384 matches
-
pe cale intuitivă în tentativa noastră de portretizare a familistului băcăuan. Secvențele din viața domestică a acestuia trebuie „citite” în subtext. Ni-l putem imagina prea puțin implicat în educația propriilor copii, mai mult absent, decât prezent în cotidianul casnic. Nevoia cutumiară de a asigura veniturile necesare traiului de zi cu zi au forțat „împlinirea” acestei realități. Membrii familiei au acceptat aproape inerțial „cultul” autorității masculine, bărbații beneficiind de un anumit tip de „inamovibilitate” de sorginte patriarhală. Obișnuința de a avea ultimul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
statut este o etapă spre dreptul roman complet. Drept medieval. Evul Mediu a cunoscut trei tipuri de drept: dreptul canonic care reglementa Biserica; dreptul roman, moștenit din Antichitate și repus în vigoare din sec. al XII-lea; dreptul oral sau cutumiar care provine din practici locale și este pus în scris începînd din sec. al XIII-lea. Reînviate printr-o mare renaștere juridică începută în secolul al XII-lea, aceste trei drepturi au fost folosite de regii Franței pentru a-și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe procese, pe devenirea socială. Abordarea științifică implicit statică a secolului XIX este contestată în numele dinamicii intersubiective a grupurilor sociale, constituite și reconstituite în permanență prin interacțiunea dintre agenți (indivizi, organizații neguvernamentale) și structuri (rețele de putere politică, administrativă, instituțională, cutumiară), cu rol constitutiv în funcționalitatea socială. Structurile creează "norme" și "resurse", argumentează Anthony Giddens. Normele reprezintă căile legale prin intermediul cărora agenții produc resursele. De-a lungul acestui proces, printr-un set de practici bine definite, agenții reproduc efectiv structurile sociale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
procedee prin care s-ar putea realiza constituționalizarea regulilor de drept internațional (în sensul impunerii obligativității și respectului acestora): a) internaționalizarea (cum este cazul convențiilor ce privesc drepturile omului); b) generalizarea respectului lor, prin formarea unor noi reguli de drept cutumiar sau prin consens și c) consolidarea sistemului normelor de drept internațional prin recunoașterea unor ierarhii a acestora, în vârful cărora s-ar afla normele cu valoare de jus cogens. Referindu-se la drepturile omului, autorul arată că cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
rând spațiul și timpul, fundamentale pentru gândirea mitică medievală. Ele organizează componenta ceremonială a civilizației evului de mijloc; puternic ritualizată, aceasta devine transmițătoarea unei memorii antice, atașate de un mod de viață tradițional, esențial agro-pastoral (reflectat în povestiri, simboluri, drepturi cutumiare, diverse alte mărturii). Tocmai conservarea caracterului său tradițional îi asigură legitimitate și o existență relativ coerentă în timp. Totodată însă, pe urmele lui Durand, putem identifica în textul medieval și încadrări specifice, precum o "geografie istoricizată sau un timp geografic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
un mit, un model politic. (Pippidi 22) Țările Române, deși au preluat, arhetipal și mitic, religios și ideologic, în principal dinspre vechea civilizație imperială, imagini, simboluri, forme instituționale, coduri și structuri ritualice, au avut totuși libertatea să-și mențină dreptul cutumiar 25, iar domnitorii lor să adopte mode occidentale sau să modernizeze, cât de puțin, un sistem resimțit în parte ca fiind (deja) depășit, prin integrarea unor idei politice cu circulație regională sau de proveniență occidentală. Ca toate țările de rit
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
statale și de politică externă față de ceea ce mărturiile ne arată despre statul bizantin (Pippidi 205-357). Deși în cunoștință de cauză uneori, domnitorii care au încercat o fundamentare a instituțiilor statale în Țările Române au făcut-o ținînd cont de dreptul cutumiar feudal și nu de cel bizantin (ceea ce atestă că nici preluarea modelului nu s-a făcut integral); faptul este însă firesc, ținând cont de formele în care se dezvoltau în acele secole (XIV-XV) viața socială a comunităților românești, producția și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sistemul cvasi-oral al normelor juridice a unor seturi de legi care să ateste așezarea în descendență bizantină se dovedea probabil extrem de anevoioasă. Cum s-ar fi putut realiza combinația elementelor juridice sau absorbția acestui nivel foarte înalt al "noutăților" în dreptul cutumiar românesc? În ce măsură ar fi fost necesar acest fapt și pe ce anume s-ar fi sprijinit el? Formele de organizare obștească, "satele în devălmășie", absența unor teorii politice cunoscute pe scară mai largă și a jurisdicției politice, regulile simple ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Creștinului niceodată cuvântul nu-l ține, nice ieste a-l amăgi, toate precum ieste vremea face. (Miron Costin 26) Acest model formativ al domnitorului dedicat până la sacrificiu misiunii sale - încadrate atât de codurile regionale ale pseudo-vasalității, cât și de dreptul cutumiar sau de circumstanțele istorice - se situează între termenii complementari ai puterii creștine: milostenie și spirit militant; deși nu întotdeauna convergenți, ei au reprezentat un program politic în principal de influență bizantină. De la tron la "codurile vasalității",27 spre o lume
