2,824 matches
-
ridică privirea de la ochii copilului, o trimise să exploreze cu durere și Înfiorare „casa dragostei lor” și din ochii săi albaștri, calzi și frumoși curgeau lacrimi fierbinți umezind părul moale și proaspăt lăut al lui Va, corpul lui Victor se cutremura și nu și-a putut reține cele câteva sunete nearticulate. Au fost suficiente pentru ca Va să Înceapă să plângă și să spună cu un ton greu de definit: Tăticuțule, nu mai plânge!! Victor, pus În fața unei realități la fel de dureroase, reacționă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
film? Colo este casa nașului Ardeleanu, ici este podul cu balta, dincoace magazinul, Țintea, Tăculeștii, Gherasim, Scorțanu, Patrichi și... iată unde am ajuns! Unde? Cu greu copilul a recunoscut drumul pietruit, ulița către Vasile Lica (brrr! a făcut copilul și cutremurat de podul În care stă vaca rea care fură mana Dumăniței, a strâns-o mai tare de mână pe bunica sa). Aceasta a simțit fiorul de frică ce-l străbătea, Înțelese cauza și spuse: Fii liniștit că podu-i gol! Nebuna
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din aluzii și sugestii. Astfel Își mai alina dorul de viața frumoasă de care a avut parte cu doar câțiva ani În urmă: În curând toate realitățile trăite vor deveni amintiri, se vor estompa pe rând, vor dispărea Încet-Încet. Mă cutremur la gândul că hoțul acesta de Timp Îmi va fura cele mai dragi averi ale sufletului. Nu, voi lupta! Cum cea mai mare parte a timpului Victor și-l petrecea la roată, iar Maria prelucra „lutul”, când afară, când În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
geamurile pentru casa din vale, nu se mai supăra de Întreruperile repetate de la lucru, făcea aprecieri și dădea calificative: Bravo, mânzule, Îmi semeni mie că și eu Învățam bine la școală! Chiar Îmi semeni bine .... și atunci Victor s-a cutremurat și imediat și-a Întors fața către mica fereastră a bordeului, cei doi obraji s-au schimonosit Într-o formă ce reliefa durerea de nestăpânit, pomeții de bărbat puternic s-au mișcat, ochii săi de culoarea celui mai senin cer
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de copil necăjit, iar când a citit un cuvânt de sus și unul de jos și a rezultat VA MAMICA, băiatului, care de oboseală aluneca spre mirifica lume a somnului, Într-un proces foarte firesc, un curent electric i-a cutremurat suflețelul și În timp ce amintirile Îl copleșeau și culminau cu acel dureros și negru „Va, mamica!” scoase un scâncet În care se Împleteau duioșia și pierderea Soarelui la care se Închina Va. Mai auzi cum Victor Îl Întreabă speriat: Ce s-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aici! I-a băgat mâna În sân și În timp ce o trecea peste sânii În formare, calzi și generatori de Înfiorări instantanee, Își lipi un picior de mijlocul interior al băiatului și mâna ei se Îndreptă Înspre același loc, s-a cutremurat și emoționată a spus: Vezi că spui minciuni că n-a crescut, am dreptate! Pierzându-și cumpătul, Începu să-l sărute iar, pătimaș! A venit Mădălița, a tras-o deoparte, a zgâlțâit-o și i-a șoptit ceva la ureche
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și consistența, lucrurile scăpând de sub control au luat-o razna, mișcările binecunoscute În natură au amplificat și accentuat trăirile celor doi, profesoara Înlocuise comenzile, sfaturile și Îndemnurile cu niște sunete nearticulate și Înalte, febrilitatea era stăpână peste tot, noutățile au cutremurat Întregul univers afectiv al băiatului, până În momentul În care acesta a rămas electrocutat de un curent electric absolut nou, a simțit În toată ființa sa o stare de puternică strepezire peste care nu se mai putea trece și care impunea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ce minunăție de trup ascundea plapuma, pirotea binișor, când de dincolo de ușa prevăzută cu un geam nu prea mare, se auzi: Olaru, nu ți-e frig pe sală? Nu doamna profesoară! Ia să vin eu să văd! Întredeschise ușa și cutremurându-se a spus: Brr, ce frig e! Nu mai sta nici o clipă acolo! Vino repede și te culcă În patul domnului profesor, ai auzit!? Băiatul ar fi vrut să mai spună un „nu” și un „nu se cade”, dar În fața
