968 matches
-
folosite pe parcursul volumului. Precizăm din start că suntem împotriva denumirilor de „torționar” ori „călău” pentru cei care erau forțați să își lovească colegii de suferință, întrucât ele implică automat o sentință pe care - suntem convinși - nu este nici permis, nici cuviincios să o emitem. Mai mult decât atât, acești termeni au fost utilizați până acum pentru a calomnia ori discredita supraviețuitori: fie din rea-intenție, fie din lipsa de informații asupra destinului lor în acțiune; or, prezentul volum își propune doar să
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
datorită celebrului roman al lui Dan Brown, Da Vinci Code. Ce se mai poate spune interesant și nou despre acest personaj după atâtea și atâtea articole, eseuri, intervenții din partea profesioniștilor sau amatorilor de tous bords? „Interesant” și „nou”, probabil nimic. Cuviincios, „cu cărțile pe față”, aproape totul. Ca să se Înțeleagă foarte exact rostul și miza acestui text, sunt obligat să problematizez „figura Mariei Magdalena” Într-o scurtă introducere. Tradiția creștină, mai precis una din tradițiile transmise prin Viețile Sfinților, Proloage etc.
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este vorba mai degrabă de scolii teologice, menite nu numai să limpezească textul patristic, dar și să-i insufle o nouă viață. Această metodă „dialogală”, deopotrivă cuviincioasă și fără complexe, este proprie lui Dumitru Stăniloae În modul de abordare a scrierilor patristice. Maxim Mărturisitorul nu este pentru el un autor oarecare, ci un „maestru al adevărului”, al cărui mesaj teologic și existențial nu și-a pierdut nimic
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fără recurs la fabulos și mit. Eul poetic poate încerca melancolii, dispoziții nostalgice, angoase controlate ( Într-o seară, un tren propune o stoică meditație asupra morții), dar e structural stenic, „optimist”, împăcat, în esență, cu existența. Rostirea rămâne discretă, neenergică, „cuviincioasă” în toate accepțiunile termenului. Inima cuvintelor (1979) reia, masiv, poeme din volumele anterioare, adăugând câteva, puține, piese noi. Poetul cultivă mai accentuat, dar și foarte convențional mândria patriotică și se simte dator să se arate preocupat de devenirea țării. Cântec
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
la noi, spunea Lina. Ca un meniu chinezesc. Dulce și amărui. Lui Tessie nu-i plăcea când Lina vorbea așa. Nu i se părea că e amară; doar decentă. Își dorea ca mama ei să se poarte și ea mai cuviincios. Când Lina bea prea mult, Tessie era cea care o ducea acasă, o dezbrăca și o băga În pat. Pentru că Lina era exhibiționistă, Tessie devenise voyeur. Pentru că Lina era gălăgioasă, Tessie ajunsese să fie tăcută. Și ea cânta la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cetățeni care doresc să te salute este pentru că am avut dintotdeauna încredere în judecata ta. Îți sunt adresate, deopotrivă ca și mie, scrisori și petiții, deși nu ești o persoană oficială. Adăugă, calin și tandru: — Dar, draga mea, nu este cuviincios să inviți bărbați la masa ta. Gândește-te ce exemplu le dai celorlaltor femei care, spre deosebire de tine, nu știu să păstreze măsura și ar sări peste cal. Îi zâmbește duios. Așa că lasă-mă pe mine să le ofer un banchet
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul din când în când. Vorbele nu ne costă nimic. Ianuarius înclină cuviincios fruntea. Așteaptă câteva clipe, apoi, văzând că împăratul nu se grăbește să-l lămurească ce așteaptă de la el, îndrăznește: — Senatorii ca senatorii, nu se împiedică ei de mine, și nici eu de ei... Augustus încuviințează mulțumit. — ...dar cavalerii știu că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Octavianus Caesar acceptă orice fel de ono ruri. El însă a greșit când și-a făcut intrarea, pentru că nu s-a gândit că aici la Roma trebuie să-l adulezi altfel decât în restul Italiei sau în provincii. Pe sub genele cuviincios coborâte, îl cercetează la rândul său cu aviditate pe principe. Își stăpânește cu greu un suspin ironic la adresa celuilalt și în același timp compătimitor pentru sine. Acest bătrânel ratatinat de vârstă este nimeni altul decât împăratul Caesar Augustus. Omul aflat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
