805 matches
-
părut palidă și fragilă. — Ce se întâmplă în casa asta? Mi se pare că ați plâns amândouă. Lacrimile începură să le curgă din nou; dar Warda își veni în fire imediat: — De două zile e un adevărat iad. Nu mai cutezăm să ieșim pe stradă. Vecinii vin necontenit să mă întrebe dacă e adevărat că... Vocea i se frânse, așa că Mariam a fost cea care a continuat, cu un aer absent: — Întreabă dacă sunt atinsă de boală. Când se spune „boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mânie. Niciodată până atunci nu mă mai simțisem bărbat, niciodată n-o simțisem femeie. Avea treizeci și doi de ani, vârsta de a fi bunică, dar chipul ei n-avea o zbârcitură, iar părul îi era negru corb. Nu mai cutezam să mă mișc, de teamă să nu mă trădez, nici să vorbesc, de teamă să n-o îndepărtez, nici măcar să deschid ochii, de teamă că va trebui să recunosc că eram înlănțuit de unica femeie care îmi era cu strășnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din mintea mea și dintr-a sa! Suveranul și-a dres glasul, pentru a-și ascunde încurcătura. — Ce s-a mai întâmplat cu nefericita aceea? — Un băiat de treabă, hamal, a obținut mâna ei, apoi a fugit împreună, fără a cuteza să mai dea vreo veste, ca și cum ar fi fost niște răufăcători. — Ai vrea să-ți dau pentru ei un permis de liberă trecere? O grațiere? Le va pregăti secretarul meu. — Bunătatea domniei voastre nu cunoaște limite! Să vă dea Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pentru cel puțin doi ani. Să se ducă în pelerinaj, apoi să se întoarcă pentru o vreme în satul lui de baștină. Toți curtenii ascultau cu lăcomie. În câteva ceasuri, zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Djenne, din Mali, din Ualata sau din Tombuctu spre Cairo. N-am avut nevoie de mai mult de douăsprezece zile pentru a ajunge, mergând de-a lungul Nigerului, în orașul Gao. Nu avea zid de împrejmuire, dar nici un vrăjmaș nu cuteza să se apropie, atât de mare era renumele suveranului, Askia Mohamed, omul cel mai puternic din ținutul negrilor. Neguțătorii din caravană erau destul de mulțumiți să se oprească acolo. Mi-au explicat că locuitorii din Gao posedau atât de mult aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
găsită pe străzi va fi biciuită în public până la sânge. Șapte grade însemna mai puțin de o jumătate de ceas. M-am uitat în jurul meu. La toate colțurile străzilor nu mai erau decât soldați care priveau cu nervozitate spre asfințit. Necutezând nici să alerg, nici să întreb în ce direcție s-o apuc, de teamă că voi părea suspect, m-am mulțumit să merg de-a lungul fluviului, grăbind pasul și trăgând nădejde că până la urmă casa va fi ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Avraam ca să-l jertfesc în numele Credinței. Oare nu în lama cuțitului înălțat de Prietenul lui Dumnezeu deasupra unui rug se regăsesc religiile revelate? Această crimă sacră, pe care eu o slăvesc an de an la sărbătoarea Adha, n-am cutezat s-o făptuiesc. Totuși, în anul acela, datoria mi-o poruncea fără înconjur, deoarece, în fața ochilor mei, un imperiu musulman era pe cale să se nască, iar acest copil îl amenința. Într-o zi, Bayazid, fiul lui Aladin, va face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care vestea că se pusese un preț pe capul Iscoditorului. Locuințele noastre au fost puse sub supravegherea poliției. Se aflau acolo zi și noapte agenți care puneau întrebări minuțioase oricărui musafir, astfel că nici prietenii cei mai apropiați nu mai cutezau să se arate alături de rudele proscrisului. De atunci, în fiecare săptămână, se dădea citire unei noi proclamații care îi acuza pe Harun și banda lui că atacaseră un convoi, jefuiseră o caravană, măcelăriseră călătorii. Nu este adevărat! am exclamat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Iar familia ta e în siguranță. Pe deasupra, îți vor fi suportate în întregime cheltuielile și vei fi generos răsplătit. Nu se feri să adauge, cu un zâmbet de pirat în colțul gurii: — Bineînțeles, nici eu, nici însoțitorii mei nu vom cuteza să-i spunem lui Barbă Roșie că ai refuzat. Aveam tot atâta libertate de mișcare ca o păsăruică urmărită de șoim. Neputând dezvălui adevărata cauză a șovăielilor mele fără să trădez taina lui Nur, nu izbuteam să găsesc argumente. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi tânăr. Călătoria pe mare presupune riscuri, desigur, dar fiul meu trebuie să se deprindă cu ele. Dumnezeu este cel care îl va apăra sau îl va face să piară. Era atât de sigură de ea, că n-am mai cutezat să-i discut motivele, preferând s-o iau pe ocolite: — Harun nu va accepta niciodată să plec cu nevastă și copil. Dacă tu dai curs cererii lui, el nu ți-o poate refuza pe a ta. Vorbește cu el, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de gând să pun capăt mult prea îndelungatei mele șederi forțate la Bologna. M-am grăbit să accept propunerea, spunându-mi că o călătorie alături de Giovanni va fi extrem de plăcută și de lipsită de primejdii, deoarece nici un bandit n-ar cuteza să se apropie de un asemenea alai. Astfel că, a doua zi, pornisem deja cu Maddalena și cu Giuseppe la drum, înconjurați de temuții războinici ai Cetelor Negre, deveniți cu acest prilej niște însoțitori deosebit de îndatoritori față de noi. După trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru Castilia triumfătoare, când deveneau bănuitori față de oricine cuteza să se îndoiască de sosirea iminentă a ajutoarelor. Prevenit de pățania alor mei, învățasem să nu mă încred în evidențe. Când toată lumea se înghesuie în jurul aceleiași păreri, eu o iau lă sănătoasa; adevărul se află cu siguranță în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a spus, iar pentru a-și dovedi bunele intenții, Clement al VII-lea a decis să-i trimită înapoi pe mercenarii pe care-i recrutase. Dar, cu toate astea, armata imperială nu și-a oprit înaintarea. Ofițerii care au cutezat să vorbească de retragere au fost amenințați cu moartea de către propriile lor trupe; în toiul disputei, șeful suprem al pedestrașilor germani a fost doborât de un atac de apoplexie, iar comanda i-a revenit conetabilului de Bourbon, văr și dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Roma. Un episcop francez veni să-mi șoptească la ureche că sultanul trecuse Alpii cu șaizeci de mii de oameni și că avea să-i atace pe imperiali din spate. Știrea nu s-a confirmat, iar oastea Ligii n-a cutezat să intervină, deși ar fi putut recuceri Roma fără nici o greutate și i-ar fi putut decima pe soldații germani, care se lăsaseră acum cu totul în voia jafurilor, orgiilor și beției. Demoralizat de nehotărârea și de lașitatea aliaților săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care are o lampă și doarme, timp în care ea îi cântă. în spatele femeii stă o fată goală și nemișcată. La picioarele lor șade femeia în cămașa de noapte lungă, de dantelă, și se uită la ei. Iată cuvintele cântecului: Cutezați, o, voi, a urca oare Inaccesibilul munte numit Kâf? îi doboară pe toți cu a sa vâltoare, Voința cea tare o preschimbă-n praf, Vorbele sunt prea mici să-l cuprindă, Râsul dispare - pentru mulți epitaf, Nu cutezați a urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cuvintele cântecului: Cutezați, o, voi, a urca oare Inaccesibilul munte numit Kâf? îi doboară pe toți cu a sa vâltoare, Voința cea tare o preschimbă-n praf, Vorbele sunt prea mici să-l cuprindă, Râsul dispare - pentru mulți epitaf, Nu cutezați a urca, o, voi, Inaccesibilul munte numit Kâf. Cândva, mai apoi, toți îl vom urca, mai apoi. Când se trezește, omul cere adăpost și, fiindcă un bordel este un loc de refugiu, i se oferă adăpost. Și mâncare. Și haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o pâclă încețoșând timpul, atât de puțin, ce mi-a mai rămas. Mă simt bătrân nu pentru că trec, se adună anii. Bătrân doar pentru că simt că mi-au mai rămas atât de puține neștiute. Și toropeala de-a nu mai cuteza să le aflu. La policlinică, ieri, să-mi prescrie rețeta pe luna în curs. Leacuri pentru trigliceride și HTA, amicele mele de mai bine de doi ani de zile. Lume multă. Zumzet. Aer greu. Discuții felurite. Figuri cunoscute ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privit-o, uluit. Bea