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lasă că am răbdare! Au stat un timp și apoi l-a Încolăcit cu picioarele ei frumos arcuite și pe care nu le-ai fi bănuit capabile de asemenea forță și mișcări. După mai multe Încercări succesive, Ildiko s-a cutremurat convulsionată și a scos un geamăt scurt și pătimaș. Valerică a mai auzit-o ca prin vis: Totu-i binghe când se gată cu binghe! Brava și mersi! Di acu hodinești-ti că mîinghe meri la școlă, eu slobodă Îs
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu mai vedea aproape nimic. Se împiedică de un corp și cade. Adela țipă cînd descoperă că Raj al său, soțul, zace mort acolo. Era plin de noroi și o broască rîioasă i-a ieșit din gură. Răcnește de se cutremură pămîntul. Ce-i, muiere, ce-i cu tine? o zgîlțîie Raj cu toată puterea. Femeia se trezește cu încetul, își face cruce și se roagă la Dumnezeu. Era toată transpirată, speriată de moarte și tremura ca varga. Ce-ai visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
primul și singurătatea îi devine mai mult decît stînjenitoare. Începe să plîngă și se sperie de-a binelea. Mult n-o să mai pot rezista singură. O să mă las... și o să devin o destrăbalată. Plînge cu hohote și viziuni oribile o cutremură. O să devin o curvă. Săracu' Gavril, se va răsuci în mormînt! Interiorizată complet, Aneta nu observă că cineva s-a oprit la fîntînă. Era un bărbat în pantaloni scurți, cu un rucsac în spate, cu o șepcuță ponosită și neras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
În America, pe șefa bucătă reselor. Cinci imagini Îmi mai stăruie În minte din poveștile ei bucureștene: iarna atît de grea, Încît Îngheață și crapă pompa de apă din curte; lampa care se leagănă În plafon cînd Începe să se cutremure pămîntul; dulăul fugărit de hingheri, atît de mare, Încît, dînd năvală prin tarabele de pe Calea Moșilor, răstoarnă toate gălețile cu bragă; tramvaiul tras de patru cai zdraveni, versurile și melodia cu „Un’ te duci tu, mielule? Recomandat de arhitectul său
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
află deja trei personaje: Enoh, Ilie și tâlharul cel bun. Un scurt capitol al versiunii latine, extrem de cunoscută în Occidentul creștin, constituie poate cel mai adecvat comentariu al icoanei Anastasis. Aici Isus însuși îl execută pe Satana. Iadul s-a cutremurat, porțile morții și încuietorile lor s-au făcut zob, drugii de fier s-au rupt și au căzut la pământ și toate s-au deschis. Domnul Isus Cristos a venit cu blândețe, înconjurat de aura strălucitoare a luminii de sus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după a doua. Acum, îngerul nu-i dă voie să mănânce nici măcar flori; profetul trebuie să se mulțumească doar cu ierburi. și visează o ființă cu chip de om ieșind din sânul mării și zburând cu norii. Privirea acelei ființe cutremură, iar vocea topește („toți cei care-i auzeau glasul se topeau precum ceara la foc” - XIII, 4). O mulțime imensă de oameni năvălește din toate colțurile lumii către ființa extraordinară, pentru a o răpune. Aceasta își „taie” un munte și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în lumina lanternelor morții. Ea s-a uitat. Buzele ei se mișcau . Nu se auzea , nu se înțelegea nici un cuvânt. Am crezut că se roagă. Într-un târziu, am înțeles ce spunea. Chema focul din cer, focul sfârșitului. M-am cutremurat. I-am spus că El murise iertându-i pe toți, că Louis murise rugându-se și iertând, că toți cei douăzeci și șase muriseră rugându-se și iertându-i pe toți. S-a uitat la mine. Ca și când nu mă vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
roage. Ne-am fi așteptat să ne conducă măcar până la poartă. Dar el stătea așa, acolo, la masă... Când să ies, m-am întors să mă uit. Era la fel, nemișcat... la masă, în același loc, fiindcă (și acum mă cutremur când îmi amintesc): nu avea picioare. De asta nu plecase. Nu avea cum. Ne-am legat să nu spunem nimănui ce văzusem acolo, în grădina și-n casa nebunului. Dar ne-am întors a doua zi. Grădina arăta la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