persoană. Gaius, Lucius și... Sforăie zgomotos prefăcându-se înfundat. Cum să-l aducă îna poi la Roma? Este încăpățânat și orgolios precum maică-sa. Se întoarce brusc și întâlnește privirea avidă a lui Fulcinius, care îl spionează curios pe sub pleoapele cuviincios coborâte pe jumătate. Suduie în gând, apoi își zice că măcar i-au trimis un mercenar cu suflet de slugă. Genul de individ ușor de corupt sau de șantajat. Se urnește cu greutate din loc și se apropie de el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a dreptul. Se mai îmbunează un pic. Șușotește încet: — Tu n-o vezi că se poartă ca un copil? O să le copieze pe celelalte și cu asta basta. Zâmbește cu șiretenie. Măcar câteva zile își va da osteneala să fie cuviincioasă, căci se va strădui să merite recompensa. Altceva o roade însă: — Nu-mi dau seama cum s-o fac să înțeleagă diferența dintre comportamentul intim și cel public, îi mărturisește tot în șoaptă. Rex se scarpină încurcat în creștet. Dintr
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se dumirește când e deja prea târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile inimii. Se forțează să-l urmărească pe poet. — De ce să mă tem că pentru mine nu e destul de cuviincios ceea ce a fost cuviincios pentru divinul Caesar și pentru mult iubitul său fiu? — Așa e, intervine în șoaptă Piso peste capul nevesti-sii. Principele avea pe vremuri o mare predilecție pentru poezie. L-a avut ca profesor de elocință pe Apollodorus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
deja prea târziu. Cu un efort de voință, încrucișează mâinile pe piept și încearcă să-și potolească bătăile inimii. Se forțează să-l urmărească pe poet. — De ce să mă tem că pentru mine nu e destul de cuviincios ceea ce a fost cuviincios pentru divinul Caesar și pentru mult iubitul său fiu? — Așa e, intervine în șoaptă Piso peste capul nevesti-sii. Principele avea pe vremuri o mare predilecție pentru poezie. L-a avut ca profesor de elocință pe Apollodorus din Pergam. Vipsania îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își încălzea mâinile la foc. Alături stătea cuviincios, cu picioarele strânse sub el, fiul cel mare de doisprezece ani al samuraiului. A, Roku! îl strigă unchiul său tușind cu mâna făcută căuș la gură, parcă înecat de fumul din vatră. Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cei cinci creștini care, fără îndoială, fuseseră deja omorâți. Prin rugăciune încerca să-și alunge mustrările de conștiință pentru că-i abandonase. La sunetul pașilor ce se auzeau în depărtare, misionarul își strânse repede sub el picioarele întinse și se așeză cuviincios. Nu voia să arate neglijent nici chiar în fața gardianului care-i aducea mâncarea. Nici măcar în temniță nu-și permitea să se comporte într-un fel care i-ar fi putut atrage batjocura japonezilor. Pașii se apropiară din ce în ce mai mult. Gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
continuară să-i tremure până când fu scos afară din închisoare și dus în clădirea de peste drum. În amurg, clădirea era pustie și nu se vedea nici picior de om. Într-una din încăperi, slujbașii l-au pus să se așeze cuviincios pe podeaua rece cu reflexe întunecate și s-au retras. Atunci, ca un copil care mănâncă pe ascuns, misionarul savură lacom bucuria ca vă fi eliberat. „Ia te uită! E întocmai cum mi-am imaginat!” murmură el. Sentimentul de umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca tălmaci... îl prezentă Gotō pe misionar omului grăsuț. Samuraiul rotofei zâmbi și se înclină ușor: Ați fost vreodată în Tōhoku? Așezat cu mâinile pe genunchi, misionarul dădu din cap. După ani îndelungați, își însușise și el regulile de purtare cuviincioasă. — Domeniul seniorului Ishida nu seamănă cu Edo, zise sfetnicul pentru negoț ușor zeflemitor. Am auzit că prin părțile acelea creștinii nu sunt pedepsiți. Acolo și dumneata, senior Velasco, ai putea face nestingherit tot ce poftești. Desigur, misionarul cunoștea această stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ajuns acolo seara. Burnița. Pe cheiul învăluit în ceață și sclipind în ploaie ne așteptau răbdători cu felinare în mână câțiva oameni ca niște umbre alături de patru trăsuri. Erau oamenii trimiși în întâmpinarea noastră de cardinalul Borghese. Din purtarea lor cuviincioasă, dar lipsită de căldură, îmi puteam închipui