641 matches
-
râzând de palmele mele și, când nu mă așteptam, mă apuca de codițe. Era un mucos sâcâitor, dar foarte drăguț, dolofan, cu ochi cafenii. Uneori, când îl apuca dragostea pentru mine, fugea repede în camera lui și venea cu o cutiuță de Cavit 9. Mă servea cu o tabletă galbenă și parfumată, de consistența cerii. Puteam zăbovi așa, jucîndu-ne în colțul nostru de sub mașina de cusut, și-o zi întreagă. El își aducea mașinuțele paradite și-o plimbam pe Zizi peste
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vreau să-ți arăt ceva, îmi spuse ea cu cel mai umil și mai melodios glas al ei. (Vorbea în bengali ca să mă poată tutui, căci o exaspera placiditatea frazelor englezești, întotdeauna la persoana a II-a plural.) Îmi arătă cutiuța dată de Tagore, cu șuvița de păr alb, parfumată și cârlionțată, înlăuntru. ― Fă ce vrei cu ea; dacă vrei, arde-o. Nu o mai pot ține sus, la mine. Nu l-am iubit pe el. A fost rătăcire dragostea mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atât de sigură, plicul, în timp ce scena îmi flutură mai departe în fața ochilor minții. Nu aș putea să profit de lipsa deranjantă a oricărui martor, ca să casc cu poftă și să mă întind. Nu aș căuta apoi, grijuliu, în toate buzunarele cutiuța plată de Fructines Vichy, traitement rationnel de la constipation, migraines, dyspepsies, maladies du foie, de l’estomac, de l’intestin, iat-o, în fine ! Bine cunoscutul gust dulce acrișor pe limbă, un oftat de destindere și plăcere, cerul liniștitor albastru de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un bărbat frumos, brun, cu o figură autoritară, mama lui, atât de drăgălașă, cu părul ondulat, cu o față de copiliță, mereu râzând. Dacă ar fi trăit, ar fi avut acum sub patruzeci de ani. Poseda, și o ținea într-o cutiuță de lemn, verigheta mamei lui. (Robin Osmore i-o dăduse.) Oare în ce cumplită seară, în ce cameră încremenită în tăcere, scosese Alan McCaffrey verigheta din degetul subțire și alb al soției sale moarte? Încă din fragedă copilărie, Tom o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare. Se îndreptase spre masa de toaletă și măturase cu mâna, răsturnând pe podea, câteva cutiuțe de argint, farduri, o oglinjoară de mână, care zăceau neatinse din seara când, cu o sută de ani în urmă, el și Stella se duseseră în vizită la Alex. Izbind cu gheata în picioarele delicate ale măsuței de toaletă, reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se găsea într-o situație imposibilă; nu îndrăznea să-i mărturisească lui Brian extravaganța ei și își dădea seama că ar fi imoral să-i ceară lui Adam să ascundă de tatăl lui darul. Între timp, oul vinovat zăcea în cutiuța lui de carton, în dulapul ei. Alex se apropie și ea de fereastră. — Ce-i chestia aia din salcâm? — Un soi de plantă parazită, își dădu cu părerea Brian, care li se alăturase. — O plantă? — Ceva ca vâscul. — Ăsta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucrează prin oameni! O sa ies puțin prin localitate să văd ce este pe aici. Pe masa la care scriu, este cartea de oaspeți, în care văd că nu semnează prea mulți pelerini, și nici prea des, materiale publicitare și o cutiuță pentru contribuția financiară, cu specificarea ”donativo”, adică dai cât crezi de cuviință. Imi amintesc cea mai surprinzătoare formă de donativo, anul trecut în Spania, lipită pe cutia pentru bani: Ia de aici cât crezi că ai nevoie și pune cât
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la universitate, iar Margareta nu spune cu ce se ocupă, dar pare și ea o intelectuală. Tare amabil d.l Py, care mi-a cumpărat pâine și un croissant. Cazarea la el nu are un preț stabilit; fiecare lasă în cutiuța cu inscripția ”donativo” de pe holul de la etaj cât consideră de cuviință. Datorită generozității și ospitalității sale deosebite, las 20 de euro, deși Martin îmi spusese că de obicei pelerinii lasă 10 sau 15 euro. Dar când mă gândesc că mi-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