Își boți zîmbetul. — Ce-am spus? Atunci, pe neașteptate, abia atingîndu-i buzele, am sărutat-o. Era aproape miezul nopții cînd am ajuns la poarta casei unde locuia Bea. Străbătuserăm aproape tot drumul În tăcere, fără să cutezăm să spunem ce ne trecea prin cap. Mergeam separat, ascunzîndu-ne unul de celălalt. Bea pășea semeață cu Tess a ei sub braț, iar eu o urmam la o palmă, cu gustul ei pe buze. Încă mă mai urmărea privirea piezișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a tuturor subiectelor din sfera funebrului, materie pentru al cărei studiu Își dedica o bună parte din timp și din talent. Maică-sa murise cu trei ani În urmă, Într-un straniu accident domestic pe care un medic nesăbuit a cutezat să-l califice drept sinucidere. Miquel fusese cel care găsise cadavrul lucind sub apele din puțul vilei de vară pe care familia lui o deținea În Argentona. CÎnd au ridicat-o cu frînghii, s-a descoperit că buzunarele pardesiului purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
don Ricardo Aldaya, o cumpărase În ultimii ani ai secolului al XIX-lea de la un personaj foarte pitoresc la un preț derizoriu, Întrucît casa avea o faimă proastă. Casasús mi-a zis că era blestemată și că nici vînzătorii nu cutezau să vină s-o prezinte și se eschivau sub orice pretext... 28 În acea seară, În timp ce mă Încălzeam, Bea mi-a relatat cum „Îngerul de negură“ ajunsese În mîinile familiei Aldaya. Povestirea era o melodramă frămîntată care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Jorge Aldaya i-o predase lui Miquel, Sophie a vărsat lacrimi de furie. — Ea știe, șopti. Sărăcuța de ea, știe... — Ce știe? Întrebă Miquel. — Eu sînt vinovată, zise Sophie. Eu sînt vinovată. Miquel Îi ținea mîinile, neînțelegînd. Sophie nu a cutezat să-i susțină privirea. — Penélope și Julián sînt frate și soră, a șoptit ea. 3 Cu mulți ani Înainte să devină sclava lui Antoni Fortuny, Sophie Carax fusese o femeie care Își cîștigase existența de pe urma propriului său talent. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de seamă. — Multă lume are să moară foarte curînd, iar uniformele, de preot sau de soldat, nu stau În calea gloanțelor... Fernando Ramos ne-a mărturisit că nu era limpede cărui corp sau grup Îi aparținea Fumero și că el nu cutezase să-l Întrebe. Mi-e cu neputință să-ți descriu acele prime zile de război la Barcelona, Daniel. Văzduhul părea otrăvit de frică și de ură. Privirile erau suspicioase, iar străzile miroseau aidoma unei tăceri ce se resimțea și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai ramas cațiva ispitiți a murmura că lupta a ramas nehotarată, acestora le-a închis gura Ogier, danezul, care a proclamat cu glas tare că onoarea fusese satisfacută și a declarat că se susține această hotarare împotriva oricui ar fi cutezat s-o tăgăduiască. Neînțelegerea cu Guerin și fiii săi rămânând o chestiune deschisă, părțile au hotărât să facă un armistițiu de patru zile, iar în acest timp, prin străduielile ducelui de Namo,dintr-o parte și ale lui Olivier din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nimic în copilărie. Cartea mi-a fost dintru început atât de urâtă încât am spart capul aceluia care fusese pus să mă învețe să citesc, iar aceasta a avut un asemenea efect asupra celorlalți dascăli încât nimeni n-a mai cutezat să-mi arate măcar o carte. Mi-am petrecut , deci, copilăria așa cum se cuvinea: călărind, vânând, învățând să lupz, căci, la ce-i poate folosi unui bărbat să stea toată ziua cu nasul în carte? Vitejia este a cavalerului și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
urechile-i țiuiau, calul speriat se întoarse să fugă, iar el era câtpe-ce să cadă din șa, când însăși, acțiunea căderii îi aruncă capul în sus făcându-l să-și recapete,astfel, cunoștința. Ce rușine! Gândi el. Cum voi mai cuteza să apar înaintea Angelicăi! Mă lupt de atâtea ore cu acest om, care nu e decât unul și eu mă numesc Ronald! Dacă lupta aceasta se mai prelungește, mă voi îngropa într-o mânăstire și nu voi mai pune niciodată
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]