2,349 matches
-
atunci când ne înstrăinăm, renunțăm la ea ca la ceva inutil ce ne „întunecă” viitorul, o punem într-un ungher la bucătărie printre blidele nespălate... Murim noi ca oameni demni de respect, dar nicicând nu va apune Limba Română. Or, Ea dăinuiește în eternitatea eminesciană, în doine și balade îngânate de izvoare, iarbă și frunze, dacă vocea omenească a urmașilor celor ce-au fost odată români va înceta să le cânte. Mult aș vrea să pot spune, așa cum am scris în repetate
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
acolo: vântul, cuvântul” [Dominic Stanca - Un ceas de hârtie (București, Editura Eminescu, 1984, p. 182), ciclul Lirice. Vesperale II]. „Într-o zi”, poetul „a ieșit” să-mbrățișeze iubirea. Și-acea imagine împurpurată s-a oglindit în faldurile tinereții, vrând a dăinui, de-a pururi. Ea traversează toate etapele viului, pentru a înmiresma apoi, și eternul timp al neființei. Interesante interconexiunile semantice create de formele verbale: „am ieșit” (o perspectivă a prezentului în trecut) și „eram” (o perspectivă de prezent a trecutului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92373_a_93665]
-
certitudinea. Nu cred că au dreptate! Verificat este că rațiunea umană singură, nu a reușit să ducă umanitatea pe drumul civilizației. La rațiune au aderat sentimente ca: iubirea de aproapele nostru, dragostea de patrie, onoarea, abnegația, credința religioasă, care au dăinuit până astăzi și vor dăinui până la sfârșitul acestei lumi. Elvețianul Carl Gustav Jung (1875-1961) fondatorul psihologiei analitice, înțelegea prin rațiune atitudinea al cărui principiu stă în a modela gândirea, simțirea și acțiunea potrivit valorilor obiective, stabilite prin experiența obișnuită a
RAȚIUNEA ȘI SENTIMENTUL „Rațiunea construiește viața pe ruina inimii.”- Emil Cioran [Corola-blog/BlogPost/92449_a_93741]
-
dreptate! Verificat este că rațiunea umană singură, nu a reușit să ducă umanitatea pe drumul civilizației. La rațiune au aderat sentimente ca: iubirea de aproapele nostru, dragostea de patrie, onoarea, abnegația, credința religioasă, care au dăinuit până astăzi și vor dăinui până la sfârșitul acestei lumi. Elvețianul Carl Gustav Jung (1875-1961) fondatorul psihologiei analitice, înțelegea prin rațiune atitudinea al cărui principiu stă în a modela gândirea, simțirea și acțiunea potrivit valorilor obiective, stabilite prin experiența obișnuită a faptelor exterioare, dar și a
RAȚIUNEA ȘI SENTIMENTUL „Rațiunea construiește viața pe ruina inimii.”- Emil Cioran [Corola-blog/BlogPost/92449_a_93741]
-
Biblia spune ca „la început a fost cuvântul”. Arta cuvântului, literatura, poate fi considerată una din minunile lumii, fiindcă din nimic scriitorul înzestrat poate să creeze a altă lume mai reală și mai frumoasă decât cea adevărată și care poate dăinui în veșnicie, o lume în care poți trăi fericit. Și cine iubește literatura, desigur că iubește și pe creatorii ei. Scriitorii sunt flăcări vii care ard pentru semenii lor cu flacăra de sine. Ei pot face lumină în lume. Scriitorii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
se străduiască pentru a satisface așteptările celor care l-au primit cu destulă încredere, să nu se descurajeze niciodată și să aibe „curaj, diligință și paciință“. La sfârșitul veacului al XlX-lea în toate provinciile românești influențele străine încă mai dăinuiau în toate manifestările artistice. Publicul nu acorda o atenție prea mare și nici nu avea încredere în creația muzicală autohtonă. Lipsa de respect față de bunurile noastre culturale i-a întrerupt lui Timotei Popovici din când în când zborul spre înalt
LA COMEMORAREA A 150 DE ANI DE LA NAŞTEREA COMPOZITORULUI ION VIDU [Corola-blog/BlogPost/92511_a_93803]
-
Societatea Jurnaliștilor Români Independenți, din regiunea Cernăuți. Care este cheia sufletului acestui român, obligat de decedatul imperiu sovietic să trăiască, încă, sub stăpânire străină, deși Pactul Molotov-Ribbentrop a fost repudiat la Moscova? O mărturisește singur, cu o modestie pilduitoare: „Să dăinuim împreună, în cuget și simțire românească.” Observați, în dialogul reprodus mai jos, exactitatea aproape matematică, cu care interlocutorul meu nu doar răspunde la întrebările primite, ci și inserează mesaje care ar trebui să fie evident prezente în revista presei electronice
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