genunchi pe nisip și privind degajat drept în obiectivul aparatului de fotografiat. Cine era acel bărbat și cu care dintre cele două femei venise să-și petreacă vacanța la acea neștiută mare? Cu mama sau cu cealaltă? Au rămas, apoi, cutiuțele cu mirodenii: ghimbir, ienibahar, nucșoară, cuișoare, scorțișoară, cimbru, foi de dafin, boia de ardei, tarhon... La ce mâncăruri le punea? Cum am să-mi mai amintesc vreodată de ele?... Și a mai rămas un carnețel minuscul, cu coperte de mușama
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
luat-o pe sus, în brațe, dar nu m-a lăsat. Cum ajunse în apartament dădu o raită prin odăi. Cred că nu i-a displăcut inspecția sumară, toate erau în ordine, așa cum le lăsase. Pe măsuța toaletei zări o cutiuță de a cărei existență încă nu știa. A luat-o în mână și, curioasă, i-a deschis capacul: ― O cruciuliță cu briliante? Vai, ce frumoasă e? De unde a răsărit aici? ― Închipuiește-ți, soțul ți-a dăruit-o cu prilejul aniversării tale
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Prefață Atenție! Universul prichindeilor este invadat de îngeri și îngerițe. Mărturie stau aceste povești cu litere cerești, pe care autoarea le aduce aici, spre judecată, (ori spre delectare?) celor mici. De unde? Ai să te miri: din Cutia cu amintiri. O cutiuță fermecată, nici lungă, nici lată. Pătrată? Rotundă? Și legată c-o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Și-n altele, mii, scrise pentru copii. Fabian, căci despre el este vorba, primi un vis fermecat, adică adevărat. Un vis de însănătoșire, un vis de prietenie și de iubire. Ați avut și voi acest fel de vis? Cu o cutiuță în care se află minuni? Dacă ai avut, să mă suni. Neapărat. Și-o să-l transmit, din oraș în oraș și din sat în sat, ca prichindeii să se roage la îngerul lor păzitor, să le aducă și lor, din
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
care a sosit tortul, înainte de a sufla în lumânărele, Dumitrel îi spuse mamei:Mamă, chiar dacă azi e ziua mea și eu primesc daruri, aș vrea ca eu să îți ofer ceva... și băiețașul pistruiat și îmbujorat îi oferi mamei o cutiuță roșie legată cu fundiță albă... Mama lăsă tortulețul pe masă, luă cadoul și rămase câteva clipe cu el în mână. Dumitrel o rugă să-l deschidă. Cu emoție, mama desfăcu fundița albă, apoi deschise cutia roșie. Înăuntru găsi o inimioară
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
apropiată de Pseudosoră-sa pentru liniștea lui, dar femeia aia a păcălit pe toată lumea, chiar și pe Barbara. Vrei să spui că nici unul dintre cei cu care am vorbit... nu ți s-a părut ciudat deloc? Râsul ăla scurt, ca o cutiuță muzicală. În ce fel ciudat? Trebuie să i-o spună în așa fel încât să n-o sperie. Nimeni n-o să creadă ceva ce-i pune în pericol toată perspectiva asupra lumii. Bine, îi spune el. Mulți dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suntem măsluiți, atunci toți suntem liberi. Liberi să ne strecurăm mințile prin ceea ce iubim. Ce de lucruri am mai putea afla cu toții despre râul ăsta. Ce de locuri ar mai putea ieși să vadă apa. Stă toată noaptea treaz în cutiuța lui închiriată, cu creierul în flăcări. Celularul îi sună de două ori, dar nu răspunde. Se holbează la LED-ul roșu ca iadul al ceasului de pe noptieră, privind cum atârnă minutele. O să se ducă la Dedham Glen și o să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păstrare la Mitropolie la Iași. Domnul de atunci, Ioan Mavrocordat, a luat din odoarele Mănăstirii Secu pentru biserica curții domnești „Sfântul Aer” ctitoricesc donat de Mitrofana, piciorul Sfântului Ioan Botezătorul, piciorul Sfântului Teodor Tiron și alte sfinte moaște așezate în cutiuțe de argint, precum și o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, îmbrăcată în argint și poleită cu aur. Împreună cu acestea au fost luate și două sfeșnice mari de argint, dintre cele dăruite de Nestor Ureche. Egumenul Nifon, întristat că nu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