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1976 al lui Sorin Alexandrescu, dedicat culturii și civilizației noastre și republicat în volum, în 1998 (Paradoxul român). 25 Lucrarea lui Valentin Al. Georgescu descrie modul în care preluările juridice bizantine, nu foarte importante, au intrat în relație cu dreptul cutumiar și cu influențele, și mai puține, occidentale. 26 Pentru o analiză excelentă a rolului jucat de mitul fraților eponimi în imaginarul politic al întemeierii Constantinopolului, vezi Dagron, Naissance d'une capitale. 27 Folosesc convențional expresia "codurile vasalității", cu toate că termenul de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tip absolutist ca fiind o instituție retrogradă, un element care inhibă evoluția structurilor statale. În contextul descris de opoziția fățișă dintre tradiția reprezentată prin clasa socială a țărănimii și instituțiile moderne ale statului absolutist, au existat situații În care dreptul cutumiar a fost consolidat prin lege, el menținându-și În continuare competența. În această evoluție autorul invocă alte două momente semnificative care au deschis drumul modernizării. Reformele agrare și eliberarea țăranilor În perioada 1770-1870. O dată cu eliberarea țăranilor, se desăvârșește perioada feudală
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la alta, exercitând o influență penetrantă asupra conduitelor și a manierelor de a gândi și de a acționa. Instituție europeană cu multiple funcții „vecinătatea” a exercitat în viața comunităților, în mod constant, efecte de autoreglare a structurii morale a dreptului cutumiar român. Ca instituție cu funcție de control social ce atrăgea atenția în special asupra greșelilor morale, rezultată din practici împărtășite și întărite încă de la apariția obștilor sătești și continuate pe un alt plan, instituția „vecinătății” a avut o influență dominantă în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
între normarea socială și normarea în domeniul «vecinătăților» se instituie raporturi directe de dependență.” (Rizescu, 2002, 88) Ca instituție europeană cu multiple funcții, „vecinătatea” a exercitat în viața sătească, în mod constant, efecte de autoreglare a structurii morale a dreptului cutumiar român. Ca instituție de judecată populară ce atrăgea atenția în special asupra greșelilor morale, rezultată din practici împărtășite și întărite încă de la apariția obștilor sătești și continuate pe un alt plan de instituția „vecinătății”, a avut o influență dominantă în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
piețele, târgurile și păstoritul transhumant. Un rol important în acest context l-au avut negustorii și unii meșteșugari care mergeau să-și valorifice produsele în afara granițelor spațiilor lor de origine. Colportori de tradiții, ei au facilitat împrumuturile. La baza dreptului cutumiar românesc al obștilor sătești libere sau aservite stau câteva principii juridice emanate din îndelungata experiență de conviețuire în comunitate: - principiul legăturilor comunitare (în comunitățile de sânge, vicinale sau obștești) dintre posesorii de pământ și folositorii pământului în scopuri obștești sau
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
timp și spațiu a acestora. Nu trebuie subevaluat însă nici rolul acestor „geografii sociale”, cu frontierele lor specifice între unități de apartenență, ce constituie soluții strategice de „lungă durată”, la care localnicii țin și pe care tind să le reproducă cutumiar în măsura posibilului. După cum remarca și Max Weber, există însă și relația inversă, care face ca „economia să suporte ea însăși influența unor legi structurale proprii comunității în cadrul căreia se dezvoltă. În ceea ce privește stabilirea momentului și a modului cum se produce