cât de stânjeniți se simțeau. Ne-au lăsat să stăm în castelul Santa Severa care aparținea cardinalului, dar nu ne-au primit nici pe departe așa cum se cuvenea să fie primiți niște soli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se vedea trupul lui Tanaka zăcând cu capul într-o parte, iar la căpătâi stăteau rânduite cu grijă teaca și sabia scurtă pe care o folosise ca să-și ia viața. Cei doi supuși ai lui Tanaka stăteau lângă sfeșnic așezați cuviincios și se uitau la chipul neînsuflețit al stăpânului lor ca și cum ar fi așteptat poruncile sale. Când m-au văzut, supușii mi-au făcut loc în tăcere. Nici ei nu erau răvășiți, de parcă ar fi prevăzut cu mult timp înainte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tsumura urmat de ceilalți însoțitori. Hainele lor scoaseră un foșnet uscat. Matsuki ieși ultimul. Se opri o clipă aruncând o privire fugară către samurai și apoi se făcu nevăzut. Rămași singuri, samuraiul și Nishi stăteau, ca și mai înainte, așezați cuviincios cu mâinile pe genunchi. Înăuntru era liniște, iar din cerdac razele soarelui se prelingeau pe podeaua de lemn. — Am spus... zise Nishi cu ochii înecați în lacrimi, am spus ce nu trebuia să spun. — Ei, gata! Oricum Sfatul Bătrânilor tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
veste bună. Două zile mai târziu sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și el în hainele sale cu blazon, apoi se așeză cuviincios la capătul rogojinii și așteptă. Slujbașii se așezară pe locurile de onoare. Unul dintre ei zise încet: „Poruncă de la Sfatul Bătrânilor” și începu să citească o scrisoare cu hotărârile Sfatului Bătrânilor. — Hasekura Rokuemon a trecut pe meleaguri străine la credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici. Lunga sa călătorie avea să-l poarte până în locul unde trebuia să-l aducă. Băgă de seamă că în grădina acoperită cu zăpadă Yozō stătea așezat cuviincios și cu privirile în pământ. Fără îndoială că însoțitorul îi spusese totul. Clipind din ochi, samuraiul se uită o vreme la supusul lui credincios. — Pentru toate încercările de până astăzi... zise el, dar cuvintele i se opriră în gât. Yozō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai departe, și asta pentru că poziția care ne-a fost prescrisă pentru a putea procrea este necuviincioasă, foarte necuviincioasă, și așa mi-a trecut prin cap că poate asta și sunt, sau erau, acei oameni: copii rezultați În urma unei coabitări cuviincioase. Dar, indiferent de cum au pornit-o În viață, sper să văd cum o sfârșesc câțiva și să pot face niște speculații despre cum viermii vor pune la Încercare acea sterilitate păstrată atât de mult timp cu sfințenie. Nostimele lor pamflete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
directe și bine determinate. A practicat mult timp Shaolin Kung Fu și avea mușchii foarte bine conturați. Își ținea bărbia în jos, fața îndreptată înainte, avea ochii ușor închiși, de parcă medita. Pe toată durata procesului și-a pștrat acea atutudine cuviincioasă, fără să-și piardă stăpânirea de sine. O singură dată, când în sala de judecată era mai multă agitație, a deschis ușor ochii, dar de atunci nu s-a mai clintit deloc - poate într-adevăr credea că această transă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spre ieșire, eu urmăream monitorul din stație, cel care se află mai în spate. Era filmat un individ căzut la pământ, doar unul era filmat. Mă uitam fix și un observator a țipat la mine: «Vă rog să vă purtați cuviincios și să ieșiți afară!» Deja se crease panică. Imediat ce am ieșit afară, am văzut mai mulți oameni care stăteau pe vine. Alții erau prăbușiți la pământ, întinși pe jos. Un număr considerabil. M-am gândit că era destul de serioasă treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
singurele clădiri mai de Doamne ajută din sat și mergeam așa, privind în gol, foarte preocupat de noua postură în care trebuia să intru în cel mult o jumătate de oră. Am tresărit vizibil surprins, când m-am trezit salutat cuviincios de câțiva săteni care-și ridicau respectuos căciulile, privindu-mă cu vizibilă curiozitate. Ba chiar când unul mi-a spus „Să trăiți dom’ profesor!”, cu toate că eram fecior de țărani și binecrescut de felul meu, am simțit că parcă mă umflu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]