966 matches
-
câteva minute trebuia să mă sustrag tuturor tentațiilor lumii reale (garajul, zumzetul radiocasetofonului la care soră-mea ascultă muzică în timp ce repetă lecția la franceză). Ca să scap, mă rostogolesc pe burtă, cu fața aprinsă apăsată până la durerea pomeților, a maxilarelor, în cuvertura de pat... Se face o noapte subțire albastră, fiindcă și cuvertura e tot asta de-aici, reactivată în casa nouă pe post de față de masă. N-am reușit niciodată să-mi explic cum veneau despărțirile mele, am senzația că totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zumzetul radiocasetofonului la care soră-mea ascultă muzică în timp ce repetă lecția la franceză). Ca să scap, mă rostogolesc pe burtă, cu fața aprinsă apăsată până la durerea pomeților, a maxilarelor, în cuvertura de pat... Se face o noapte subțire albastră, fiindcă și cuvertura e tot asta de-aici, reactivată în casa nouă pe post de față de masă. N-am reușit niciodată să-mi explic cum veneau despărțirile mele, am senzația că totdeauna veneau de la ceva mărunt, pueril, ca-n ultimul roman al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
clipă, toate grijile mele sunt spulberate, la vederea camerei enorme și aerisite. Acum înțeleg de ce îi place lui Luke atât de mult hotelul ăsta. E senzațional - așa cum e și apartamentul lui - imens și cu un pat mare alb, cu o cuvertură gofrată, cu o combină muzicală de ultimă generație și două concepte de antilopă. — Uită‑te în baie, zice Luke. Îl urmez și... e de vis. Un jacuzzi uriaș îngropat, cu mozaic, cu cel mai mare duș pe care l‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dacă le dai datele unui prieten, primești gratis un set de cratițe de lut. Așa că te‑am trecut pe tine drept prietenă. E un catalog foarte bun, să știi. Ți‑l dau să te uiți prin el. — Mamă... — Și niște cuverturi așa drăguțe... Sunt sigură că nu ți‑ar strica niște... — Mamă, ascultă‑mă! zic agitată. Ascultă‑mă. Tu mă crezi că Luke e prietenul meu, nu? Urmează o pauză puțin prea lungă. — Sigur că te cred, zice în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nimeni, nici măcar cu Suze. Telefonul sună pentru a patra oară, iar Luke iese cu pași mari din baie, în prosop, și cu părul ud. — Nu răspunzi? zice iritat, și apucă telefonul. Alo? Da, sunt Luke Brandon. Cuprinsă de panică, strâng cuvertura mai bine în jurul meu. — Bine, zice Luke. Bine, ne vedem atunci. Pune telefonul jos și scrie ceva pe o hârtie. — Cine era? zic, încercând să nu‑mi las glasul să mă trădeze. — O secretară de la JD Slade, spune, lăsând stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care‑și băga ea pernele de grădină... un dispozitiv ciudat ca să‑ți pui... Ia stai așa. Stai doar puțin. Las dispozitivul și iau din nou sacoșele de plastic. O blondă cu tunsoare idioată se uită mândră la mine, dincolo de o cuvertură comprimată, în timp ce balonașul desenat de la gura ei zice „Reducând orice material cu până la 75 la sută, acum am mult mai mult spațiu în dulap!“ Deschid ușa cu grijă și mă duc în vârful picioarelor până la dulapul cu mături. Când trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care forțez ușa să se închidă, dar ideea e că au intrat. Sunt înăuntru. Și uite la camera mea acum! E incredibil! OK, nu e chiar imaculată, dar e mult mai bine decât înainte. Bag repede câteva chestii uitate sub cuvertură, aranjez câteva perne deasupra și mă dau un pas înapoi. Mă uit în jur cu căldură și mândră de mine. Niciodată camera mea n‑a arătat atât de bine. Și Suze are dreptate; chiar mă simt altfel, altcumva. Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Caută, nepotache! Jur că nu-i la mine! Azvârli o pernă. Iancu o prinse din zbor și, după o calculată clipă de gândire, alese tot colțul divanului. Se târî pe coate până acolo, se uită, dibui cu o mână sub cuvertură și ridică un sul mare, cu pecetea inelară a lui Nicolae. ― Ăsta e! Dar nu știu ce e! Mi-ai scris cumva vreun poem, dumneata Nicolache? ― țțț! Deschide și vei afla! Hai, rupe pecetea aia odată! Sulul se dovedi a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cum ți-e făcut aiciul. Nu Înțeleg de ce-i atât de supărăcioasă mama, azi: se năpustește ca un hultan la noi, găinile, pe mine, biet pui, mă ia-n gheare... Zic și eu. De fapt, Îmi pune-n cap o cuvertură cărămizie, mă apucă de colțuri și mă duce, ca pe-un cal, de căpăstru, Încolo, În altă parte. Într-o râpă. Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă mișc de-acolo, că ea se duce să mai caute de mâncare, pentru băiat. Cum a dispărut mama, cum a apărut, lângă băiat, Duda: că s-o las și pe ea oleacă-năuntru; că țânțarii. Zice, strecurându-se sub cuvertura roșiìcă: - De ce-ai vrut rochie de la Ileana? N-ai zis că numai eu? Îmi aduc aminte de rochia Ilenei: binemirositoare, Însă nu de numai-a-Dudei. De la Ileana nu doream rochie, ceream aici. De care Duda n-are - nu-i destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mi apasă obrazul urzicat de țânțari la căldicel și răcorel - și la binișorel. - Uită-te-n sus, că nu se cade să vezi În jos. Îmi dezlipesc obrazul de caldul ei de sus și, cu ochii Închiși, Înalț capul, sub cuvertură. Sub cuvertură, Duda face să fie bine-bine; ca la noi, În bucătărie, când ea ședea pe scaun; ca la ei, În odaia mare, cu ferestrele astupate, când ea ședea pe marginea crivatului și zicea. Zicea și ea ce zicea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
obrazul urzicat de țânțari la căldicel și răcorel - și la binișorel. - Uită-te-n sus, că nu se cade să vezi În jos. Îmi dezlipesc obrazul de caldul ei de sus și, cu ochii Închiși, Înalț capul, sub cuvertură. Sub cuvertură, Duda face să fie bine-bine; ca la noi, În bucătărie, când ea ședea pe scaun; ca la ei, În odaia mare, cu ferestrele astupate, când ea ședea pe marginea crivatului și zicea. Zicea și ea ce zicea, cu josul. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mare, cu ferestrele astupate, când ea ședea pe marginea crivatului și zicea. Zicea și ea ce zicea, cu josul. Ba parcă și mai, acum, acum e muuul’ mai foarte bine - de aceea și azi sunt supărat pe mama care zmulge cuvertura, Îi trage două palme Dudei și-i zice: - Stricato! Care-mi strici copilul! Pe mine mai mult pe sus mă ia și mă duce, cu tot cu pătură, Într-un fel de colibă de frunzari; la numai babe și numai copii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-n chelea goală prin Codru, cu toate că aș putea pretinde că n-aud: și de urechi m-au pișcat țânțarii, nu numai de pleoape, de nu mai pot deschide ochii să amiros Încotro a plecat Duda. ÎN REFUGIU Stau culcat pe cuvertură, aici, În poiană; poiana e un fel de acasă, cuvertura un fel de covor: mă poartă ca gândul, mă duce ca vântul. Așa că stau În poeniță, pe cuverturiță și mă gândesc În gândul meu la tot ce-mi trece mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
n-aud: și de urechi m-au pișcat țânțarii, nu numai de pleoape, de nu mai pot deschide ochii să amiros Încotro a plecat Duda. ÎN REFUGIU Stau culcat pe cuvertură, aici, În poiană; poiana e un fel de acasă, cuvertura un fel de covor: mă poartă ca gândul, mă duce ca vântul. Așa că stau În poeniță, pe cuverturiță și mă gândesc În gândul meu la tot ce-mi trece mie prin gând, ba chiar și la ce nu-mi: de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
decât câțiva metri și șoferul frână brusc. Acolo, blocând aleea, împrăștiată pe peste tot, zăcea o colecție uriașă și diversificată de pachete bine legate, paturi de campanie strânse, scaune și mese stricate, oale uzate și o mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