noi am rămas doar cu dorul și durerea în suflet. - Aveți un mesaj aparte, pentru cititorii cotidianului ADEVĂRUL? - Nicolae Toma: Le dorim fraților întru latinitate să lupte cu dârzenie și cutezanță pentru ADEVĂR, să-și realizeze doleanțele și aspirațiile, să dăinuim împreună în cuget și simțire românească. ION PETRESCU membru UZPR/ București http://adevarul.ro/moldova/politica/interviu-In-ucraina-bucovinenii-vor-declara-romani-nu-moldoveni
Bucovinenii se vor declara români [Corola-blog/BlogPost/93361_a_94653]
-
localității ce le înveșnicește neuitarea. „O mică rugăciune pentru jertfa cea mare pe Altarul Neamului tuturor Eroilor căzuți în numele Patriei-mamă”, după cum a mărturisit, a înălțat la ceruri părintele Ioan Bivolaru, parohul bisericii din Colincăuți, pentru acei „care au făcut să dăinuie CREDINȚA, LIMBA ȘI NEAMUL, osemintele cărora zac în morminte comune, în locuri neumblate, fiind pedepsiți pe nedrept, fiindcă au avut o singură dorință - să trăiască pe pământul lor românesc, care au fost omorâți la Lunca, Fântâna Albă, în închisori și
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
încercaseră cu câțiva ghionți grosimea ciudatei gube mițoase, când Valentin auzise ridicându-se în văzduh un țipăt subțire și prelung, cum din gâtlej de bărbat nu-și închipuia că poate ieși: Auieuiâuăuă... măăă!... Și țipătul acela rămăsese înșurubat în aer, dăinuind ca un ecou al unor munți nevăzuți în urechile celor din jur. Așa își vor fi înștiințat ei pe vremuri fârtații, se gândise Valentin, anunțându-i de năvala hoardelor migratoare. Și numaidecât, în câteva clipe doar, se ițiseră unul după
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cele visate s-au mai destrămat doar amintirea le-a întruchipat, sunt bulbi de gând ce se despart prin țărâna dintr-un gard. Sărmani mai suntem neștiind noi ne deșteptăm trăind, sărmani tot suntem, dăinuim noi ne deșteptăm trăim. Gândul prinde gustul vieții, viața prinde zorii dimineții! Referință Bibliografică: Gândul prinde gustul vieții / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate
GÂNDUL PRINDE GUSTUL VIEȚII de PETRU JIPA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383221_a_384550]
-
țara ar fi o ruină. Un fel de Sfârșit al Lumii. Rezultatul propriilor tale antiraționamente. Ai fi prima victimă, ești. Recurgi la tot felul de tertipuri. La o sută de metri de casă, crește un brad. Vei trăi cât va dăinui bradul, ți-ai introdus în program. În fiecare zi, stai rezemat de arbore câteva minute. Schimb de energii. Dublul tău vegetal. I s-a uscat o creangă și te doare un umăr. Ramul s-a uscat fiindcă te doare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o direcție: Domeniul! Vrea să schimbe Ordinea! Nici măcar nu știe cu care... Pentru un popor educat, orice formă statală e bună, pământul e plin de exemple. Numai că educația se face, întâi, sub despoți luminați. Sub amenințare. Odată însușită, va dăinui generații de-a rândul. Până când, din cauza unor libertăți prost înțelese, se va pierde; atunci e necesar un despot nou. Nu-mi place, dar nu știu altă cale. Fără bici nu se poate; marile caractere s-au format în școlile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sufletul mai abitir decât moartea... Teribil talent, și teribilă frumusețe a firii, și colosală forță cuprinsă în gesturi și vorbe, și superbe cuvinte dăltuind sensurile existenței, dându-le noi și nemaiauzite înțelesuri, prefăcându-le într-o arhitectură magnifică, capabilă să dăinuie veacurilor și să potrivească frumusețea simțirii în cuvinte... oare asta se întâmplă cu ființa între ale cărei ruine nu încetez să exist?... Într-o rară și scurtă clipă de judecată clară, dreaptă, revăd ceea ce nimeni nu trebuie să vadă vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mei, fără încăperi dubioase, mă jur, am să aleg să mă bucur de fiecare moment pe care l-aș putea avea în universul acesta magnific, cu toate că... o știu prea bine, numai contrastele pot face ca universul acesta, precum și altele, să dăinuie încă... Și-atunci? Biserică sau templu masonic? Alb sau negru? Una ori alta? Ori nici una? Ori poate amândouă... Dreapta sau stânga? Sus sau jos? Întâmplare sau plan bine definit în apariția conștiinței? Accident sau acțiune deliberată a unor ființe supreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