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nevoia amorurilor multiple cu bărbați de condiții diferite și din capriciu, îl menține pe amantul său poetul îndrăgostit (autorul elegiilor) în continuă tensiune. Temperamentala Corina trăiește în lux, prețuiește cadourile costisitoare, frizează prin acceptarea relațiilor de intimitate, primejduite de cenzurile cutumiare și legice sau prin respingerea lor, stârnește suferințe și se face dorită. Poetul mărturisește că este prada lui Amor / Cupidon și își dorește îngăduința de a iubi. Torturat de pasiunea iubirii, poetul inventează un cod secret de gesturi prin care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tip de intelectual, cel care se Îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să povestească tradițiile și istoria străveche a tribului său), era jurist (cunoscând pe de rost formulele dreptului cutumiar), era poet (stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate Însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare). Nu trebuie să ne mire faptul că acest personaj complex a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alt exemplu îl oferă o parte dintre picturile lui Klimt tratate cu mijloacele unui orfevru. Și pentru Eduard Lucie-Smith sinteza este un concept simbolist definitoriu, care transgresează frontierele canonului către o diversificare a tehnicilor, către o combinatorică care răstoarnă ordinea cutumiară și către întreținerea unui dialog subtil cu celelalte arte. "Sinteza este un fenomen simbolist în special important, ea implică din partea artistului efortul de a combina elementele care se găsesc în lumea reală, ba chiar împrumutate altor opere de artă, pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintr-un personaj fabulos un tip nemuritor"107. Însă abilitățile invocate mai sus îl recomandă pe pictorul simbolist, în măsură să confere sintetist motivului folcloric relevanța semantică și portanța atistică a unei opere universale. Bachelin merge în direcția dizolvării ierarhiilor cutumiare între artele majore și artele minore, recte, decorative, afirmând egalitatea de principiu a expresiilor artistice fie "într-un obiect de lux sau într-un obiect util". Mai mult chiar, "Prin Artă, prin urmare, înțeleg atât arta decorativă cât și arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în socialist străinul complotând împotriva românității. De altfel, Eminescu nu se arată interesat de un proletariat decuplat de la valorile tradiției, ci de țărănime, de răzeș ca unic depozitar al tradiției în care poetul identifică toate armonicele utopiste ale unei solidarități cutumiare. Chiar și întâmplătoare, apropierea liricii eminesciene de Baudelaire indică o încercare de a construi o punte viabilă către postromantismul decadento-simbolist pe care-l ilustrează lirica baudelairiană, dificil însă de susținut în afara unor mărturii, mai ales că formarea lui Eminescu se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ordin erotic și nu un act de devotament. Pictorul vienez a instrumentat subversiv, decadent, trama eroică, pentru a demantela trama erotică. Sexualitatea prezidează noile raporturi masculin-feminin și ea se înscrie într-o sferă a puterii, a dominării, a bulversării ierarhiilor cutumiare. Bărbatul aflat la picioarele ei, cufundat în somn, relevă vulnerabilitatea deplină; intimitatea, consumarea relației nu au condus la o diminuare a dorinței de a ucide, ci probabil au amplificat-o. Von Stück surprinde momentul climactic al pregătirii loviturii, dar deznodământul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca populație intinerantă, cu propriile sale obiceiuri, cu un gust pronunțat al libertății și a căror viață afectivă este marcată de o pasiune adesea violentă. În plus, așa cum observă și Serafina Brukner, Cecilia Cuțescu-Storck nu mai prezintă țigăncile cu senzualitatea cutumiară, cu profesiile tradiționale, în cadrul vieții lor lipsite de constrângerile lumii moderne. Subiectul este izolat și eliberat de contigențele care-l înscriu ca subiect istoric, ca model romantic sau ca tribut adus modei. Țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck pot fi de oriunde, pictorița
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
împletit, cu brățări pe mână, cu un brâu roșu, cu salbe de galbeni la gât, împrumută adesea o frumusețe Jugendstil, marcată printr-o exuberanță senzuală și o vitalitate care dobândește și o notă de frivolitate, de ludic erotic, libertate consfințită cutumiar în cadrul acestei etnii. Vermont își dirijează modelul pentru a obține poza unei senzualități convenționale, spre deosebire de Cecilia Cuțescu-Storc,k care îi conferă modelului o totală libertate, în linia unei dezinvolturi pe care o scontează, fotografiind acel gest memorabil, genuin, acea atitudine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cm), fata stă rezemată de zid cu un coș de flori într-o mână, un coș din care florile se revarsă. De aceea țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck apar adesea ca nuduri, fără portul țigănesc în culori țipătoare, vii, izolate de "profesiile" cutumiare și de spațiul familiar, exotizate, esențializate. Vermont este mai aproape de Secession în felul în care tratează frumusețea acestor țigănci, aceeași postură dirijată, premeditată o întâlnim în Țigancă, (ulei pe carton, P.N. 3709, 0,275 x 0,185 cm, muzeul Arad
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]