viitorul va izbuti asta, fiindcă nimic nu-i imposibil pentru omul din viitor. Eu mi-am făcut provizii copiind câteva din prezentări (acum, când le transcriu, mă pufnește iar râsul). Vreau să i le citesc și lui Jacques. „Mama! O cutiuță misterioasă pronunțând foarte distinct cuvântul mamă! Acest strigăt de copil ieșind din buzunar pune pe toți în mirare neștiind de unde vine.“ Vasilica și-a pus-o deoparte, fiindcă iar așteaptă un copil, pesemne prin luna mai. „Miorlăitorul ! Același aparat, imitând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
putea fi. Ne-am dus împreună în camera mea, l-am așezat pe canapea - și amintirea aceea a ajuns drept în mijlocul sufletului, ca un glonte într-o țintă - apoi am mers la pendulă, i-am descuiat ușa și-am scos cutiuța din catifea. I-am dat-o lui Jacques s-o deschidă, ca să-i fac o bucurie și ochișorii lui rotunzi erau ca boabele uleioase de cafea de la armeanul nostru, Levon Harutunian. Levon înseamnă, pe limba lui, același lucru cu Leon
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Oricum, mai am timp să mă gândesc. Ionescu îl examină lung: "Nefericitul e imbecil". Se simțea asediat de curiozitatea aceea amestecată cu repulsie pe care o stârnește anormalul. ― Unde ai învățat meserie? ― Care meserie? Știu mai multe. ― Asta cu spartul cutiuțelor. ― Am învățat singur, behăi Dascălu. Am fost un tip dibaci de mic. Cu o bucată de sârmă, deschideam la iuțeală orice broască. Pe urmă am studiat... ― Ce? ― Ce?! Ce?! Numai uși am descuiat 189, așa ca exercițiu. Știți cum se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la spital a intrat în primul bar. N-a băut mult... Pe Bălcescu, a traversat aiurea și a dat un troleibuz peste el. ― Mort? întrebă sufocat Cristescu. ― Mort. * Spre seară, Șerbănică sună la ușa Melaniei. Îi puse în brațe o cutiuță Vinga și își scoase galoșii Tretorn cumpărați înainte de război. ― Ce bine păstrezi tu lucrurile, Șerbănică, zâmbi Melania după ce-i mulțumise excesiv pentru bomboane. I-am luat o pereche la fel colonelului prin '39, la Pop și Bunescu. Cum se simte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
curcubeului, încercai dinții pieptenilor înalți, scobiți în fildeș și tăișul lamelor flexibile, de Toledo. Darurile lui! Pun rămășag că n-ați văzut în viața voastră așa ceva! Zei mici de os, la care nu se închina nimeni, amfore ciudate de aramă, cutiuțe căptușite cu oglinzi, fructe de cactus, ploști de piele din care lichidul gâlgâia cald, trezit, ca apa din pântecele dromaderilor... Bătrânul oftă frecîndu-și ochii: ― Sosea cam pe vremea asta... Spre Crăciun. Și dintr-o dată, n-a mai venit! L-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
destin nefast: acum era obligat să facă față perversității de a trebui să MEARGĂ LA MUNCĂ. Cum viziunea sa asupra istoriei părea să fi pălit pentru moment, Ignatius schiță un laț la sfârșitul paginii. Apoi desenă un revolver și o cutiuță pe care scrise cu litere de tipar CAMERA DE GAZAT. Mâzgăli cu creionul în zigzag foaia de hârtie și intitula rezultatul APOCALIPSA. Când sfârși de decorat pagina, o aruncă jos, pe dușumea, unde erau împrăștiate multe altele. Fusese o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fetele își fac unghiile. Ce Dumnezeu. Îmi fac unghiile încă din clasa a șaptea. În plus, acum am absolvit. — Oh, ai absolvit? — Da. Anul trecut. Își deschisese poșeta și căuta prin ea. Pe lângă ruj, cheile de mașină, un iPod și cutiuțe cu farduri, Brad observă două joint-uri înfășurate în plastic și un șir de prezervative colorate, care foșneau, când le împingea dintr-o parte în alta. Brad își îndepărtă privirea. — Deci, acum ești la colegiu? — Nu. Mi-am luat un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
armele care atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Despre ce vorbești acolo? Osip Maximovici încercă un zâmbet amical. Însă ochii săi scăpărau numai ură la adresa lui Porfiri. ă Nu minții. E prea târziu pentru minciuni. Am auzit totul. ă N-ai auzit nimic. Acum dă-mi, te rog, cutiuța. Nu îți aparține. Îți mulțumesc că ai recuperat-o. Dar este a mea. ă Am crezut în tine. M-ai trădat. Te-ai trădat pe tine însuți. Vadim Vasilievici deschise capacul cutiei și scoase o bucată de hârtie împăturată, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]