recunoscu chipul fratelui său, mai erau acolo vecinul cu familia și după ei toți venea tata. Coborî în grabă scara, închise repede chepengul și-și ținu răsuflarea. De sus se auzeau zgomote, țipete, câinii urlau, pași grei se apropiau. Se cutremura pivnița și un praf înecăcios se risipi din tavan, când pașii ajunseră chiar deasupra. Auziră cum se sparge ceva chiar deasupra capului lor, mama plângea înăbușit, tata nu se mișca din loc, de sus strigătele se îndepărtară, apoi se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mâna Lui Iisus. Străpunsă de cuiul crucii. Lumina asfințitului se prelingea, însângerată, în jos, pe zid. Abia atunci l-au văzut pe bătrân. Întâi l-au crezut mort. Stătea acolo, îmbrățișând zidul și, din când în când, un suspin îi cutremura trupul se ruga, dar ruga lui era fără cuvinte. Când i-a simțit, s-a întors spre ei. Cu ochii goi. Era orb. "Numai eu am scăpat spuse el. A căzut peste mine o grindă și m-au crezut mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Lui. Și tot așa, ca tine, vroiam să știu asta numai ca să-L pot iubi mai mult. Mă gândeam eu că Tatăl Lui din cer trebuie să arate așa ca Zeus, cu plete ambroziene și când clătina din ele se cutremura întreg Olimpul (aflasem că așa spunea un cântăreț orb care cutreiera satele noastre cu mult, mult timp în urmă ...n-ai tu de unde să mai știi asta...). Dar cum îl tot trăgeam de mână pe taică-mio, uite că unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
însă, darul de a fi atât de bun de gură, încât și cele mai jalnice și dubioase pățanii deveneau, spuse de el, istorii bune de evocat, pe care Virgil le asculta plesnindu-și palmele pe genunchi și hohotind de se cutremurau pereții. Dar când Virgil încerca să-i povestească la rându-i cele auzite de la cojocar, Stelian îl asculta un minut-două în tăcere, după care îl întrerupea pentru a-i spune scurt și cuprinzător că omul rămăsese infirm de un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se revoltaseră împotriva hranei mizerabile care o primeau numai ciorbă de varză și mămăligă mucegăită. Tăcerea se lasă odată cu seara care învăluiește din nou casa singuratecă, cu mult în afara teritoriului localității ucrainene XЛИБOKА. În sfârșit, dintre buzele Dorei care e cutremurată de grozăvia istoriei Teodorei și Minodorei iese doar o întrebare trunchiată : Minodora ? Cum a trăit ea vestea asta ? Teodora pare surprinsă de întrebare și răspunde cu o voce ca de dincolo de mormânt : Minodora ? La ea nu m-am prea gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o așa mare declarație de dragoste, precum cea pe care doamna Valy i-a transmis-o lui Ucu, post-mortem, prin mine, stăpânul parolelor. Târziu, foarte târziu, când Ucu a putut fi dezgropat, lângă oasele lui plăpânde și aproape toate putrede, cutremurându-mă, am văzut și multe, multe gloanțe ruginite și mi-am adus aminte de spovedania acelui soldat, care zicea disperat că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
credincios din lume și sunt înclinată să cred că Dumnezeu ar fi pus în mare încurcătură, atunci când ar trebui să personalizeze dorințele fiecăruia... Am citit despre succesul pe care l-ai avut la concertul cu Filarmonica din Berlin. M-am cutremurat atunci când, doar peste trei zile, sediul filarmonicii berlineze a fost cuprins de flăcări, chiar în timpul concertului. Tot urmărind cum alergi și tu prin lume, mă gândesc dacă nu cumva trăiești același sentiment acut al singurătății, al insului cu rădăcini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ivan parcă nici n-o vede, nici n-o aude..." Când am văzut că Ivan i-a venit morții de hac, eram în al nouălea cer. Numai că, mai la vale, în poveste, toate au devenit sumbre și m-am cutremurat: "Dumnezeu, atunci, dezleagă turbinca, dă drumul Morții și zice lui Ivan: Ei, Ivane, destul de-acum; ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul! De milostiv, milostiv ești; de bun la inimă, bun ai fost, nu-i vorbă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vioara în brațe. Atunci am înțeles că ruptura dintre noi era definitivă. Trădarea își făcuse mendrele. Dar nu era o trădare tipică, de mascul plictisit, ci de ființă care căuta alte orizonturi, deși în orizontul care-l găzduia nu-l cutremurase nimic pământesc. Poate tocmai de aceea. M-am uitat lung la tine și mi-am imaginat că eu aș fi adormit cu șevaletul în brațe. Mă mai putea atunci apropia cineva de un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]