Își potrivi bereta, așezându-și atent vălul peste umărul drept. Apoi Începu să coboare, trecând prin fața oamenilor așezați la masă, și se Îndreptă spre pata de lumină pe care o zărea dincolo de poartă. Fu nevoit să Își ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spirituală. Să mergem, priorule. Cine se aseamănă să se adune. Mai Împarte-ți puțină vreme cu mine, În drum spre locuința mea de la Santa Maria Novella. Dante aruncă o ultimă privire piezișă spre piață, apoi se Întoarse către filosof, În timp ce cutele de pe frunte i se netezeau Încet-Încet. - Da, poate că e bine ca haita asta de câini să se muște Între ei după pofta inimii. Să mergem, Îi răspunse, pornind-o la drum cu pași mari. - Respectă-mi vârsta mai Înaintată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu avea nimic indecent, unghiul din care el o privea nu-i dădea voie să-i vadă căușul atât de curat, știa că ascunzișul ăla era acolo, între pulpe, doar că el nu-l vedea acuma, dar îi știa fiecare cută, fiecare pliere de carne, îi sorbise mirosul atent, și pe el mirosul nu-l păcălea niciodată, era unică, singura care mirosea crud, a mere verzi, chiar dacă ea zicea că e un pleonasm. Brațele tinerei erau întinse în lateral, cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lumina zilei și a nopții, ochii ei de aur sunt inundați de toate apele anului 2005. Rochia e mai roșie ca niciodată, o nuanță ciudată de roșu, unghiurile ascuțite ale feței se adună și mai mult în colțuri de piatră, cutele din dreapta și din stânga gurii s-au adâncit, am obosit!, își spune din nou femeia, decolteul adânc n-o salvează deloc, lacrimile se scurg până pe țâțele alea frumoase, ca de fată mare. — Nu mai plângeți, doamnă, că o să se rezolve, trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spune Anna, care ar fi în stare să meargă de bunăvoie la tăiere și acolo să țină chiar ei cuțitul și să indice locul unde să fie înjunghiați. Bărbații erau cenușii din cap până‑n picioare, munca în fabrică brăzdase cute adânci pe fețele lor aproape lipsite de virilitate. Ce fac ei acasă cu femeile lor îți poți închipui: nimic. Nimic plăcut. Dar nici măcar ceva din cale‑afară de neplăcut, până și pentru asta le lipsește gabaritul. Munca dezgustătoare pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
imagini contradictorii: unghiile acelea smulse prin tortură și aceleași unghii atingându-mi ușor pielea. Aveam impresia că semiluna albă formată la marginea dintre unghii și piele respira adânc umflându-se, ca mai apoi să dispară Într-o clipă. Până și cutele de pe degete păreau să se opună oricărei forme de umilință și, În același timp, păreau copleșite de rușine. Privind Încontinuu degetele lui Reiko, am ajuns să nu-mi mai dau seama dacă erau albe sau nu, dacă făceau parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
italian Andrea Palladio (1508-1580). Ceea ce este cunoscut astăzi ca fiind stilul palladian este de fapt o evoluție a concepțiilor și ideilor arhitecturale ale lui Palladio pe parcursul secolelor XVII și XVIII. . Rasă de câini originară din China, ale cărei caracteristici sunt cutele multiple ale pielii, care pe măsură ce câinele crește se restrâng în jurul capului, gâtului și labelor, precum și limba de culoare albastră. . Produs oferit spre vânzare la costul de achiziție/de fabricație (sau chiar în pierdere) în scopul sporirii traficului unui magazin. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de acum o baleniră și tot explorai mișcări noi. Las”Că la un moment dat te învârteai..eu ținându-te de mijlocel..fain..! Zâmbește Ea vieții cu seninătate, N-ar plăcea lucruri complicate, Ca gingasie-i să nu-i facă cute, Da nici toate lucrurile mărunte.. Chip luminat și atât de fraged, Este o ispita, Ea e un targhet, Ce tot te trage să o îndrăgești Toată viața, ba veșnic s-o iubești.. Începuse un vals..și valsai atâta de frumos
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Strofe > Ritmuri > DE CÂND AJUNSESE PRIMAR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului aripa amiezelor tăcută se mișca la un semn de seraf ceasornicul curgea de pe glaf și lasă pe fața luminii o cută rana mea de la picior dacă m-ar lăsa să zbor peste ghețurile sloi n-aș mai veni înapoi de când ajunsese primar gospodarul nu se mai ducea ziiua la coasă și seara își lua primăria acasă Referință Bibliografică: De când ajunsese primar
DE CÂND AJUNSESE PRIMAR de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361388_a_362717]
-
de liniște cum coboară și-i tremură aripile ca la o pasăre de mi se urcă vântul prin oase! Scotocesc depărtarea peste umărul dealului; te apropii nesigură ca o umbră, te învălui cu ochii pe contur, mai apare câte o cută cât o margine de frunză ori fisură prin care intră dragostea, o rază printre zăbrele la subsol în beciul domnesc. Aici viețuiește vinul împărtașania lui Dumnezeu cât o lumină în suflet. Referință Bibliografică: În beciul domnesc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
ÎN BECIUL DOMNESC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363930_a_365259]