livadă totul era liniștit. Familia dormea și maimuțele stăteau tăcute în arborele de guava. Erau mai multe moduri de a se gândi la întuneric. Se putea tăia în el, își zise Sampath, își închise ochii strâns și se înveli în cuvertură. Sau putea să lase toate șoaptele, toate nuanțele lui de violet să plutească înăuntrul lui. Întunericul acesta impersonal putea fi liniștitor, așa cum nu fusese niciodată atenția de care se bucurase din partea vreunui om. Își simți mușchii relaxându-se, și, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Cu câteva seri înainte, Nick se furișase acolo ca să scape de vizita nocturnă a lui Milly, care se aruncase, dând din mâini și din picioare, în mijlocul patului. Ca de fiecare dată, bărbatul dormise acolo până a doua zi de dimineață. Cuvertura din blană artificială era căzută pe jos, iar pilota stătea prăbușită deasupra, ca un morman șifonat de material. Cearceaful se strânsese pe saltea, lăsând să se vadă o pată veche de sânge. Cui îi aparținuse sângele respectiv rămânea un mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai spus: nu-l cunoșteai, a răspuns bărbatul accentuând cuvintele și însoțindu-le cu o expresie care sugera că e deranjat de întrebare. —Ei, nu mai spune, a murmurat Julia, culegând, cu un gest leneș, un fir de bumbac de pe cuvertura patului. Eu aș zice c-o cunosc pe SCÂRBA DE DEBORAH destul de bine! La auzul cuvintelor urlate ale Juliei, James a tresărit și s-a ridicat în capul oaselor. —Deborah? Ce vrei să spui? a replicat el obosit, cu atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deja te-am excitat, nici nu îți dai seama de ce ești capabilă, stai cu mine o lună și nu te vei mai recunoaște, eu rămân pierdută în fața patului elegant, pe el se așternuse un strat fin de praf asemenea unei cuverturi de muselină, dând camerei aerul că ar fi bântuită de stafii, chiar și părul lui se acoperă de firișoare luminoase, adăugând ani vârstei sale. Mikha, spun eu încetișor, scuturând praful din părul lui, astăzi ți s-a născut un fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un oftat de ușurare, n-a fost rău, spune el pe un ton provocator, înveți repede, Naama, încă mai ai o șansă. Imediat ne vom ridica și ne vom aduna oasele, așa cum aduni lucrurile împrăștiate prin casă, imediat vom scutura cuvertura patului model și o vom întinde cu patru mâini, ne vom alege hainele aruncate unele peste altele într-o grămadă colorată și vom lăsa în urma noastră cartierul acesta nou la mila buldozerelor și a târnăcoapelor, la umbra macaralelor înalte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chiar la ușă și am încercat să privesc cu ochii lui, ca să-mi dau seama dacă i-ar plăcea sau nu. Așa procedam când mă punea mama să fac curat în cameră, iar eu băgam totul sub pat și netezeam cuvertura, după care mă duceam mai aproape de ușă, ca să am o privire de ansamblu și să verific dacă îmi puteam da verdictul dorit. Cu toate că voiam să port lenjeria albastră, cu fundițe pe șold, m-am răzgândit în ultimul moment, fiindcă mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte vesel. Era georgic. Acum vin aici tocmai fiindcă-i bucolic. E frumos să lucrezi seara, În timp ce câinii latră În vale”. Ne arătă camerele unde trebuia să dormim: mie, lui Diotallevi și Lorenzei. Lorenza privi odaia, atinse patul vechi cu cuvertura lui mare, albă, mirosi cearșafurile, zise că i se părea ca Într-un basm al bunicii, pentru că miroseau a levănțică. Belbo observă că nu era adevărat, era doar miros de umezeală. Lorenza zise că n-are importanță, apoi, rezemându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
experimentăm ce anume simți când dormi pe coline. M-am băgat În pat În odaia bătrânească, cu cearșafurile mai umede decât erau după-amiaza. Jacopo insistase să ne punem din timp În pat „preotul“, un fel de cavou oval care ține cuverturile ridicate și pe care se pune un grătar cu jăratic -asta probabil ca să ne facă să savurăm toate plăcerile vieții de conac. Dar când umezeala e latentă „preotul“ o scoase la suprafață și simți o căldură delicioasă, dar pânza pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și salteaua amărâtului de Vierme! E jale! E băltău! Măcel! Privește! Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane, paupere, șifonate în fel și chip, ce învelea somiera desfundată generos, în vreo cinci sau șase locuri, se lățea repejor-repejor o pată cu reflexe carneolice, stins metalice, lacustre; un soi de apa morților, tremurătoare ca pânza topită a năframelor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]