transcris În Întregime, căci indiferent de tonul arbitrar și de unele locuri comune sau retorisme, discursul lui Bešević, la catafalcul camaradului și compatriotului decedat, purta, fără Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de-a pururi. Să-i fie țărîna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte cîteva acte, ochelarii (lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămînilor, care le Înghețase susurul sîngelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vîltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mîinile Întinse În față vine de la adorația păgînă a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sîngelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
moșia Sălașele, cumpărată de la Petrea și Mălina, Anton de la Fruntești și popa Simion și de la alții „moșia, anume Sălașele” ... „ce se hotărăște pe din gios cu hotarul Frunteștilor”. Acest loc de adăpost pentru vite și oameni - Sălașele - trebuie să fi dăinuit până când boierii Rosetti, lărgind mereu hotarele moșiei Filipeni, ajung la locul numit Știubiana unde vor organiza o prisacă, vor construi o moară, adăposturi și locuințe, ceea ce s-a petrecut la sfârșitul secolului al XVIII-lea. tiubiana tiubiana este situată în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
om liber și proprietar. Vechile familii răzășești aflate în actele de vânzare-cumpărare nu s-au supus vremurilor, și-au apărat cu îndârjire părțile de moșie și, cu toate întâmplările și evenimentele care de multe ori le-au fost potrivnice, au dăinuit până astăzi. Spre deosebire de vechile familii răzășești din Filipeni care s-au pierdut, ajungând în starea de dependență, obștea Frunteștilor s-a ținut tare, ajungând, prin urmași, pân la noi. Familiile Ciuchi, Corniță, Bârgu, Vârlan, Oprișan, Ciută, Huțu, Perju au o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răscolul oilor. Cel care dădea oile la stână era dator cu 2 kg făină de porumb pentru fiecare oaie, iar pentru oile sterpe plata se făcea în bani. O altă formă de asociere a proprietarilor cu puține oi, care a dăinuit și în perioada CAP-ului, despre care mi-a povestit unchiul meu, Mircea Ignătescu, consta în organizarea unei stâni colective. Se angajau ciobani care erau plătiți pentru paza oilor. Mulsul și închegatul cașului se făceau cu rândul, în funcție de numărul oilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-a chinuit destul”, dacă află că a murit unul bătrân și neajutorat, iar dacă mortul e unul dintre cei tineri sau dintre cei cu stare, cauza morții e întoarsă pe toate fețele, jalea e mai mare, iar amintirea acestora dăinuie mai mult. Se spune cu îndreptățire că de la daci am păstrat atitudinea senină în fața morții - așa i-a fost soarta! - ca ciobanului moldovean din Miorița - și unele ritualuri păstrate până astăzi amintescă de vechi obiceiuri și practici de sfidare a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pleca spre un loc mai bun. Despre primele construcții ale luncașilor pe valea Dunavățului avem descrierea celor doi cronicari din Fruntești [vezi cap. Lunca, sat al bejenarilor bucovineni], așa că nu e greu să înțelegem că locuința mono și bicelulară a dăinuit până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Prima casă acoperită cu indrilă din Lunca a fost casa lui Vasile Bârgăuanu, dascăl la biserică, în care a locuit și feciorul său, tot dascăl, căruia și se spunea Ghiță a dascălului. Casa a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
devenit din ce în ce mai lente, industria este tot mai puțin rentabilă, speculațiile financiare sunt tot mai dezlănțuite. Inegalitățile se agravează, revolta mocnește, îndatorarea a luat proporții considerabile. Și, mai ales, „inima” începe să pună sub semnul îndoielii propria voință de a mai dăinui. într-o zi - peste cel mult treizeci de ani -, această a noua formă va cunoaște, ca și celelalte opt, niște limite. O dată în plus, piața va juca împotriva „inimii”; o nouă tehnologie va înlocui serviciile cu alte produse industriale: după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ține mai mult, ele le vor oferi tot ce le oferea înainte statul: de la mediu de viață la securitate, de la asigurări la formație. Principalul element activ va fi marca lor, pe care o vor proteja și o vor face să dăinuie, pentru a-i determina pe consumatori să aștepte și produsele lor viitoare. Ele vor finanța enorme programe de comunicații, pentru a se constitui ca referenți într-un univers particular. Vor încarna valori pe care fiecare consumator va dori să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]