-
pereche de pantofi maro și lăcuiți, o cămașă lungă, înflorată și bufantă, cu primii doi nasturi deschiși, care-i dezvelea gâtul lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o fizionomie frumoasă. Pe fruntea sa înaltă se vedea o cută subțire. Era brunet cu ochi albaștri și avea tenul ușor măsliniu. Părul drept îi era pieptănat pe spate. Deasupra ochilor albaștri, împrejmuiți și umbriți de gene negre, tronau o pereche de sprâncene negre și dese, care îi dădeau un aspect
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului Când vorbim despre nud, ceea ce ne apare cel mai des în minte este imaginea pielii, singurul organ care se poate revela Celuilalt. Schimbarea petrecută de-a lungul anilor, alterarea texturii, apariția ridurilor, a cutelor, a vergeturilor, a mărcilor diverselor mutilări, o înscriu în istorie, pentru că pielea are propria-i cronologie, motiv pentru care artele plastice și fotografia au pus într-o lumină specială nenumăratele ei reprezentații. Este de prisos să insistăm asupra faptul că
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
de drag, bucată ruptă din tine cu fiecare stare. Te-am mângâiat pe frunte, pe spate, pe cumpăna vremii, te-am îmbrățișat până la rotirea universului, am văzut cu ochii tăi nuanțele măsurării mișcării. Te așteptam așa cum aștepți izbăvirea, îți netezeam cutele gândurilor, contemplam oglinda gestului, mă înălțam în palma ta până la bucurie, până la esențe, îți ascultam povestea privirii, știam în ce ape ți se scăldau zilele, partașă a sclipirilor, a cascadelor, a mareției vărsate în chip neștiut în tine. Mi-ai
CINSTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362893_a_364222]
-
avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
varsă pe străzi, pe copaci, pe zidurile albe ale caselor, în iarba aurie, pe mâinile tale încrucișate. În casa bunicilor e liniște. Singurătatea mea urlă la lună. Bunicul, cu părul nins și ochi căprui, străbunica și mâinile ei brăzdate de cute adânci sunt sub pământ. Umbrele lor s-au imprimat în tencuiala zidurilor, în transparența vitrinelor. Le poartă pașii doar covoarele. Iar eu zgârii cu unghiile peretele scorojit și mă ascund sub pielea zbârcită a zugrăvelii, sap labirinturi cu degetele însângerate
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
blocului, oamenii mergeau grăbiți sau agale pe stradă, frunzele încă aureau în copaci. În salonul de terapie intensivă, bătrânul respira acum, mai ușor. Îmi mulțumește din priviri. Soția lui doarme pe un scaun. Eu îi mângâi ușor degetele brăzdate de cute adânci, și parcă îl țin de mână pe Dode. Cavalerul fără chip a fâlfâit lung din aripi și a plecat. Mă întorc în camera de gardă. E 4:30, picioarele mă dor cumplit, toată oboseala unei zile și nopți de
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
vrea să formez împreună cu tine o celulă de bază a societății! Raluca Radu nu izbucni în râs și nu îl repezi, deși era surprins el însuși de ce putuse debita. Se ridică doar pe vârfuri și îi mângâie cu degetele fine cutele de pe frunte. - Accept să formez împreună cu tine o celulă de bază a societății, dar nu pentru că vreau să urmez pas cu pas directivele de partid sau pentru că mi-ar păsa de avantajele unei astfel de poziții, ci pur și simplu
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VÂLTOARE DE APRILIE Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1552 din 01 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Păcăleala astăzi scoasă la vedere E un cactus rece fără mângâere, Că de mult ascunsă în stufoase cute Putrezit gunoiul, a-nceput a pute! Fața-i de minciună, mereu opulentă Plină de pomadă și omniprezentă, Să ne păcălească cu vise mărețe, Se dă mereu bună, dar cu mii de fețe... Azi când divulgată, iese la iveală Cu scuze
VÂLTOARE DE APRILIE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367502_a_368831]
-
unui părinte este la fel, nu ține cont de bani sau averi! Mă primește un bărbat elegant, îmbrăcat cu artă. Are părul grizonat, aproape alb (sau mi se pare de la lumina halogenilor). Mă privește cu tristețe, durerea i-a lăsat cute adânci pe frunte. Râde forțat și eu știu de ce. Vorbim de una, de alta, îmi spune că sunt vremuri grele, nu găsește forță de muncă calificată. Toți meseriașii buni cer salarii mari, nu le dai ... pleacă. Necalificații fac și ei
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
Beletristica > ATRACȚII Autor: Alexandru Cosmin Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Atracții Noaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat. Se simte doar mirosul de sare. Într-o lume flămândă tu-mi ești gustare. Am fugit o
ATRACȚII de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367605_a_368934]
-
să te bucuri.... VI. ATRACȚII, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Atracții Noaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat. Se simte doar mirosul de sare. Într-o lume flămândă tu-mi ești gustare. Am fugit o
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]